Pe Drumul Vinului, popas la Muzeul Crama 1777 din Valea Călugărească, Prahova.

TIPĂREȘTE

Cu sau fără restricții la consumul se alcool, călătorul auto pe DN1B trecând prin Valea Călugărească în apropiere de orașul Ploiești, poate face un popas la Muzeul Crama 1777, dar și la alte obiectivele turistice din zonă precum: Muzeul Conacul Bellu, Mănăstirea Vărbila, Mănăstirea Jercălăi sau Mănăstirea Apostolache.

Cu sau fără restricții, vrând/nevrând intrați pe Drumul Vinului și atunci nu veți ocoliți nici cramele, cum ar fi: Domeniile Tohani, Crama Budureasca, Crama S. E. R. V. E. din Ceptura Crama Rotenberg, tot Ceptura, Domeniile Dealu Mare Urlaţi, Cramele Basilescu, Conacul “Casa Timiş” din Chiţorani, Crama Vinalia- Ceptura sau Conacul Urlăţeanu din Urlați.

Traseul viticol cuprinde următoarele localități prahovene pe Drumul Vinului; Filipeștii de Pădure – Florești – Baicoi – Plopeni – Zamfira – Boldești-Scăieni – Bucov – Vărbila – Valea Călugărească – Jercălăi – Urlați – Ceptura – Mizil – Tohani.

Sunt aproape 150 de kilometri in total dar veți întâlni câteva dintre cele mai frumoase atracții turistice ale zonei. Drumul Vinului se află pe aceiași latitudine cu regiunea Bordeaux din Franța, renumita pentru soiul de vin care-i poarta numele.

Eu împreună cu un grup de amici, cu ceva ani în urmă, am făcut apel la Muzeul de Istorie și Arheologie din Ploiești pentru a vizita o parte din secțiile sale județene. Așa am ajuns la

Muzeul Crama 1777 din Valea Călugărească

Autobuzul pus la dispoziție, ne-a luat din fața muzeului ploieștean la o oră stabilită cu administrația muzeului și am plecat spre unul din punctele aflate pe Drumul Vinului, localitatea Valea Călugărească. Muzeul se află pe o străduță laterală, numită Strada Muzeului și am urcat puțin până acolo.

În fața muzeului există o foarte mică parcare. Nu este amenajată, dar bună și aia!

Mi-ar fi plăcut ca la intrarea în curtea muzeului să văd un „cetățean turmentat” ținându-se de un stâlp al unui felinar de epocă. Mi-ar fi plăcut ca pe tot traseul muzeal să aud vocea Mariei Tănase cu al său „bun, vin ghiurghiuliu” ...

O inscripţie existentă pe portalul uşii, datează crama din anul 1777. Este cea mai veche construcţie ţărănească din lemn de pe teritoriul Judeţului Prahova şi printre cele mai vechi din zonele viticole ale Ţării Româneşti. Ea a fost adusă aici din amplasamentul originar aflat undeva în centrul zonei viticole a comunei Valea Călugărească, la Valea Popii, greu accesibilă pentru vizitatori.

Clădirea inițială, datată din 1777, a fost extinsă la începutul sec. al XX-lea dar în urma intemperiilor naturale și a celor umane, ajunsese într-o stare deplorabilă. Casa avea pereţii lucraţi din bârne de lemn cioplite cu barda, de 16 cm grosime şi lungi de cca 11 m, încheiate în sistemul „coadă de rândunică” , tavanul era din bârne din lemn de stejar sprijinite pe grinzi de stejar, cioplite tot cu barda. Materialele au fost recondiționate bucată cu bucată și refăcute după un program bine stabilit, apoi relocate și reconstituită întreaga clădire, optându-se pentru aspectul ce-l avea după intervențiile de la început de secol XX. Noul amplasament pe care clădirea a fost relocată și funcționează ca muzeu, a fost donat de un localnic. Merită toate felicitările! Ba, merită să-i aflăm și numele. Nina Grigore.

Casa avea parter, beci şi mansardă în care era amplasată camera paznicului cramei. Tavanul din grinzi şi podina (dușumeaua) din cărămidă și lemn.

Din piesele originare au fost recuperate o parte din grinzile tavanului şi din bârnele pereţilor, portalul cu feroneria originală, câţiva stâlpi, toate expuse publicului vizitator în sala pentru degustare.

Casa este acoperită cu șiță, are „doi ochi” pentru aerisire care te privesc cu insistență. Portalul de intrare este decorat cu elementele simbolice ale soarelui şi pomului vieţii. Prispa se sprijină pe 6 stâlpi de stejar și expune un vechi utilaj pentru stropit viile, vase-ornament din ceramică și scăunele din lemn pentru odihnă.

Prima încăpere vizitată este crama propriu-zisă unde sunt expuse tot felul de utilaje viticole și un mic atelier de dogărie. Nu lipsește zdrobitorul, teascul și linul pentru separat partea lichidă se cea solidă. Și nici vasul în care se urcau fetele pentru a zdrobi strugurii, cu picioarele!

Pe o latură avem o expoziție de butoaie iar într-un colț este Vinoteca, o colecție de vinuri vechi și o gamă largă de etichete folosite de-s lungul timpului.

Ieșim în pridvor și mergem să vizităm centrul de degustări aflat la capătul acestuia. La intrarea în această sală sunt expuse bucăți din grinzile vechi, ale casei din Valea Popii. Pe una din ele citim o inscripție, „Fragment din ușa cramei 1777 cu feronerie originală. Într-un colț al încăperii, pe un butoi, au fost așezate o ploscă și o tigvă, din acelea pentru păstrat semințe pentru iarnă. Pe mijloc, o masă lungă cu un șergar alb pe care se află vase din ceramică și o sticlă de un format aparte cu vin pentru degustat. În alt colț, un vas bârdihănos din lut, cu gura foarte mică și care poartă o ștanță a unui atelier din zona Brașovului. Este donația mea pentru muzeu deși astfel de vase erau pentru păstrarea uleiului. L-am găsit aruncat în spatele casei unei rude din zona Urlați.

Urcăm o scară la etaj. Aici este amenajat un frumos sector etnografic. Costume tradiționale din zona Prahovei, lăzi de zestre cu tot ce cuprindea o astfel de ladă în vederea căsătoriei unei fete, un covor din lână lucrat la război de o persoană foarte inspirată, care a țesut și anul 1896. Icoane pe sticlă, ștergare, vase ornamentale etc.

Pentru un sfârșit de săptămână și pentru câteva momente petrecute într-un spațiu tradițional țărănesc, dragi conducători auto aflați pe DN1B opriți motoarele la Valea Călugărească și admirați transparența și claritatea unui vin vechi românesc expus în Crama 1777. Vreți să și gustați? Acasă cu el! .

Aspectul ecologic al întregului ansamblu, trimite la relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI