Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) // partea a 3-a – Tudor Arghezi

TIPĂREȘTE

Informatii utile

Noi am avut bafta ca am fost aici de Ziua Nationala a Romaniei si vizitarea muzeului a fost gratuita. Ba mai mult a inclus o actiune inedita, un joc live gen “Rooms” , in care primeai o harta cu schita camerelor de vizitat si imagini cu obiecte din acestea, urmand a descoperi ce piese lipsesc in poze fata de realitate. Nu ne-am angrenat in jocul acesta, dar erau alti vizitatori, intre care si un copil de varsta scolata, care au participat cu toata implicarea. Eu am apreciat ideea ingenioasa, dar mi-as fi dorit mai degraba o ghidare prin muzeu.

Pentru a avea permisiunea de a fotografia am platit 15 lei.

Casa memorială „Tudor Arghezi”

La adresa indicata, trecem de poarta de la strada si in fata ni se deschide o adevarata ulita lata, interioara domeniului, pe care tocmai am intrat.

In stanga am admirat livada de pomi fructiferi imbracata in decor hibernal. La capatul caii particulare de acces se afla alta poarta si un anunt:

Bateti in toaca! Apoi intrati!

In stanga portii din lemn era un profil U metalic de care era agatat cu un snur gros de martisor un fel de piron mare, cu care sa “bati in toaca” .

Dupa aceasta a doua poarta ne-am trezit intr-o curte generoasa, cu un “” miniparculet”” , pe care aveam sa il vizitam mai tarziu. In stanga era o casa impozanta cu 2 etaje si langa aceasta inca o cladire, am crezut la inceput ca este o anexa oarecare a gospodariei.

O placa de marmura amplasata pe cladirea principala ne informeaza ca in aceasta casa a trait si a scris intre anii 1926-1967 Tudor Arghezi.

La parter aflam de oferta zilei si suntem invitati sa urcam la primul etaj unde incepe vizita. Nu ne lipseste din mana plansa colorata cu camerele si o lupa pentru identificarea elementelor jocului de care am scris.

In holul de la intrare era un obiect de mobilier gen birou, negru cu doua scaune si o soba veche.

Din hol intram pe prima usa la stanga de unde se deschid trei incaperi.

Cea mai din stanga si destul de mica era biroul, unde pe langa masa de lucru era o biblioteca plina ochi, un pat unde poetul se odihnea, un tablou, o icoana.

In mijlocul acestui spatiu era camera cu medalii. Aici gasim o biblioteca si mai mare, cateva tablouri mici inramate, dar si un chip sculptat si multe medalii.

In planul indepartat pe mana dreapta se deschide o camera mare, dormitorul. Pe patul matrimonial erau asezate mai multe papusi. In camera parchetul era acoperit cu covorase mici si vechi. Intr-un colt o soba veche alba incalzea candva dormitorul. Cateva tablouri, dar nu multe ca in celelalte case memorial vizitate recent, umpleua golul de pe peretii albi.

Revenim pe hol si continuam inainte dupa sagetile lipte pe jos. Trecem printr-o veranda mica in care admiram in alte doua biblioteci ticsite cu opera lui Arghezi.

Se continua cu holul scarii interioare. Accesul pe aceasta scara nu este permis. Este insa o noua ramificatie catre 3 camere.

Sufrageria era ocupata in buna masura de masa de mijloc, asa cum se obisnuia in acele vremuri. La fel ca si camera cu medalii si dormitorul aceasta avea vedere catre livada din fata curtii.

In camera de baie erau expuse cate obiecte care astazi nu mai sunt folosite in gospodarii, prescum sifoane vechi si tot felul de vase.

M-a surprins ca in casa era gazduit cee ace se numeste laborator. In doua vitrine erau expuse documente si medalii, iar in camera erau asezate lampi vechi, un cufar de vechi de calatorii si alte obiecte apartinand familiei Arghezi.

Ultima camera vizitata a fost una draguta, care trezeste nostalgii – camera cu jucarii. Aici era un pat din lemn pentru copil si jucarii precum ursuleti de plus, tutuloi, cum le spuneam eu cand eram mic, atat de diferite si modeste fata de ce produce astazi industria jucariilor.

La sfarsitul vizitei in casa principala, doamna ghid, care a avut initiativa acestui joc de cautare a diferite obiecte, specific acelor vremuri si apartinand casei Arghezi, ne-a invitat sa tragem cu ajutorul unui papagal artisanal doua bilete de papagal. Biletele noastre contineau versuri ale poetului. Pe ravasul meu scria:

Am crezut ca asta a fost toata vizita, dar m-am inselat. Coborand in curte am descoperit o cismea, cum erau multe in Bucuresti, dar si cusca lui Zdreanta, cel cu ochii de faianta, si mormantul celebrului catel al poetului.

In parculetul curtii, cum l-am numit undeva mai devreme, erau mormintele sotilor Arghezi si a surorii poetului.

In spatele casei se intinde alta livada si o zona cu stupi si o mica vie. Una peste alta, o gospodarie foarte mare, cea in care a trait si a creat ani buni Tudor Arghezi.

Si tot nu e tot! Desi nu ne-a indicat nimeni din partea muzeului, vazand niste tineri ca intra in ceea ce am crezut ca este o dependinta oarecare, m-am indreptat si eu intr-acolo. In fapt aceasta casa mai mica trebuie si ea vizitata pentru ca gazuieste tipografia “Potigrafu Martisor” . In tipografie se gasesc mai multe echipamente folosite pentru tiparirea cartilor in vremurile acelea, Arghezi insusi tiparind o parte dintre publicatiile sale, in special celebrele Bilete de papagal. Peretii imensei tipografii cu podea din caramida sunt incarcati cu scshite si caricature inramate, dar si cu mai multe exemplare de publicatii ziaristice.

Tudor Arghezi

Tudor Arghezi, pe numele sau adevarat Ion N. Theodorescu, s-a nascut in 1880 si a incetat din viata in 1967, ambele momente intamplandu-se in Bucuresti. A debutat la 16 ani si a avut o activitate literara foarte bogata.

In 1900 se calugareste la Manastirea Cernica, unde nu va sta insa mult.

Va avea primul copil cu poeta Constanta Zissu, care se va naste la Paris (1905), unde ajunge si el dupa nasterea copilului. Au urmat multe calatorii in Europa, evidentiate si in muzeu.

Se va reintoarce in tara in 1910. In 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda. In 1919 este inchis la Vacaresti impreuna cu Ioan Slavici si alti oameni de litere.

Din casatoria cu Paraschiva, in 1924 se naste Mitzura Arghezi, al doilea copil al poetului, iar un an mai tarziu si cel de-al treilea copil.

Domeniul unde se afla muzeul are o suprafata de aproape 18 mii m si aici Arghezi va locui cea mai mare parte a vietii. Aceasta zona s-a numit Dealul Martisorului.

Urmeaza perioada literara cea mai profilica a lui Arghezi in care publica volumul Cuvinte potrivite, Bilete de papagal (3 serii) si Icoane de lemn.

In 1934 castiga premiul national pentru poezie. Dupa publicarea pamfletului, Baroane, este din nou inchis pentru cateva luni.

Au urmat mai multi ani in care a intrat intr-un con de umbra, fiind reabilitat in 1954.

La implinirea varstei de 85 de ani, in anul 1965, a fost celebrat ca si poet national, iar Universitatea din Viena i-a inmanat premiul “Herder” .

Recomand

Mi-a placut mult acest muzeu. Aceasta casa, aceasta proprietate are acel ceva al ei si de fapt “” un ceva al lui Tudor Arghezi”” si aici il regasim pe scriitor la tot pasul prin ceea ce s-a conservat in muzeu.

Numai bine!

1.12.2020 # # # # Pe perioada vizitei uiti de tumultul Bucurestiului de astazi si te poti transpune in lumea lui Arghezi. # Interesanta idea de a identifica obiecte din muzeu, astfel apropiindu-te probabil mai mult de ceea ce a apartinut scriitorului.

Mi-a placut conceptul

---

VIZUALIZĂRI: 270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI