Muzeul Naţional de Artă al Moldovei (VI)

TIPĂREȘTE

Am vizitat, apoi, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, situat la intersecţia străzilor 31 August 1989 şi Puşkin. Clădirea a fost construită în 1901, de către Alexandru Bernardazzi, în stil neoclasicist, dar nu ne-am putut bucura prea mult privirile de frumuseţea sa, întrucât faţada îi era în reparaţii. Construcţia a fost ridicată din iniţiativa şi pe cheltuiala prinţesei Natalia Dadiani, pentru a găzdui Gimnaziul de fete, al cărei directoare era ea însăşi. Născută în Abhazia, fiică a prinţului Emukhvari, s-a căsătorit cu prinţul Beglari Giorgi Davit Dadiani. Soţul său provenea dintr-o ilustră familie georgiană, Dadiani, atestată încă din secolul al XII-lea, care a condus mult timp principatul Mingrelia, situat în vestul Georgiei. Stabilită la Chişinău, principesa Natalia Dadiani a fost o susţinătoare înfocată a mişcării de emancipare a femeii. Astfel, ea a devenit profesoară de geografie, apoi directoare a Gimnaziului de fete. După cum am spus, a finanţat construcţia noii clădiri a gimnaziului, dar a murit în scurt timp, în 1903, la vârsta de doar 38 de ani, fiind înmormântată în Chişinău. Până în 1940, când Basarabia a fost anexată de URSS, Gimnaziul de fete a purtat numele principesei Dadiani. După un an de stăpânire sovietică, Chişinăul a revenit sub administraţie românească, iar gimnaziul a purtat, în perioada 1941-1944, numele Reginei Maria. Ocupând din nou Basarabia, sovieticii au desfiinţat gimnaziul, stabilind în această clădire sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM, între anii 1945 şi 1970. În perioada 1970-1988, aici şi-a desfăşurat activitatea Muzeul de Istorie a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În cele din urmă, din 1989, s-a mutat aici Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, care avea la bază colecţia Pinacotecii Municipiului Chişinău, fondată în 1939, din iniţiativa sculptorului Alexandru Plămădeală şi a pictorului francez, stabilit la Chişinău, Auguste Baillayre. Acesta din urmă a devenit şi primul director al noii instituţii culturale.

Muzeul are două intrări, una pe Strada 31 August, iar cealaltă pe Strada Puşkin. Am intrat mai întâi pe cea din 31 August, plătind 10 lei moldoveneşti, pentru a vizita două expoziţii temporare, găzduite de această aripă a muzeului. Am vizitat întâi o expoziţie de desene ale lui Ilie Bogdesco, artist născut în raionul Râbniţa, care şi-a petrecut cea mai îndelungată perioadă a vieţii la Chişinău, stabilindu-se apoi, ca profesor la Academia de Arte, la Sankt Petersburg, unde a şi murit, în anul 2010. Am văzut apoi o expoziţie temporară a unui pictor contemporan ucrainean, Anatoli Melnic, ale cărui câteva zeci de pânze erau grupate într-o serie, intitulată "Cazacul Mamai". În toate aceste tablouri, apare, în diferite ipostaze, un personaj ce poartă mustaţă şi capul ras, cu nelipsitul moţ, elemente specifice straşnicilor războinici care au fost cazacii.

A trebuit apoi să ieşim din clădire, pentru a intra, cu acelaşi bilet, pe cealaltă cale de acces, prin Strada Puşkin. În această latură se află expoziţiile permanente ale muzeului. Am vizitat, mai întâi, expoziţia de artă religioasă, care cuprinde peste 100 de icoane şi alte obiecte de cult, datând din secolele XVI-XIX. Cea mai veche icoană datează din secolul al XVI-lea, fiind numită "Maica Domnului Hodighitria", întrucât tipul său iconografic corespunde cu cel al unei icoane făcătoare de minuni, de la Mănăstirea Hodegon din Constantinopol. Celelalte icoane, din secolele XVIII-XIX, prezintă o serie de diferenţe, în funcţie de provenienţa lor. Astfel, pe lângă icoanele ce respectă canoanele tradiţionale, de provenienţă bizantină, sunt şi icoane pictate de meşteri populari, care au un caracter rustic, cu un desen mai stângaci şi cu o serie de ornamente specifice lumii ţărăneşti. Un loc aparte îl ocupă icoanele ruseşti, care au un colorit mai deosebit şi o structură compoziţională mai elaborată.

Au urmat sălile în care se află colecţia de picturi şi sculpturi a muzeului. Vedeta incontestabilă era tabloul lui Nicolae Grigorescu, intitulat "Ţărăncuţă cu fuior pe cale", înfăţişând o scenă rustică, obişnuită pentru cel mai mare pictor român, o femeie torcând în timp ce îşi mână pe drum vitele şi mioarele. Tabloul este în proprietatea unui colecţionar din România, fiind încredinţat în custodie muzeului din Chişinău pentru un an. Celelalte opere de artă expuse aparţin, în general, unor artişti basarabeni sau care au trăit o parte a vieţii în Basarabia. Unul dintre aceştia a fost şi francezul Auguste Baillayre, cel care, în perioada interbelică, a fost profesor la Şcoala de Arte din Chişinău. Dintre picturile sale, mi-au atras atenţia mai ales portretele soţiei şi fiicei sale, precum şi o natură moartă cu peşti. Soţia sa, Lidia Arionescu-Baillayre, a fost şi ea pictoriţă, având şi ea expuse unele tablouri, printre care portretul unei tinere femei. Vladimir Ocuşco, un pictor rus stabilit în preajma lui 1900 la Chişinău, este autorul tabloului "La arat". Eugenia Malaşevschi, originară din părţile Sorocii, a fost eleva lui Repin, la Sankt Petersburg, şi are aici expuse mai multe tablouri, printre care şi un autoportret, cu o pălărie elegantă şi voal pe faţă. Sculptorul Alexandru Plămădeală, cel care a realizat monumentul lui Ştefan cel Mare din centrul Chişinăului, a fost şi pictor, realizând un autoportret din tinereţe, cu mustăcioară şi capul acoperit de o pălărie kaki. Dimitrie Sevastianov, pictor lipovean, născut la Tulcea, cu studii la Bucureşti, dar stabilit în Basarabia în 1940, are expuse un autoportret, cu pipa între dinţi, precum şi un tablou, cu două femei orientale, intitulat "Odalisce". Mihai Grecu, pictor basarabean format în România interbelică, dar consacrat în fosta Uniune Sovietică, are aici mai multe tablouri: "O zi de toamnă", "Cină în câmp", "Flori", "Moara veche". Nu lipsesc pictorii de origine evreiască, precum Sneer Cogan, cu "Portretul unui model", Moisei (Max) Gamburd, cu "Lichidarea analfabetismului", în stilul realismului socialist, sau Ada Zevin, cu tablourile "Femeie găgăuză", "Casa albastră" şi "Omagiu lui Bach". Dintre pictorii afirmaţi în perioada sovietică, îi menţionez pe Valentina Rusu–Ciobanu, cu "Fată la fereastră", "Invitaţie la joc", Igor Vieru, cu "Barbu Lăutaru", "Moară veche la Cernoleuca", sau Aurel David, cu "Amiază" şi "Culesul strugurilor".

În ceea ce priveşte sculptura, nu puteau lipsi lucrările lui Alexandru Plămădeală, cel care este socotit cel mai mare sculptor basarabean şi care a avut un rol decisiv în constituirea colecţiei ce a stat la baza muzeului. Dintre sculpturile sale, amintesc câteva realizate din lemn, cum ar fi portretul soţiei sale, Olga, "Nud de femeie", "Mulsul oilor". Unul dintre cei mai importanţi sculptori români prezenţi aici este Ion Jalea, cel care şi-a realizat operele doar cu mâna dreaptă, întrucât stânga şi-a pierdut-o în Primul Război Mondial. Am putut vedea aici două piese din bronz, intitulate "Burebista" şi "Arcaş odihnindu-se". Lazăr Dubinovschi, basarabean format în România interbelică, este foarte bine reprezentat aici, prin opere precum "Strâmbă-Lemne", în care cunoscutul personaj din poveşti îşi încearcă puterile în luptă cu un copac, sau portrete cum ar fi cele ale arhitectului Solominov sau a pictoriţei Ludmila Tonceva. La rândul său, Dubinovschi a fost subiectul unui portret, realizat de Valeriu Rotaru, discipolul său. Rămânând tot în sfera portretelor, le mai amintesc pe cel al lui George Enescu, realizat de Boris Caragea, sculptor originar din Balcic, format în perioada interbelică, dar dedicat apoi cu trup şi suflet artei comuniste, pe cel al lui George Bacovia, de Constantin Popovici, sau pe cel al poetei rusoaice de origine tătară Bella Ahmadulina, de Galina Dubrovina. Deosebit de frumoase sunt şi portretele intitulate "Cap de femeie" şi "Cap de moldoveancă", de Claudia Cobizev, elevă a lui Plămădeală.

Nu pot încheia fără a aminti şi obiectele de artă decorativă, realizate, mai ales, din ceramică şi sticlă, expuse în sălile muzeului. Deşi nu se poate compara, în ceea ce priveşte numărul exponatelor sau numele artiştilor, cu Muzeul Naţional de Artă al României sau cu Muzeul Brukenthal, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei merită să fie vizitat, putându-ne oferi vreo jumătate de oră de călătorie printre artişti mai puţin cunoscuţi, dar care, uneori, ne pot surprinde tocmai prin ineditul lucrărilor lor.

---

VIZUALIZĂRI: 4733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI