GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Atelierul Brâncuşi, un colţ de Românie în inima Parisului
TIPĂREȘTEAtelierul lui Brâncuşi se află la est de Forum des Halles, venind pe strada Rambuteau, chiar lângă staţia de metrou Rambuteau (linia 11), în arondismentul 4.
Mai exact, se găseşte chiar în piaţa George Pompidou, unde se găseşte şi oribila clădire ce adăposteşte Centrul Pompidou, sediu, printre altele, al Muzeului Naţional de Artă Modernă, unde eu personal nu am remarcat mare lucru de valoare, singurele chestii de reţinut fiind cele pe care le prezint în fotografiile ataşate.
Atelierul Brâncuşi are un program de vizitare mai ciudat: între orele 14-18, cu excepţia zilelor de marţi şi 1 Mai, când este închis. Intrarea este liberă.
Am găsit un text care mi-a plăcut mult, drept pentru care l-am tradus şi îl prezint aici.
Textul este tradus şi adaptat de la adresa de aici
Sculptorul român Constantin Brâncuşi a făcut, cum spune legenda, drumul de la Bucuresti la Paris, pe jos, şi a găsit, probabil, că o astfel de călătorie nu merita a fi făcută şi în sens invers, astfel încât el a fost unul dintre mulţii artişti care, veniţi să studieze Paris, şi-au încheiat viaţa lor acolo. A murit în 1957, la mai mult de o jumătate de secol după sosirea sa.
Artistul a fost recunoscător ţării sale de adopţie, lăsând statului francez conţinutul atelierului său, cu condiţia ca acesta să fie menţinut ca atare, o dorinţă care a putut fi atinsă prin instalarea în curtea Beaubourg a atelierului Brâncuşi, unde lucrările au fost puse cu grijă înapoi aşa cum au fost (locaţia originală se afla într-o clădire care a fost demolată, n. tr.).
Această clădire modestă, aproape dispare în umbra edificiului gigantic al lui Piano şi Rogers (Centrul Pompidou, n. tr.), dar merită vizitată, mai ales că intrarea este liberă.
Atelierul Brâncuşi este, de fapt, un "scrin".
Clădirea este modernă şi simplă şi este aproape invizibilă la marginea pieţei Beaubourg (actualmente Piaţa Georges Pompidou, n. tr.) atât de animate, nu atrage deloc atenţia şi nici mulţi vizitatori. În timp ce o mulţime de oameni se înghesuie să meargă la Muzeul Naţional de Artă Modernă, doar o mână de curioşi vin să vadă această anexă insolită din Beaubourg.
Clădirea este de fapt o cochilie, care îţi permite să te învârţi în jurul celor patru camere reconstituite ale atelierului, văzând conţinutul acestora prin ferestrele mari, care au înlocuit pereţii exteriori, vizitatorul având astfel o imagine de ansamblu a atelierului, fiind foarte aproape de anumite lucrări şi la doar câţiva metri mai departe de altele.
El poate regreta, în mod evident, că nu poate să intre în atelierul în sine, dar densitatea de lucrări, până la treizeci într-o cameră, şi fragilitatea multora dintre ele (există multe mulaje), fac această precauţie foarte legitimă.
Primele două camere sunt cele mai bogate.
Aceste două camere, luminate de o fereastră mare ca în studioul oricărui mare artist, sunt invadate de lucrări de Brâncuşi, inclusiv cele mai spectaculoase. Există o mulţime de Le grand coq (Cocoşul mare, n. tr.), în care pasărea este redusă la o serie de trepte, simbolizând creasta şi mai multe Oiseau dans l'espace (Pasăre în spaţiu, n. tr.), pasărea reducându-se la o formă geometrică evocând o aripă de avion, un pic cam ternă în versiunile în ipsos, dar superbă în versiunea sa în bronz aurit.
Portretele variază de la foarte figurativul Cap de copil adormit (1908), o lucrare de tinereţe de un clasicism care ar face dificilă atribuirea lui Brâncuşi fără context, la aproape abstracta Principesa X, redusă la două sfere, simbolizând sânii si o formă lansată, simbolizând gâtul şi capul, forme în care un spirit deplasat ar putea vedea cu uşurinţă un sex masculin şi cele două accesorii inseparabile, trecând pe la stilizata Domnişoară Pogany, unde tânara este redusă la trăsăturile esenţiale, exact cât trebuie pentru a recunoaşte o femeie a vremii, un minimalism eficient atât de caracteristic al sculptorului.
Proiectul pentru fântâna lui Narcis (1910-13) este foarte reprezentativ pentru această linie, se vede o formă aplecându-se, congelată în ipsos cum au fost locuitorii din Pompei surprinşi de moarte, şi se recunoaşte uşor atitudinea celui în onoarea căruia s-a inventat termenul "narcisism", în timp ce Le baiser (Sărutul, n. tr.) (1923-25) uneşte într-un singur bloc de calcar capetele celor doi îndrăgostiţi, care sunt unul, buze şi capete, statuia este simplă şi frumoasă, simbol mişcător al uniunii perfecte a două fiinţe.
Soclurile sunt ele însele opere de artă, lemn sculptat, şi ilustrând gândirea artistului, care considera soclul ca parte integrantă a operei sale, într-un demers care prefigurează o întreagă reflecţie pe care au avut-o mulţi artişti din secolul al XX-lea, desacralizând statuia prin plasarea pe sol sau integrând-o în peretele unui muzeu. Prezentarea de ansamblu este cea dorită de Brâncuşi, ceea ce face din acest atelier un fel de meta-operă, o anticipare a instalaţiilor care au făcut furori în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, un alt atelier de artist dispărut, croatul Ivan Mestrovic, fiind de altfel prezentat, de asemenea, ca o operă, în cea mai importantă manifestare de artă contemporană, prestigioasa Documenta 11 în Kassel, în 2002, ca un ecou îndepărtat al unei idei care era aceea a lui Brancusi în 1957.
Celelalte două camere sunt mult mai utilitare.
Atelierul 3 este locul unde lucra, prin urmare se văd multe instrumente şi lucrări neterminate, o nicovală a fost spartă de violenţa loviturilor de ciocan aplicate, un mare disc de piatră este soclul pe care artistul plasa lucrările sale monumentale înainte de a le prelucra cu instrumente agăţate cu un sistem de scripeţi şi lanţuri, acesta fiind un fel de detaliu din care ne dăm seama că sculptura este o muncă fizică, mai ales pentru lucrări de mari dimensiuni.
Atelierul 4 este o rezervă, unde există alte versiuni de lucrări majore deja văzute în primele două camere şi de asemenea o statuie monumentală din lemn, evident africanizantă, amintind că Brâncuşi a fost, ca şi Picasso, impresionat de descoperirea artelor care nu erau încă numite "primare" la începutul secolului al XX-lea şi care i-au dat, fără îndoială calea stilizării, pe care a împins-o apoi până la limita logicii şi a abstractizării.
Atelierul Brâncuşi merită să fie vizitat.
Arhitectul genovez Renzo Piano a construit la reconstituire un "scrin" discret, dar elegant, aşa cum a gândit el atelierul lui Constantin Brâncuşi, vizitatorii putând astfel să se învârtă în jurul celor patru piese pline de lucrări şi să aprecieze dispunerea spaţială dorită de sculptorul român.
Lucrările prezentate sunt în majoritate mulaje, versiuni mai puţin flatante ca cele de bronz aurit, dar ele reprezintă un eşantion foarte semnificativ din producţia artistului şi ne oferă o bună imagine de ansamblu a operei sale de la începutul figurativ până la abstractizare, trecând prin capodoperele sale cu curbe stilizate.
Pentru vizitare Atelier Brâncuşi:
- parvis de Beaubourg (Piaţa Georges Pompidou)
- Metro Rambuteau (linia 11) sau Les Halles (liniile 4,14, RER A, B, D), sau Hôtel de Ville (linia 1)
- bus; 21,29,38,47,58,69,70,72,74,75,76,81,85,96
- zilnic, în afară de marţi: 14:00 - 18:00
- intrarea gratuită
Trimis de Costi in 05.03.11 18:27:37
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Costi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Precizare
Cele scrise mai jos au fost postate de mine în 2009, sub forma a două ecouri la review-uri despre Paris, ale altor useri.
Între timp, un ecou a fost mutat într-o altă locaţie şi link-ul spre fotografiile ataşate de mine s-a pierdut.
Mai mult de atât, am constatat că nimeni nu a mai scris despre acest muzeu, care este totuşi prea important pentru noi, românii, pentru a nu se găsi şi el enumerat printre muzeele Parisului.
De aceea, la sugestia unui webmaster (ceva mai veche, dar abia acum mi-am făcut timp), am rearanjat textul şi îl postez aici, pentru a fi de folos şi altora.
Într-un fel, momentul se potriveşte, pentru că suntem între două momente importante: la 19 februarie am aniversat 135 de ani de la naşterea marelui artist, iar la 16 martie comemorăm 54 de ani de la moartea acestuia.
De asemenea, rog un webmaster să ataşeze la review toate fotogafiile notate cu PH00, (cu explicaţiile ataşate), de aici: http://amfostacolo.ro/user-foto.php?uid=5274&din=excursie-paris-paris&hid=1684
Întâmplător, sunt 20, dintre care o parte sunt din preajma Atelierului Brâncuşi.
De asemenea, precizez că, oricum, review-ul nu poate fi votat, întrucât din sejurul din care face parte am scris mai mult de cinci. Bineînţeles nici fotografiile nu sunt punctabile (au fost punctate în 2009, când le-am încărcat pe site).
În plus, conţinutul review-ului, aşa cum am precizat mai jos, este, în mare parte, o traducere a unui text scris în franceză, care mi-a plăcut mult pentru modul concis, exact şi frumos în care descrie Atelierul Brâncuşi.
Rog așteptați...
Multumim pentru ca ai dat curs recomandarii, cei interesati de atelierul lui Brancusi il vor gasi acum mult mai usor. Punctele standard au fos retrase, dar reviewul poate fi votat simbolic.
Pozele indicate au fost relocate in rubrica 'Muzeele Parisului' si au fost atasate la prezentul reveiw.
Nu înţeleg de ce toate pozele au acelaşi număr (P 00) 
Am vrut să te întreb dacă în poza pe care ai intitulat-o "Leda" este reprezentată fata sau lebădoiu.
Nu trebuie să ne dai detalii din mitologie, doar părerea în legătură cu exponatul.
În lucrarea "Manage a Trois", fiecare dintre noi putem să ne regăsim în una din cele trei ipostaze, mai puţin... ipocriţii. 
@popescu.borsa
1. Are vreo importanţă?
2. Întreabă-l pe Brâncuşi
3. Poate pe alţii îi interesează şi mitologia!
4. Eu am altă părere, fără a fi ipocrit.
O impresie foarte ampla, deoarece si eu am vizitat acest muzeu. Nu stiu cati dintre conationalii care au vizitat Paris-ul, au trecut si pragul acestui muzeu care reprezinta un colt romanesc. Cred ca foarte putini!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2024 Muzeul Bourdelle și românca — scris în 09.02.24 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Mecca iubitorilor de istorie, Musée de l'Armée, Paris — scris în 18.12.17 de hopyk din ZALăU - RECOMANDĂ
- Apr.2015 We will always have Paris (VII): în căutarea impresioniștilor la Musee d’Orsay și Musee Marmottan — scris în 09.06.16 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2014 Atelierul Brâncuşi din Paris — scris în 19.02.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Muzeul Jaquemart-André, chintesenţa rafinamentului francez — scris în 16.06.14 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Muzeul magiei - afară-i vopsit gardul... — scris în 30.05.14 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2012 Omagiu adus lui Napoleon - Domul Invalizilor. — scris în 17.01.13 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată