Palazzo Mocenigo – muzeul veneţian al costumelor şi parfumului

TIPĂREȘTE

Clădirea adăpostind muzeul este accesibilă din staţia San Stae (vaporetto linea 1, la 100 m în spatele bisericii din Campo San Stae) şi nu impresionează prea mult văzută din afară. Însă în interior lucrurile se schimbă: încăperile vizitabile sunt situate la etajul întâi şi sugerează atmosfera opulentă în care îşi desfăşurau viaţa de zi cu zi nobilii veneţieni acum trei veacuri: mobilier şi decoraţiuni în stilurile barocului târziu şi rococo, fotolii și divane cu tapiserii de mătase, console cu vaze și statuete, mese lungi acoperite cu dantelărie sau damasc, gheridoane din lemn prețios, uşi şi rame sculptate aurite, fresce încadrate de brâuri bogat ornamentate pe plafoane, tablouri puse în valoare pe pereţii cu tapet de mătase, obiecte din porţelan, candelabre şi sticlărie de Murano. Pe manechine sunt prezentate piese vestimentare purtate în epocă de nobili și servitorii lor, din diverse țesături și materiale - bumbac, mătase, lână, fire metalice și aplicații prețioase, brocart, pekin, catifea, piele naturală... cu fel de fel de motive decorative - florale, geometrice, personalizate ("os de pește", "bob de cafea"...). Ai ocazia să vezi de la costume "seculare" (în culori vii, excelent întreţinute şi puse în valoare), inclusiv pentru copii, rochii de epocă, corsaje, fracuri, redingote, veste, cape, robe şi accesorii fine, pălării, mănuși, șaluri, jambiere, pantofi - mărturii ale imaginaţiei luxuriante şi măiestriei croitorilor epocii... şi până la ţinutele glamour purtate de celebrităţi la finele veacului al 19-lea sau în zilele noastre, la galele hollywoodiene. În toate sălile sunt disponibile carduri cu informaţii despre exponate, redactate în italiană, franceză și engleză.

De la sfârșitul anului trecut, Palazzo Mocenigo s-a îmbogăţit și cu o secţiune dedicată istoriei parfumului, cu accent pe contribuţia adusă de Veneția în perioada sa de glorie renascentistă. Cosmeticalele au rolul lor indiscutabil în industria modei, deci completarea e oportună şi de lăudat.

Sălile dedicate originilor producţiei parfumurilor se parcurg de-a lungul unui traseu înfăţişînd diferite obiecte specifice, alambicuri şi ustensile pentru extragerea esenţelor, fel de fel de vase şi flacoane de toate formele şi dimensiunile, chiupuri, mojare cu pistil, prese, dar şi documente vechi despre tehnicile de fabricaţie (macerare, distilare - condensare, presare); vizitatorii sunt invitaţi să îşi pună la lucru simţurile şi au ocazia să cunoască provenienţa materiilor prime vegetale, minerale sau din regnul animal, să afle detalii geografice despre provenienţa diverselor arome sau criteriile de clasificare a parfumurilor în funcţie de concentraţie (de la colonie, apa de toaletă şi apă de parfum şi până la esenţe), să experimenteze olfactiv şi să identifice aromele cele mai utilizate pentru notele de vârf, de mijloc sau de bază ale parfumurilor. De asemenea, sunt prezentate diverse ingrediente, recipiente și lucrări despre secretele artei parfumului (primul manual veneţian de profil datează de la 1555 și conţine reţete din epocă). Într-una din săli este re-creat laboratorul unui parfumier din sec. 16, prezentînd instrumente şi tehnici folosite pentru producţia de uleiuri aromate, cosmeticale şi parfumuri, a căror utilizare a luat amploare în timp şi "a creat dependenţă", aristocraţii ajungînd să abuzeze de obiceiul de a-şi parfuma nu numai propria persoană, ci şi... totul în jur. Sunt înfăţişate diverse materii prime din care se extrăgeau esenţele parfumate, precum şi o hartă "olfactivă" cu “rutele mirodeniilor” străbătute de neguţătorii veneţieni; o impresionantă colecţie prezintă diverse materiale utilizate de-a lungul timpului pentru realizarea flacoanelor de parfum, de la lutul ars, piatra şi metalul din vechime şi până la porţelanuri fine, metale rare și pietre preţioase sau sticlăria și cristalul prelucrate elegant și sofisticat, unele dintre aceste recipiente fiind astăzi admirate ca obiecte de artă în sine.

Într-una din săli, vizitatorii se pot aşeza pe scaune sau canapele să urmărească un documentar de vreo 15 minute care rulează, succesiv, în italiană, franceză şi engleză: se trec în revistă reperele importante privind originea şi istoria producerii parfumurilor şi articolelor cosmetice. Extragerea esenţelor în acest scop era cunoscută încă din antichitate (când se miza şi pe valenţele mistico-religioase, originea latină a denumirii evocînd înălţarea "prin fum" a ofrandelor către zei). În Europa, studiile pentru realizarea primelor reţete în domeniu s-ar datora experimentelor farmaceutice ale călugărilor florentini (alchimişti) din secolul al 13-lea, impulsionate de necesitatea de a descoperiri remedii împotriva molimelor care decimau populaţia (se credea că mirodeniile puternice au efecte profilactice şi curative sau că parfumurile au proprietăţi dezinfectante). Se subliniază rolul Veneţiei, care alături de Florenţa, a reprezentat una din capitalele renascentiste ale parfumurilor. Negustorii veneţieni deţineau întâietatea în comerţul cu mirodenii - presărat cu pericole şi comportînd riscuri majore, dar şi extrem de profitabil, avînd în vedere preţurile exorbitante la care ajunseseră în epocă; din Orient se aduceau materii prime rare, precum şi taine ale meşteşugului utilizării lor în arta culinară, în medicină, dar şi pentru cosmetice şi parfumuri. Ulterior, Veneţia îşi va revendica un rol important şi în răspândirea cunoştinţelor în domeniu prin tipărirea şi difuzarea lucrărilor de profil. Iniţial parfumurile aveau menirea de a combate "izul natural” al aristocraţilor (care se fereau să întreprindă prea des măsuri de igienă, de vreme ce spălarea prea frecventă a corpului a fost mult timp considerată un pericol pentru sănătate), dar şi efectele canalizării inexistente sau defectuoase în epocă. Apanaj al spiţerilor, arta parfumierilor îşi are originile într-un vast corpus de cunoştinţe de medicină, chimie, botanică şi zoologie, completate de fler şi inventivitate atât în producţie, cât şi în promisiunile care susţineau comercializarea: cosmeticalele erau promovate spre folosul doamnelor pentru întreţinerea sănătăţii şi frumuseţii, decolorarea părului (pletele blonde deveniseră un must-have, idealul veneţian de frumuseţe în secolul 16), înroşirea buzelor, albirea dinţilor, parfumarea trupului şi a obiectelor personale. Nici domnii nu erau ocoliţi, lor fiindu-le oferite soluţii pentru înnegrirea podoabei capilare, împrospătarea tenului şi, în general, pentru menţinerea unui aspect... tânăr şi ferice. Însă trambulina pentru succesul acestei industrii o va reprezenta, în secolul 16, interesul Caterinei de Medici pentru producţia de parfumuri şi iniţierea plantaţiilor de flori intens aomate în sud-estul Franţei. În plus, pentru păstrarea secretelor de fabricaţie, parfumierul său personal, florentinul Renato, își avea laboratorul conectat printr-un culoar secret la apartamentele reginei. De atunci și până astăzi Franţa continuă să-şi afirme rolul inovator în industria parfumurilor, care de-a lungul timpului şi-a păstrat caracterul exclusivist și a început din ce în ce mai mult să mizeze şi pe valenţele emoţionale, mână în mână cu... arta seducţiei. Ultima sală oferă nasului vizitatorilor posibilitatea de a identifica principalele familii de arome: 24 de flacoane din sticlă vintage conțin esenţe parfumate, grupate pe registre, cunoaşterea olfactivă fiind suplimentată cu informaţii disponibile pe iPad.

În final, colecţiile muzeului sunt completate de o mini-expoziţie de artă înfăţişînd lucrări ale unor creatori contemporani, realizate din diverse țesături și materiale. Printre suvenirurile vândute la ieșirea din muzeu se regăsesc parfumuri și cosmetice produse de Mavive SpA, cărţi sau broşuri, unele dintre titlurile disponibile promiţînd dezvăluiri despre "nasul inteligent" care înțelege ce spun miresmele sau despre "nobilele secrete ale artei parfumurilor”.

De la primele încercări în domeniu, descoperirea ingredientelor şi diverselor metode de extracţie a esenţelor şi până la "industria della bellezza professionale" de azi, istoria parfumurilor îmbină ştiinţa cu arta, cunoştinţele exacte cu creativitatea şi intuiţia, specularea impulsurilor şi dorinţelor şi conferirea de valenţe magice... Timp de o oră şi jumătate am putut pătrunde în această lume care va continua mereu să seducă şi să fascineze, găzduită în mod fericit de istoricul Palazzo Mocenigo.

(vizitabil în baza Museum Pass (11 Musei Civici) sau separat: adulți = 8,50 €, copii « 14 ani = 6 €, copii « 5 ani: gratuit; tarife şi program actualizate pe site-ul Palazzo Mocenigo)

---

VIZUALIZĂRI: 6045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI