Targul de Florii la Muzeul Taranului Roman

TIPĂREȘTE

In ajunul Floriilor, soarele placut de aprilie, explozia de culoare de pretutindeni dar si atmosfera de sarbatoare - avem doi sarbatoriti in familie - ne-au alungat din casa, cu dorinta de a petrece o zi cat mai frumoasa. Alegerea a fost foarte usoara - Targul de Florii de la Muzeul Taranului Roman. Ne-am urcat in metrou si in scurt timp am ajuns la Piata Victoriei. Am traversat cu gandul de a ne indrepta direct spre muzeu dar am fost impresionati de frumusetea orasului gatit de primavara si de sarbatoare, de rondurile vesele de panselute si lalele multicolore, de gingasia magnoliilor inflorite, de tufisurile galbene de forsythia - "ploaie de aur", de mireasma amaruie a pomilor infloriti.

Lume multa, vesela, relaxata, cum de mult n-am mai vazut in Bucuresti-copii din alte zone ale tarii veniti la Muzeul Antipa, bucuresteni care se bucurau de o zi libera la sfarsit de saptamana, grupuri de turisti straini. Am intrat in Parcul Kiseleff - flori splendide, porumbei, tineri, parinti si bunici cu copii care erau incantati de locurile de joaca impecabil amenajate. Chioscul din parc asteapta prima duminica din luna mai cand vor incepe concertele formatiilor de estrada - plimbarile de duminica la Sosea vor fi insotite de melodii nemuritoare.

Am traversat Bd. Kiseleff - spre cealalta parte a parcului strajuita de statuia celebrului tenor Leonard - nu ne mai venea sa plecam, eu as fi petrecut ore intregi pe o banca la soare privind copiii, florile, porumbeii. Cu greu ne-am desprins si am parasit parcul indreptandu-ne spre targ. Am trecut pe langa Scoala Ion Heliade Radulescu, monument istoric, fosta Scoala Comunala Mavrogheni, construita in 1896 dupa planurile arhitectului italian Giulio Magni, in stilul arhitectural neoromanesc, de neconfundat chiar daca nu ai prea multe cunostinte de arhitectura. Am admirat ornamentele de ceramica smaltuita ale ferestrelor, intrarile arcuite, balconasul de lemn si turnuletul cu ceas, fantana secata din gardul cu ornamente metalice lucrate de mesteri iscusiti - adevarati artisti. Fericiti copiii care invata intr-o scoala atat de frumoasa...

Fiind in ajun de mare sarbatoare pasii ne-au purtat spre Biserica Izvorul Tamaduirii de pe Str. Monetariei, cunocuta ca Biserica Mavrogheni, zidita in 1796 de domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni sub numele Manastirea de la Cismeaua Mavrogheni. Timp de un secol a avut statut de manastire si a facut parte dintr-un complex de 16 ha pe care se aflau casa de odihna a domnitorului, turnul de apa care alimenta reteaua de cismele a orasului, Spitalul Filantropia, o scoala de arte si meserii, o splendida gradina - pe locul unde se afla azi Parcul Kiseleff. In spatioasa curte a bisericii se afla monumentul funerar al lui Ion Heliade Radulescu - figura emblematica a culturii romane, cel care a tiparit la tipografia infiintata in curtea bisericii "Curentul Romanesc", prima gazeta in limba romana si "Regulamentul Organic", prima Constitutie moderna. Tot in aceeasi curte si-au gasit loc de odihna vesnica Printul Constantin Mihai Sutu si sotia sa iar langa intrare, spre strada se afla mormantul pictorului Horia Bernea, parca special asezat ca sa priveasca spre Muzeul Taranului Roman al carui director a fost din 1990, readucand acest asezamant de cultura in viata orasului si a locuitorilor lui. Mi-am amintit ca am citit candva ca in corul Bisericii Mavrogheni a cantat Constantin Brincusi in perioada studiilor sale bucurestene..

Parasim acest loc incarcat de semnificatii spirituale, culturale, istorice si. traversand strada ne asezam la coada pentru biletele de intrare - 6 lei adultii, 3 lei elevii, studentii, pensionarii - lume multa, semn ca evenimentele de acest gen sunt deja cunoscute publicului.

Cum ni se facuse foame am mancat la terasa de la Clubul Taranului Roman - mancare proaspata, gustoasa, portiile mari, servire rapida desi era foarte aglomerat. Pentru doua ciorbe oltenesti de pui cu smantana si ardei iute, o portie de clatite cu branza, smantana si marar, o portie de clatite cu pui si ciuperci, o salata uriasa, o cafea, o bere si un ceai am platit 82 lei. Cand nu sunt targuri este si mai placut aici, liniste, mancarea se serveste in vase de lut smaltuit, cu tacamuri cu maner din lemn iar in zilele reci vi se ofera paturi sa nu va inghete picioarele. Mancarea este ca la bunica: ciorba de fasole cu afumatura, bors modovenesc cu verdeturi, ciorba olteneasca de pui, snitele, gratare, sarmale cu carne si de post, mamaliguta cu branza si smantana, fasole batuta, salata de vinete, clatite, papanasi, placinte si alte bunatati de care nu-mi amintesc.

Dupa ce ne-am potolit foamea am pornit sa cascam gura si sa ne golim buzunarele prin targ, iarmaroc, balci, cum vreti sa-i ziceti in functie de locul de unde va trageti sau unde v-ati petrecut vacantele copilariei.

Mesteri populari, rapsozi, gospodine cu bunatati pregatite in casa erau insirati in curtea muzeului vegheata de bisericuta din lemn - monument istoric - salvata de Horia Bernea si stramutata in 1992, in curtea interioara si intr-o spatioasa sala expozitionala de la parterul cladirii.

Marele merit al colectivului muzeului este acela ca, prin organizarea acestor targuri, atrage atentia asupra frumusetii si calitatii deosebite a produselor traditionale romanesti. Asa redescoperim ca sarmalele cele mai gustoase ies in vas de lut la cuptor, ca florile isi pastreaza mai mult timp prospetimea intr-un vas taranesc, ca vinul isi pastraza savoarea in cana de pamant, ca tuica fiarta e mai buna in cescute de ceramica, ca ia merge imbracata de adolescente la bulgi si este nespus de eleganta si da un aer de noblete doamnelor purtata cu o fusta neagra, ca esarfele de borangic, de lana si matase se potrivesc la haina de blana si inveselesc banalul paltonas intr-o zi mohorata de toamna. Cafeaua fiarta in ibric de arama cumparat de la tiganii cu mustati rasucite si straie colorate, incredibil de frumoase, desprinsi parca din filmul Satra are alta aroma si indeamna la povesti spuse cu un prieten vechi, papusile din carpe sunt mai amuzante decat infometatele Barbie iar hainele inspirate din portul sasesc si unguresc pot fi purtate la cele mai pretentioase ocazii-croiala este impecabila iar materiale folosite, catifea, stofa de lana, matase, in, dantela incanta prin colorit si eleganta.Icoanele pictate pe lemn sau sticla dupa tehnici stravechi asezate pe peretele de rasarit al casei aduc lumina si speranta in caminul nostru,micile obiecte de mobilier din lemn viu colorate si pictate manual - masute, scaune, cufere, cuiere, rame de oglinda, casete pentru podoabe insufletesc si dau un plus de caldura mobilierului nostru banal.

Si pentru ca eu sunt pofticioasa - si dumneavoastra nu-i asa? - nu pot sa nu amintesc prajiturile de la Baia Mare, borcanele cu zacusca, gem, dulceata, magiun din prune bistrite - fara zahar - care este tare gustos, cu miez de nuca, miere si alte produse - izvor de sanatate - aduse de apicultori.

Nu am plecat nici noi cu traista goala - am targuit zacusca, nuca, gem, prajituri, un fund de lemn adancit pentru mamaliga de la Babeni, un vas de ceramica pentru ceai de la Baia Mare in care eu am decis sa pun flori, un suport din lemn pictat pentru servetele si cadoul de Florii de la baietii mei - o esarfa din matase si lana tesuta manual.

Infiintat sub patronajul Regelui Carol I, prin decret regal din 1906, Muzeul de la Sosea cum il numeau bucurestenii a fost amenajat, pe locul fostei monetarii, intr-o cladire impresionanta - astazi monument istoric - construita in stil neoromanesc dupa planurile arhitectului N. Ghika-Budesti. Cladirea cu zidarie aparenta de caramida rosie, logia cu coloane, ferestrele cu arcade, balustradele cu elemente florale, foisorul asemanator cu clopotnita unei manastiri atrag admiratia trecatorilor.

In 1953 colectiile muzeului au fost exilate in depozitele Muzeului Satului si locul lor a fost luat de monstruozitatile care au alcatuit Muzeul Lenin-Stalin si apoi Muzeul PCR.

In 1990, dupa ce pictorul Horia Bernea a fost numit director al Muzeului Taranului Roman, valoroasele piese de colectie s-au intors in casa lor care adaposteste peste 90000 de obiecte taranesti. Unele dintre ele provin din colectiile particulare ale Reginei Maria, ale familiilor Bratianu, Tatarascu, Kalinderu, donatii ale intelectualilor satelor - invatatori, preoti, profesori - altele sunt achizitii ale muzeului din toate zonele tarii. Aici gasim cavalul lui Badea Cartan cu care a cantat la Expozitia Internationala de la Paris in 1900, casa cu poarta din lemn de la Ceauru - Oltenia, ateliere de olarit din Valcea si Hunedoara.

Dincolo de impresionanta sa colectie - pe care o vezi cu real interes o data - Muzeul Taranului Roman, distins in 1996 cu titlul European Museum of the Year Award, primul muzeu din estul Europei care a primit aceasta distinctie, este un muzeu viu, prezent in viata bucurestenilor. Aici poti reveni de multe ori intr-un an pentru a vedea o expozitie temporara, pentru a alege un cadou autentic de la Galeria de Arta Taraneasca sau o carte buna de la Carturesti, pentru a insoti copilul sau nepotul la atelierele de creativitate - teatrul de papusi si confectionarea lor sunt veritabile atractii pentru copii - pentru a viziona un film premiat la cinematograful din incinta muzeului, pentru a participa la Clubul Taranului Roman la o lansare de carte, un concert sau un spectacol de teatru. Nu in ultimul rand targurile ne aduna de multe ori pe an aici: de Craciun, de Sf. Nicolae, de Sf. Gheorghe, de Mosi, de Ziua Crucii, de Martisor. Zilele Muzeului din septembrie nu trebuie ratate ca si Targul Boierului, Piata Taraneasca ori Targul de Antichitati Taranesti.

Va invit si pe dumneavoastra in acest minunat colt de Bucuresti cu speranta ca veti avea o zi la fel de frumoasa cum am avut noi in ajun de Florii.

Cu drag,

Floria

---

VIZUALIZĂRI: 2792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI