Muzeul National Cartagina

TIPĂREȘTE

A nu se confunda cu Muzeul National Bardo, cel mai mare din Tunisia, care are o impresionantă colecţie de mozaicuri romane şi care, după Muzeul Egiptean din Cairo este al doilea ca importanţă din Africa.

Din satul turistic Sidi Boud Said am luat autocarul pentru o distanţă de numai 3 km care ar fi putut fi făcută şi pe jos şi am oprit în parcarea unei catedrale pe vârful colinei Byrsa. Colina Byrsa, cu 2000 de ani în urmă era centrul oraşului cetate Cartagina.

Catedrala Saint Louis a aparţinut ordinului de misionari francezi ˝les peres blancs´ (preoţii albi) care au propodăvuit creştinismul în nordul Africii. Numele ei vine de la Ludovic al IX-lea, numit Sfântul Ludovic (1214-1270), canonizat în 1297, conducător de cruciade spre Mormântul Sfânt şi care a murit în Tunisia dar a fost înmormântat în Franţa. Catedrala a fost construită între 1840-1845 pe un teren donat Franţei de beyul Tunisiei pe locul (36.51.11 N; 10.19.28 E) unde a existat un templu punic. Inaugurarea ca muzeu a avut loc în 1875 la parterul aripii în care funcţiona seminarul preoţilor albi. În cadrul construcţiei a fost ridicată şi o bazilică.

Iniţial muzeul s-a numit St. Louis dar din 1899-1956 i s-a dat numele de muzeu Lavigerie, acesta fiind fondatorul ordinului misionar. În muzeu au fost aduse artefactele descoperite în necropolele sitului arheologic punic, romane, bizantine cât şi din bazilici creştine timpurii adunate din arealul fostei Cartagine. Unele din acestea au fost depuse în muzeul Bardo din care o parte din obiecte au fost vândute, obicei destul de răspândit la începutul secolului trecut în lipsa unei legislaţii de protecţie. Abia după semnarea protocolului dintre Vatican şi Tunisia în 1964, biserica catolică a cedat statului clădirea, terenul şi întregul patrimoniu, muzeul căpătând numele actual de Muzeu National Cartagina. Ulterior prin campania internaţională UNESCO din perioada 1972-1995 au fost alocate fonduri pentru susţinerea escavaţiilor, conservarea pieselor aduse din şantier şi restructurare. Muzeul a fost reamenajat pentru o continuă îmbogăţire a exponatelor care apar pe măsura înaintării decopertărilor.

Muzeul dă posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra a ceeace a însemnat Cartagina deţinând cea mai importantă colecţie de artefacte din perioadele feniciano- punică, romano-africană şi arabo-musulmană

Muzeul National Cartagina este organizat pe mai multe secţiuni:

-sarcofage de marmoră din sec III-IV i. Hr. împodobite cu animale, flori, motive decorative; betyle reprezentând amulete, pietre, bucăţi de meteoriţi cu puteri magice; măşti şi bijuterii. Cele mai cunoscute sunt cele două sarcofage ale preotului care ţine o mână ridicată a binecuvântare şi al preotesei cu un porumbel în mână numite sarcofagele Rabs, sec III î. Hr. Sunt expuse şi stele funerare provenite din tofetul Salambo. Stelele funerare erau făcute dintr-un singur bloc de piatră având gravată o inscripţie comemorativă. Tofetul este o arie sacră în Cartagina dedicată divinităţilor feniciene, un hibrid între sanctuar şi necropolă. Aici erau mormintele unui număr mare de copii sacrificaţi zeilor sau care mureau prematur.

-mărturii feniciene cu influenţe egiptene şi elenistice (se numeşte civilizaţie metisă) constând din obiecte comune din ceramică din sec IV-V î. Hr descoperite în necropole. Printre ele figurează o lampă cu ulei şi obiecte casnice de exemplu nişte bricege de bronz pentru ras. Amuletele unor zei egipteni Isis, Horus, Osiris arată legăturile culturale dintre fenicieni şi ţările din bazinul mediteranian

-religia punică. Cea mai importantă piesă este Tofetul Cartaginei numit şi Salambo, un cap cu trei coroane care era folosit la ceremoniile religioase cu sacrificii umane dedicate zeilor Baal şi Hammon (sec. II î. Hr.)

-arhitectura punică. Sunt expuse elemente de coloane, spărturi de ziduri din care specialiştii au putut reconstitui tehnica de construcţie a caselor şi templelor din Cartagina.

-mărturii ale artei oficiale romane. Istoria stăpânirii romane în Cartagina începe cu distrugerea ei. Sunt expuse în vitrine ghiulele, ˝balle de frond˝nişte biluţe de plumb ucigătoare, pietroaie pentru catapultare. După supunerea Cartaginei, acesta a devenit un oraş romanizat, mărturie stand numeroasele statui. Cele mai importante sunt un basorelief al unui personaj feminin Victoria cu un trofeu, două femei Felicitas purtând pe umeri cornul abundenţei- toate acestea comemorând o victorie asupra parţilor în sec. II d. Hr, bustul împăratului Marc Aureliu, capul Iuliei cu o coafură care se purta în epocă. Statuia unui căruţaş în mână cu un bici şi o amforă dedicată victoriei, arată că în Cartagina era organizat al doilea circ din imperiu după Circus Maximus din Roma.

- mozaicuri. Chiar dacă muzeul Bardo deţine una din cele mai complete colecţii din antichitate de mozaicuri, în muzeul Naţional Cartagina sunt câteva piese de o valoare inestimabilă. Este vorba de două femei luând apă într-um ulcior- una văzută din faţă, alta din spate, realizarea lor fiind perfectă. Deasemeni sunt expuse bucăţi mari de mozaic pe pardoseală sau pereţi cu motive geometrice sau florale.

- civilizaţia bizantină. Cea mai valoroasă piesă este a doamnei din Cartagina, un mozaic din sec. VI, reprezentând portretul unei împărătese lucrat în pătrăţele de mozaic şi plăcuţe pătrate de silicat (precursor al sticlei). Expresia doamnei este naturală, melancolică şi totodată gravă.

După vizitarea muzeului ghidul ne-a condus în situl arheologic propriuzis, la termele lui Antonin şi teatrul roman care, fără informarea prealabilă din muzeu ar fi pierdut mult din impresia pe care ne-au făcut-o.

WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=Et2gHQ1Q9AM

Situat lângă situl arheologic Cartagina deţine o importantă colecţie de artefacte

A fost o punere în temă a ceeace urma să vedem la ruinele Cartaginei

---

VIZUALIZĂRI: 563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI