Un târg la Muzeul Țăranului Român

TIPĂREȘTE

"Pentru a schița un arbore genealogic, trebuie să desemnezi întâi niște stramoși."

Irina Nicolau / fost director interimar M. T. R.

Sfârșit de noiembrie petrecut în București, fără păreri de rău, căci ploaia care ne-a pătruns atâtea zile nu ne-ar fi mulțumit în alte locuri unde, desigur, trebuia să stăm mult închiși în hotel sau ceva local. Așa că, însoțiți de prieteni poposiți în capitală, am hotărât să mergem ici-colo prin București. Ne-am ales doar cu o singură plimbare la Muzeul Țăranului Român unde zilele acestea a început Târgul de Sfântul Andrei, în parteneriat cu Centrul de Integrare și Dezvoltare PRUT din Republica Moldova.

Muzeul Național al Țăranului Român este situat pe șoseaua Kiseleff la nr. 3, fapt ce-l face ușor accesibil căci stația de metrou Piața Victoriei este aproape dar se poate ajunge și cu autobuzele 205 și 300; muzeul are intrare prin str. Monetăriei nr. 3, este liberă la unele evenimente ca cel de zilele acestea, alteori se plătește, tarifele fiind 8 lei obișnuit, reducerea ajungând la 4 lei pentru pensionari și 2 lei pt. elevi și studenți. Fotografiatul este foarte scump, 60 lei / aparat. Locuri de parcare pentru cei ce vin cu mașina personală sunt ceva mai departe de muzeu dar, fiind o zi ploioasă, lumea nu prea a venit, deci se putea lăsa mașina în apropiere. Are un program de vizitare de marți până duminică între orele 10 - 18, ultima intrare pentru vizitare fiind ora 17. Am văzut un anunț că pe 30 noiembrie și 1 decembrie muzeul este închis, pe altă pagină aveau program, deci...

O clădire frumoasă dar cu același aspect de neîngrijit, asemeni multora din orașul și țara aceasta; și este doar una din multele fețe urâte care ne deosebesc pe noi, țară atât de bogată turistic dar atât de neglijată de cei ce au în mână banii, de alte țări mici ce trăiesc din această singură artă, aceea de a te atrage să-i vezi frumusețile și să lași acolo cât mai mulți arginți.

Actuala instituție de cultură românească, deși aparent nouă, fiind reânființată la 5 februarie 1990, are în spate o istorie lungă, interesantă și dureroasă, durere asemeni prezentului nu foarte îndepărtat, anul 2013, când, din ordinul și avariția unui grup apropiat unui prim-ministru, acest lăcaș a fost la un pas de desființare și împrăștiere a colecțiilor celebre de autentică artă populară românească deja celebre în lume. Așa cum nota Irina Nicolau, renumita folcloristă de origine aromână cu rădăcini grecești, "Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi întâi niște strămoși". Strămoșii s-au numit Alexandru Ioan Cuza și apoi regele Carol I. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este cel ce, după Unire, înființează în 1864 Muzeul Național de Antichități, unde adună tot ce aparținea producției sătești, țărănești, pentru a încuraja promovarea acesteia în țară și în lume, căci deja existau colecții particulare de artă populară românească, prezentate atât la noi cât și la expoziții din afară. Regele neromân Carol I, cel de la care ne-au rămas atâtea bogății ce azi sunt lăsate să se piardă, voit, avea să semneze în 1906 Decretul regal de înființare a unui muzeu național de artă populară și etnografie, director fiind numit Alexandru Tzigara-Samurcaș, un extraordinar slujitor al istoriei artelor recunoscut internațional, cel ce avea să conducă și să organizeze muzeul din 1906 până în 1948, când este îndepărtat de comuniști; (și pentru că bârfa s-a născut tot la sat dar s-a perfecționat în marile saloane ale tuturor vremurilor, se spune despre Al. Tzigara-Samurcaș că este fiul nelegitim al regelui Carol I, fapt ce poate fi real având în vedere însemnările din jurnalele particulare unde se amintește de relația deosebită dintre Samurcaș și rege). Samurcaș moare, coincidență, în anul 1952 când muzeul este transformat în Muzeul Stalin-Lenin. Dar întorcându-ne la perioada interbelică, "Muzeul de la Șosea" cum îl numeau bucureștenii, a funcționat până în 1912 în vechea clădire a Monetăriei române, an când se pune piatra de temelie a ceea ce vedem azi, adică o clădire de cărămidă aparentă roșie, cu arcade și foișor asemeni unei biserici, păstrând ceva din tradiția stilului brâncovenesc. Lucrarea se termină în 1941 dar, câțiva ani după această dată vine năpasta roșie, Samurcaș este înlăturat și cu greu muzeul scapă de a transformarea în cazarmă a armatei sovietice și devine Muzeul Stalin-Lenin, Muzeul P. C. R., și, după alte schimbări, muzeul omagial Nicolae Ceaușescu. Colecțiile de la muzeu sunt mutate din loc în loc până ajung la Muzeul Satului în 1977, depozitate în locuri insalubre, unele din ele sunt pierdute definitiv. După 1989, la inițiativa unui grup de buna credință, se reînființează muzeul printr-un act guvernamental la 15 februarie 1990 și, la inițiativa lui Andrei Pleșu este numit director pictorul Horia Bernea, fiul etnologului Ernest Bernea. Horia Bernea a ridicat din nou la loc de cinste muzeul românesc, în cei zece ani de directorat, tot lui îi revine și numele actual de Muzeul Țăranului Român și de asemeni numeroasele premii naționale și internaționale primite, dintre care se distinge ca o coroană de laur premiul EMYA în 1996 - European Museum of the Year Award, premiu acordat pentru cel mai bun muzeu al anului, România fiind prima țară est europeană care-l primește, deci prima țară care de fapt a aparținut lagărului comunist. Drumul de la reînființare până în prezent a fost lung și anevoios: în 1993 se deschide publicului o parte din expoziția permanentă dedicată simbolic crucii, apoi în anii următori se deschid sălile de icoane și colecțiile refăcute de țesături și costume populare. Se spune că refacerea muzeului a fost opera de căpătâi a lui Horia Bernea sau "ortul" trecerii lui în rândul celor iertați de păcate.

Acest muzeu de care se leagă nume precum Alexandru Ioan Cuza, Titu Maiorescu, Regele Carol I, Tzigara-Samurcaș, Horia Bernea dar și mulți posesori de colecții particulare valoroase donate, muzeografi, etnologi, simpli îngrijitori care trudesc cu milă în salile lui, adăpostește o adevărată comoară care, așa cum spune Raluca Brodner, reprezintă "memoria, identitatea și inima vie de secole, toate aparținând neamului românesc". Aici sunt spre 100 mii articole în expoziții permanente sau în ateliere de refacere, obiecte de ceramică, lemn, lâna, in, cânepa, diverse metale și sticlă, toate de valoare, folosite în viața de zi cu zi a țăranului român, aici puteți admira costume populare autentice din secole trecute. Aici se pot vedea frumoase icoane autentice, pe lemn sau sticlă, icoane "de vatră", adică cele menite să păzească focul din casă necesar vieții, icoanele Fecioarei în costume asemănătoare femeilor românce sau purtând salba la gât ca țăranca din Banat, tot aici sunt troițe, cruci, reprezentări de pietre funerare, măști sau costume pentru sărbătorile de iarnă, lăzile de zestre frumos și variat împodobite, sunt refăcute diverse obiecte al căror cult a dispărut (pomul cu cruci), etc.

Prin grija lui Horia Bernea, MTR a salvat 6 biserici vechi de lemn, două sunt în incinta muzeului, patru rămase în satele unde au fost ctitorite ultima dată, ele fiind de fapt "biserici strămutate" : în curtea muzeului se află biserica Sf. Nicolae din Bejan, construită în sec. XVII iar în interior se află tot ce a putut fi salvat din Biserica Sf. Ioan Botezătorul din satul Mintia.

Parterul și etajul vă prilejuiesc o frumoasă întoarcere în timp, unde sunt colecțiile de costume populare, podoabe, obiecte casnice și de cult.

În afară de vizitarea propriu-zisă a muzeului, puteți veni să petreceți clipe frumoase la studioul Horia Bernea, intrarea la film fiind 10 lei preț întreg și 7 lei la redus, programul spectacolelor fiind pe pagina muzeului.

Atelierele de creație pentru copii de diferite vârste, program reluat și anul acesta începând cu 1 octombrie, început în 2001, o bună inițiativă de a ocupa cu folos timpul omuleților în formare, vă dă prilejul să vă bucurați alături de copiii sau nepoții voștri atunci când învață tainele modelajului în ceară, picturii pe sticlă, cusutului, povestitului și teatrului, modelării hârtiei, țesutului, reciclării materialelor și câte altele, toate la prețuri rezonabile sau gratis pentru copiii defavorizați. Tot ce trebuie să faceți este să mergeți în str. Monetăriei nr. 3 să vă informați sau să intrați pe pagina muzeului unde găsiți și numere de telefon.

Tot MTR, interesantă inițiativă, revista MARTOR, publicație de antropologie, tipărită în franceză și engleză din care nu am reușit să citesc (of, timpul), doar să răsfoiesc online.

Pe lângă expozițiile permanente și activitățile atelierelor, MTR este cunoscut pentru târgurile ce se organizează periodic, de obicei la marile sărbători creștine. La sfârșitul lunii noiembrie se face târgul de Sf. Andrei, anul acesta cu participare din Republica Moldova. Slăbuț, scump, desigur și cu multă ploaie ce a stricat planurile vânzătorilor. Nu uitați însă că pe 4 decembrie începe Târgul de Moș Nicolae, la care am speranța unui timp mai bun și a unor produse tradiționale totuși de ceva calitate. Poate și organizatorii știu ceva căci dacă la actualul târg intrarea a fost liberă, la cel de Moș Nicolae este 4 lei de persoană.

Despre MTR și cum puteți petrece timpul cu folos acolo, găsiți informații pe pagina lor, sigur nu regretați.

Dar nu uitați că dacă vă doriți să ajungeți la târgurile lunii decembrie trebuie să treceți cu bine de noaptea asta, "noaptea strigoilor" cum am aflat că se numește, atunci când strigoii vii ce ies pe hornuri și ferestre se bat cu strigoii morți, plecați din morminte, lupte în locuri numai de ei știute și când își aleg conducătorul pentru încă un an. Deci ocoliți răspântiile drumurilor, pădurile, cotloanele, mâncați cât de mult usturoi (românesc) puteți, ungeți cu zeama acestuia ușile și geamurile, lăsați tinerii să petreacă zdravăn cu căței de usturoi în buzunare, este totuși doar un halloween în pură tradiție balcanică, despre care am aflat multe ascultând poveștile MTR. Dar cum deja s-a întunecat și noaptea Sântandreiului simt că devine tot mai învăluitoare, mă retrag cu funia de usturoi, repet românesc, celălalt nu are efect la strigoi, iar dacă scap cu bine voi scrie pe aici articolele cu care am rămas datoare căci, după tradiții povestite de MTR, mi-e teamă că voi fi ocolită de moșii lunii decembr'e!

Și cei ce scăpati de noaptea asta, dați un semn măine!!!

---