Bicfalau – satul celor 40 de conace

TIPĂREȘTE

Cautand locuri de vizitat in Covasna, am tot gasit diverse conace, mai mult sau mai putin intretinute, in circuitul turistic sau nu, asa incat am incercat sa gasim unul aproape de zona noastra de interes, si un material pe acest site visitcovasna.com/ro/place ... reh-denes-kuria mi-a atras atentia, acesta spunea:

Asa ca nu imi ramanea decat sa sun, insa cred ca am sunat intai la numarul valabil pentru maghiara unde mi-a raspuns sotia, fiecare vorbea pe limba ei dar mi l-a dat pe sot (Péter) cu care ne-am inteles ca sambata la ora 10 sa ne intalnim in fata Casei de Cultura.

Aici am mai intalnit un cuplu tot din Bucuresti, ce aveau si o fetita de circa 12 ani, iar domnul era destul de avizat in ceea ce priveste nu numai istoria conacelor dar si istoria in general, asa ca aceasta este o destinatie mult mai buna pentru @tata123, asta deoarece daca stii ce intrebari sa pui, afli mult mai mult, asa ca noi eram doar niste turisti avizi de informatie, iar Péter cunoaste destul de multe asa incat este o placere sa iti spuna tot ce cunoaste.

Primul lucru pe care aveam sa il aflam este ca in Bicfalau unde traiesc mai putin de 400 de persoane sunt circa 40 de conace (in diferite stadii) asa incat primul pas a fost sa vedem sala principala a Casei de Cultura unde sunt expuse pe pereti poze ale conacelor din Bicfalau, ceea ce a fost de ajutor in cazul unor reconstituiri, avand in vedere ca totusi existau unele caracteristici comune, tipice acestor conace. Pozele provin din arhive mai vechi, unele poze fiind facute in anii ’40 chiar, unele conace fiind in prezent disparute. Ne-a aratat si o carte care tocmai fusese tiparita, el avea un singur exemplar insa putea fi achizitionat de la Oficiul de Informare turistica din Sf. Gheorghe (din pacate prea tarziu pentru noi), toate conacele din judet si nu numai. A urmat o discutie privind conacele din Bicfalau ce au apartinut micii nobilimi, cu explicarea in 2-3 cuvinte ce insemnau micii nobili, nu au fost foarte bogati, dar aveau aceleasi drepturi precum marii nobili, in primul rand erau liberi, primul grad de nobilime insemna sa fii om liber. Aveau dreptul de a calari cal in lupta si de avea cativa ostasi (nu stiu mai multe, asta ne-a spus Peter pe scurt, asta va spun si eu).

In ceea ce priveste conacele din zona, exista o asociatie care are un program de aparare a monumentelor, prin care tin legatura cu proprietarii conacelor in vederea protejarii/reconstituirii lor. Sunt proprietari care si-au recuperate conacele si incearca sa le renoveze, dar sunt si proprietari care sunt departe si atunci conacele sunt lasate cam in paragina.

Familia care era cu noi in aceasta vizita vazuse cu o zi in urma conacul de la Miclosoara despre care a povestit @tata123 vezi impresii si venisera incantati de acolo, ulterior aveam sa vad din articol de ce.

Multe dintre conace provin din secolul XVII, unele fiind distruse (partial sau total) de cutremure de-a lungul timpului. Péter nu este de aici, insa in urma cu 10 ani a cumparat impreuna cu sotia conacul Koréh-Dénes (cu 30000 euro) si impreuna se ocupa de pastrarea trecutului, amandoi lucrand in domeniul artelor (nu am inteles exact ce este sotia, dar el este artist plastic sculptor)

Am urcat mai apoi la etaj unde se afla diferite sali, intr-una dintre ele fiind prezentate cahle si poze cu sobe, aceste cahle fiind replici ale cahlelor traditionale, din sapaturi au gasit ramasite pe care mai apoi le-au reconstituit, cu tehnici traditionale.

Péter fiind artist plastic, cand a cumparat conacul si a inceput lucrarile a gasit ramasite de cahle si si-a propus sa reconstituie una in casa, asa ca a trebuit sa invete despre istoria cahlelor si tehnica traditionala a fabricarii lor, si de aici a inceput o activitate ce avea sa ii aduca lucrari de reconstructie sobe in diverse muzee sau conace, a lucrat chiar si la sobele din conacul de la Miclosoara.

Tot la etaj sunt si alte sali unde sunt organizate ateliere de textile, fabricare de jucarii sau instrumente muzicale, se organizeaza ateliere de arta pentru copii sau artisti, au colaborari cu asociatii culturale din Corea, Iran, Polonia, India, chiar erau prezentate pe pereti poze ale unui atelier de arta contemporana cu reflectare in natura, unde artistii au folosit materiale gasite in natura, realizand sculpturi sau desene cu elemente din natura. La acest atelier au lucrat artisti din Romania si Ungaria, alaturi de colegii lor din Iran. Cladirea arata ingrijit si asta deoarece primaria a renovat cladirea (construita in 1879) si totodata si ajuta asociatiile. De asemenea drumurile in zona sunt bune, acestea fiind realizate cu fonduri europene.

Si am iesit din clarire pentru a intra in beci, unde este organizat un muzeu cu cahle istorice, care provin din a doua jumatate a secolului XVIII si pana ala inceput de secol XX. Aici in cele 2 incaperi, cahlele sunt prezentate pe zone (Cluj, Bistrita…...) fiind prezentate tiparele caracteristice zonelor, ce tin de forma, culoare. Péter imbogateste permanent colectia adunand piese din diverse sate pe unde afla de piese vechi.

Dupa ce am terminat cu aceasta colectie, am plecat alaturi de Péter si de fiul lui (un copil frumos, cu parul blond, usor ondulat, si cu ochi albastri, semana mult cu tati) pe ulite in descoperirea altor locuri frumoase, si primul loc unde ne-am oprit fiind tocmai conacul Koréh-Dénes, care este totodata si casa lui. Ce se poate spune despre acest loc, un loc rupt de lume apartinand unor artisti, unde trecutul si prezentul se intrepatrund. Conacul se afla intr-o curte mare de tot, unde ti-ar placea sa te retragi departe de lumea dezlantuita,

Am intrat putin si in casa (mai precis in bucatarie) pentru a vedea o soba veche, dar pe care o foloseau.

In momentul in care te plimbi pe ulitele mai laturalnice, ai ocazia de a vedea frumusetea satelor transilvanene. Am mai ajuns la un conac pe care am putut sa il vedem din curte avand in vedere ca proprietarii erau acasa (in weekend de obicei avand in vedere ca acest conac era un fel de locuinta de vara).

Urmatorul conac fusese primit mostenire in urma cu trei ani si noii proprietari au facut aici o mica pensiune. Si aceasta curte detine un spatiu generos, in fata se afla conacul, iar in spate este pensiunea. Acum am sa povestesc putin si despre acest loc, poate ca cineva va dori sa ajuga pe aici, o sa vedeti in poze cum arata. Camerele sunt decente, este locul perfect daca vreti sa va adunati cu prietenii intr-un loc mai retras, Camera dubla (fiecare camera are baia ei) este 140 lei pe noapte (mai multe nopti 130 lei), mic dejun 25 lei de persoana, produse doar de la localnici. Curtea da direct in padure, asa incat de la fereastra camerei poti vedea vulpea. Un foisor in curte si un gratar asigura o atmosfera placuta, si daca ploua, sala de mese are iesirea pe terasa. Am vazut si o platforma betonata, nu stiam ce va fi acolo, gazda ne-a lamurit ca acolo vor instala o iurta.

Si piesa forte a acestui loc era reprezentate de o casuta mica (arata ca o magazie) care putea adaposti 3 persoane (nu foarte sic, insa dragalasa).

Si am urcat dealul ajungand astfel la Biserica Reformata construita in secolul XV, aflata in padure, un loc unde de asemenea te-ai retrage pentru linistea si aerul pe care ti-l ofera. O scurta vizita si in interiorul bisericii, ceva poze, ca de obicei, bisericile reformate arata altfel, puteam urca si in turn, insa zau ca nu imi mai ardea la caldura de afara.

De aici am luat-o inapoi spre sat, pe carari umbrite, nu stiu exact daca as fi fost singura daca as fi luat-o pe aici avand in vedere ca nu stiam exact unde ajung, insa a fost cu atat mai frumos. Si am ajuns din nou in sat, am mai admirat conace, am vazut si Biserica ortodoxa „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” inaltata in 1936 (insa renovata recent avand in vedere cum arata)

Din cele aflate tot de la Peter, intentia primarului comunei Ozun (de care apartine satul Bicfalau) este de a include acest sat in patrimoniul UNESCO, idee ce i-a venit dupa ce a aflat de o localitate din Ungaria ce a primit aceasta distinctie si spera ca pana la urma sa si reuseasca.

La final ne-am luat la revedere de la Peter multumindu-i (printr-o donatie) pentru cele 2 ore in care ne-a prezentat o farama din istoria unui mic sat, dar cu o asemenea bogatie.

De aici am ales sa mergem spre Sf. Gheorghe pe un alt traseu, mai precis prin zona unde se afla Mestecanisul de la Reci, trecand prin Lisnau, Magherus (aici este o bucata foarte mica prin sat proasta) in rest drumul este bun.

Ce pot spune despre aceasta zona, este o zona putin circulata (nu am intalnit nici o masina, ci doar o caruta), cu peisaje de poveste, unde te poti opri sa admiri natura. Intrarea in Mestecanisul de la Reci se face prin dreptul Lacului Reci, in zona unde se gaseste si o pensiune si unde este amenajat si un strand (erau foarte multe masini in zona acolo, cred ca a fost zona cea mai aglomerata pe care am intalnit-o in acea zi).

Nu am intrat in zona mestecanisului (deja o lasasem pe mama sa ne astepte la masina cat ne-am plimbat prin sat asa ca era deja prea mult), insa am sa ma opresc putin si am sa va spun vreo 2-3 cuvinte. Aceasta zona a fost numita “arie naturala protejata” la sfarsitul lui 2007, si reprezinta o zona naturala cu flora si fauna interesanta. Este un loc interesant de parcurs pentru frumusetea deosebita a locului. In zona se gaseste si un sit arheologic (castrul roman de la Reci), se pare din secolele II-III.

A fost o prima parte a zilei in care ne-am bucurat de cele vazute, locuri frumoase din tara noastra care merita descoperite.

Web am rugamintea de a atasa acest filmulet in care veti descoperi satul Bicfalau youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2710 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI