Muzeul aviaţiei merită vizitat

TIPĂREȘTE

Despre acest interesant muzeu a mai scris şi cosminp, aici,

click aici

aşa că n-am să mai repet cele foarte bine relatate de el, ci am să mă rezum la câteva date concrete şi la modul cum am văzut eu muzeul.

Muzeul, care a împlinit anul acesta 20 de ani de la înfiinţare, se află la adresa: strada Fabrica de Glucoză, nr. 2-4, sector 2 şi are un program de vizitare relativ obişnuit: marţi - vineri, între orele 09.00 - 16.00, sâmbăta şi duminica între orele 10.00 - 17.00.

Dacă vii cu maşina dinspre centru, în mod normal vii pe Bulevardul Barbu Văcărescu, iar muzeul se află chiar la intersecţia acestuia cu Strada Fabrica de Glucoză. Se poate ajunge şi cu metroul, pe linia 2, staţia Aurel Vlaicu, de la intersecţia Calea Floreasca – Şoseaua Pipera, sau cu tramvaiul 5, staţia Fabrica de Glucoză de pe Bulevardul Barbu Văcărescu.

La intrare se află, aşa cum spunea şi cosminp un avion prăfuit (n-are cum să fie altfel, atâta vreme cât întreaga zonă este aşa) şi „o barieră amărâtă”, după care urmează ceva de genul „no man’s land”, o parcare neamenajată, la capătul căreia se află intrarea în incinta muzeului, prevăzută şi ea cu o barieră. Dacă vorbeşti cu paznicii de aici, îţi deschid prima barieră şi poţi lăsa maşina în zona „no man’s land”.

Muzeul este amenajat pe terenul fostului aerodrom Pipera, parţial în fostele hangare ale aerodromului, parţial în aer liber.

Ca să vă faceţi o idee despre ce puteţi vedea aici, cel mai bine este să mergeţi la pagina internet a muzeului (click aici) şi să parcurgeţi turul virtual.

În privinţa muzeului, trebuie să spun că, spre deosebire de cosminp, mie nu mi-a lăsat o inpresie atât de dezamăgitoare precum lui, care a fost influenţat probabil şi de articolul scris pe aceeaşi temă pe metropotam.ro (click aici), despre care amintea în ecoul său şi Dragos.

După părerea mea, partea muzeului amenajată în cele două hangare este foarte bine realizată şi pune în evidenţă toate momentele importante ale aviaţiei româneşti, care a împlinit 100 de ani de activitate. În hangarul principal poţi vedea exponate de la începuturile aviaţiei, cum este macheta la scară 1:1 a avionului cu care Vuia a reuşit primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul, până la cele din perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial.

Aici se poate vedea avionul de vânătoare de construcţie românească IAR-80, din timpul celui de-al doilea război mondial, avionul de şcoală IAR-813, din 1950 (ambele construite la Braşov), dar şi IAK-23, primul avion cu reacţie sovietic, construit în 1947 şi succesorul său, MIG-15, primul avion rusesc cu aripa în săgeată, construit după planuri germane, “recuperate” ca pradă de război şi cu motoare ruseşti, copiate după Rolls Royce. Acest model avea deja scaun catapultabil şi cabină ermetizată.

Deziluzia lui cosminp este datorată de fapt părţii în aer liber a muzeului, care, este drept, nu arată foarte bine, dar nici nu are cum arăta altfel, pentru nişte exponate lăsate sub acţiunea intemperiilor. După părerea mea şi aceste exponate ar trebui expuse în hangare, ferite de vânt şi ploi, dar asta este o altă poveste.

Revenind la articolul din metropotam. ro, autoarea recunoaşte faptul că nu se pricepe deloc la avioane, dar prezintă într-o lumină sumbră şi plină de contradicţii muzeul.

Astfel, deşi spune că "Deocamdata muzeul este la limita paraginii …", tot ea spune mai departe: "… va recomandam o vizita la muzeu, o sa va placa"

Apoi: "… avioanele de afara (in marea majoritate MIG-uri) sunt prapadite si neingrijite, nu prea au placute explicative, elicopterele n-au elice si prin cateva si-au gasit sfarsitul fel de fel de pasarele... iar pe latura din stanga a terenului s-a trasat si planul unei... biserici."

De fapt, sunt mai multe tipuri de MIG, de la MIG-15 la MIG-29, dar şi IAR-93, BN-2, IAR-823, de construcţie românească, firesc, pentru că asta a fost dotarea aviaţiei milirate române. Fiecare exponat are însă o plăcuţă explicativă detaliată, iar elicopterele mari au într-adevăr palele elicei demontate (din motive lesne de înţeles), dar ele sunt expuse alături de elicopter.

Cum articolul este scris în 21 aprilie 2010, iar eu am vizitat muzeul la sfârşitul lunii iunie, îmi este clar, dat fiind “patina” lăsată de vreme pe plăcuţe, că autoarea a privit cu foarte multă superficialitate zona în aer liber a muzeului, fiind mai atentă la maidanezii din jur, decât la exponate. De altfel, autoarea nu stă prea bine nici cu limba română, spunând despre muzeu că are un “aer decrepit”, adică, mai pe-nţelesul tuturor, “ramolit, senil”!!!

Meritul articolului respectiv este totuşi că aduce în prim-plan existenţa muzeului, iar fotografiile sunt de o calitate profesionistă.

În concluzie, eu nu am fost deloc dezamăgit, ci mai degrabă plăcut surprins de acest muzeu şi de conţinutul şi organizarea sa.

Deşi am făcut multe fotografii, am să ataşez doar câteva, mai ales din exterior, pentru a evita suprapunerea cu cele ale lui cosminp, care a ataşat foarte multe fotografii sugestive.

Iar faptul că review-ul meu este un pic diferit, din punctul de vedere al concluziilor, faţă de cel al lui cosminp, este datorat poate firii mele pozitive şi optimiste, pe când cosminp a fost probabil mai influenţat de zvonurile privind desfiinţarea muzeului şi construirea pe amplasamentului acestuia a unui cartier ANL.

Ca o ultimă observaţie, mi s-a părut ciudat faptul că acest muzeu nu are absolut nicio legătură cu Muzeul Militar Naţional (click aici), deşi amândouă sunt subordonate Ministerului Apărării Naţionale.

---

VIZUALIZĂRI: 3329 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI