Muzeul de arta precolumbiana Barbier-Mueller, Stadionul Camp Nou, La Pedrera, Casa Batllo, Parc Guell

TIPĂREȘTE

Continuare de aici

Marti 21 februarie

Deoarece prima noastra zi petrecuta in Barcelona a fost o zi de luni si multe muzee erau inchise, ne-am programat pentru cea de-a doua zi un adevarat maraton turistic ca sa recuperam cu ce ramasesem in urma.

Ne-am trezit de dimineata si am pornit pe jos de la hotelul nostru de pe Carrer de Ferran, vezi impresii: vezi impresii catre cartierul La Ribera unde se afla Muzeul de arta precolombiana Barbier-Mueller. Muzeul se afla pe strada Montcada la nr 12-14, vis a vis de Muzeul Picasso. Initial am vrut sa intram la Picasso dar era o coada cam cat jumatate de strada la el si am hotarat sa ne intoarcem in alta zi in care sa nu fie asa aglomeratie.

Arta precolombiana si vestigiile ce acopera o perioada de 3000 de ani sunt expuse la Palau Nadal, ce dateaza din secolul 16. Sculptura, ceramica si piesele de aur si argint amintesc de patrimoniul artistic bogat al aztecilor, maiasilor si incasilor. Expozitiile temporare prezinta bogatia si diversitatea acestor cizilizatii stravechi si misterioase. Noua ne-a placut foarte mult muzeul care la ora diminetii era aproape gol (doar noi si inca un cuplu am intrat la acea ora in muzeu) si am profitat din plin sa facem ceva poze si sa admiram in liniste exponatele. Siteul oficial il gasiti aici: barbier-mueller.ch/barcel ... ion-10/?lang=en iar programul muzeului este M-V intre 11-19 si S-D intre 11-20. La acest muzeu se intra gratis cu BarcelonaCard

De la muzeu ne-am intors pe jos catre linia verde Liceu de unde am luat metroul catre Universitaria pentru a vizita Camp Nou. Dupa 10 statii, am coborat la Palau Reial si am strabatut pe jos campusul universitar pana la intrarea in stadion. Se pare ca acest muzeu este cel mai vizitat obiectiv turistic al Barcelonei si de aceea am vrut si noi neaparat sa il bifam. Muzeul este destul de mare si puteti admira multele trofee castigate de Barca de-a lungul timpului, dar si tricouri sau ghete ale unor fotbalisti celebrii precum Messi. De asemenea puteti accesa istoricul clubului pe niste panouri mari digitale sau va puteti bucura de diferite imagini din meciuri. In taxa de intrare este inclus si accesul pe stadionul mare de 120000 de locuri al Barcei. In interior se mai afla si un magazin mare de suveniruri unde puteti gasi de la haine si echipament sportiv pana la cani, magneti, chipsuri sau chiar papusi cu emblema Barcei. Preturile sunt destul de mari, noi am cumparat 3 magneti mici pe care am dat 2,5 euro fiecare. Mie personal nu mi-a placut acest muzeu, nefiind pasionata, din punctul meu de vedere pretul biletului nu este justificat de ceea ce iti ofera el de fapt.

Siteul oficial este aici: fcbarcelona.com/camp-nou iar programul este L-S de la 10-18.30 (pana la 20 Apr-Oct) si 10-14 duminica. Pe bilet am dat 20,9 euro de persoana pret redus cu Barcelona Card

De la stadion am luat linia verde inapoi catre Trinitat Nova si am coborat la Passeing de Gracia pentru a lua masa la Vaca Paca. Acesta este un restaurant de genul all you can eat. Restaurantul era arhiplin si am stat la coada mai bine de 10 minute pana au umplut tavile cu carne. Un restaurant inghesuit, nu prea ai loc sa te misiti cu tavile, au locuri mai multe la subsol intradevar, dar nu e deloc comod sa cobori cu tava plina de mancare pe scara aceea ingusta, iar in caz ca mai vrei ceva, sa urci din nou... Nu mi-a placut deloc restaurantul asta. Pe acelasi segment puteti manca mult mai bine la restaurantul La Lactuca de langa Sagrada Familia, care este mult mai mare si mai aerisit, si unde nu se sta la coada deloc deoarece schimba tavile goale foarte repede si unde au mancare mult mai difersificata, am sa fac un review special pentru el.

De la Vaca Paca am luat autobuzul 26 pentru a ajunge la Casa Mila

La Pedrera a fost realizata in 1910 si este un bloc minunat, aflat parca in miscare, cu un acoperis aproape ireal si un schelet metalic din fier forjat migalos lucrat, si este de departe cea mai reusita opera citadina a lui Gaudi. Despre La Pedrera mai trebuie stiut ca este ultima lucrare civica de amploare a lui Gaudi inainte de a-si dedica tot restul vietii capodoperei sale, Sagrada Familia. Readusa la maretia de altadata in anii 80, dupa ani de decadere, La Pedrera are acum un muzeu dedicat arhitectului, centru de expozitii de la Caixa de Catalunya, un apartament-muzeu mobilat si resedinte private. Atentia pentru detaliu, de la manerele usilorla acesoriile de iluminat, toate purtand amprenta geniului lui Gaudi, dau farmec acestui edicifiu.

In continuare am sa traduc fragmente din cartea in limba engleza pe care am cumparat-o de la muzeu Ghid Vizual Complet al Operei lui Antoni Gaudi:

Pere Milla si Roser Segimon erau un cuplu instarit care, precum toate familiile bogate din Barcelona, doreau sa locuiasca pe Passeing de Gracia. Mila era un bogatas ce detinea un trust de presa iar Segimon era o vaduva tanara. Primul ei sot ce facuse avere in America Latina era mai in varsta ca ea cu 38 de ani. La moartea lui, averea i-a ramas ei. Dupa ce Mila si Segimon se casatoresc in 1905, ei investesc o buna parte averii lor intr-un teren aflat pe Passeing de Gracia colt cu strada Provenca, si l-au contactat pe Gaudi, care la vremea respectiva deja terminase casa Batllo, si al carui promotor era chiar partenerul de afaceri al lui Pere Milla. Arhitectul a planificat o cladire mare cu subsol si 5 etaje, si a rezervat etajul principal ce are o suprafata de 1300 de metri patrati sotilor Mila. La acea vreme Gaudi avea 54 de ani, se afla in deplina maturitate artistica si isi dorea sa lucreze liber, iar promotorii nu erau de acord cu ideile sale de constructie si de decorare si nici cu bugetul ridicat al arhitectului. Se pare ca nici societatea de la acea vreme nu era pregatita pentru o lucrare atat de radicala. si de aceea au aparut in presa locala numeroase satire si glume la adresa operei lui Gaudi. Numele de La Pedrera i-a fost atribuit datorita fatadei sale de piatra. Gaudi adauga libertate estetica pentru solutii structurale care ii permit sa elibereze cladirea de la o grosime de pereti portanti, care determina distributia.

Cam atat din carte, sunt multe pagini pline de detalii tehnice si nu cred ca intereseaza pe cineva aceste lucruri.

Sfidand legile gravitatiei, peretii arcuiti ai constructiei se sprijina pe grinzi unduioase, legate de barne invizibile. Lucratura din fier forjat a balcoanelor evidentiaza stilul modernist al arhitectultui. Pe acoperisul in stil suprarealist se afla cosuri de fum ce seamana cu niste razboinici medievali. Conductele de aerisire sunt rasucite avnd o forma ciudata. De sus de pe terasa se poate admira o minunata panorama asupra cartierulu Eixample. In mansarda se gaseste un muzeu cu o serie de picturi, fotografii, machete si diverse exponate. Apartamentul muzeu este mobilat dupa moda vremii si reprezinta un apartament burghez tipic din Barcelona de la sfarsitul secolului al 19-lea. El denota un contrast intre conservatorismul clasei mijlocii a vremii, cu viata ei linistita si nebunia incontestabila a cladirii insesi. Portile din fier forjat sunt lucrare cu maiestrie si dezvaluie influenta predecesorilor lui Gaudi-patru generatii de artizani specializati in prelucrarea metalelor.

Site oficial: lapedrera.com/ca/home

Adresa: Passeing de Gracia 32

Program: zilnic 9-20, Nov-Feb: 9-18.30, mij Iun- sf Iul 9-24, V si S doar cu rezervare

Taxa de intrare: 10 euro, redus 6 euro, autoghid 3 euro. Noi am platit cu Barcelona Card 12 euro.

Odata iesiti din La Pedrera, am pornit pe jos catre Casa Batllo care se afla in imediata apropiere. Mie personal mi-a placut mult mai mult aceasta cladire, m-a impresionat si m-a umit in acelasi timp. Am sa scriu cateca cuvinte despre povestea casei, am avut aici autoghid care ne-a detaliat fiecare coltisor al cladirii.

Ilustrand sentimentele nationaliste ale lui Gaudi, casa Batllo este o alegorie a legendei lui Sant Jordi (Sant Jordi- Sfantul Gheorghe este patronul spiritual al Cataloniei. Victoria sa asupra balaurului este reprezentata in tot orasul). Acoperisul cladirii reprezinta spatele balaurului, iar balcoanele sculptate in forma unor masti de carnaval sunt craniile apartinand victimelor acestuia. Fatada policroma dezvaluie folosirea remarcabila a culorii si a texturii.

Am sa traduc mai jos cateva informatii din cartea Ghid Vizual Complet al Operei lui Antoni Gaudi:

La inceputul secolului 20, Passing de Gracia, al carei arhitect de planuire urbana a fost Ildefons Cerda, era centrul Barcelonei si s-a transformat in strada favorita a clasei superioare. Cei mai bogati oameni de afaceri ai vremii ravneau sa isi arate puterea prin construirea unor case mari concepute de cei mai la moda arhitecti ai momentului precum Gaudi, Domenech i Montaner, Puig I Cadafalch si Sagnier Villavechia. In 1903, unul din acesti industriasi, Josep Batllo, a cumparat o cladire planificata cu 25 de ani inainte de Emili Salas Cortes (care a fost unul din fostii profesori ai lui Gaudi). Casa contrasta cu casa vecina, Casa Amatller, conceputa de Puig I Cadafalch, asa ca in 1904, Batllo se hotaraste sa il angajeze pe Gaudi, care la acea vreme avea 52 de ani. La inceput Batllo i-a sugerat lui Gaudi sa demoleze cladirea si sa construiasca o alta noua diferita, dar arhitectul l-a convins sa pastreze structura si sa ii confere o renovare completa, adaugandu-i inca doua nivele, un etaj si o mansarda, si sa completeze toata lucrarea cu o noua fatada si o curte interioara noua Am sa ma opresc aici cu traducerea, mai departe urmand detalii tehnice, care le puteti gasi si pe wikipedia. Am sa ilustrez aceste detalii prin fotografii.

Site oficial: casabatllo.es/en

Orar: L-S 9-20, taxa de intrare: 16,5 euro

Noi am platit 15.55 euro cu Barcelona Card

Odata iesiti din Casa Batllo, am admirat pe exterior Casa Amatller construita de arhitectul Puig I Cadafalch in stil modernist. Partea superioara a fatadei este de culoare ocru-alb si se distinge prin ceramica albastra, crem si roz, cu modele rosii. Petru doritori, siteul oficial este aici: amatller.org/index.php?id=1&L=2 si este deschisa vizitei L-S de la 10-20, taxa de intrare 10 euro.

De la Passeing de Gracia am luat linia verde catre Vallcarca unde am coborat si am mers pe jos catre Parc Guell. Drumul de la statia de metrou ne-a placut foarte tare, am urcat pe o strada foarte abrupta cand la pas cand pe numeroasele scari rulante. Cu cat urcam mai mult si ne uitam in urma, prijelistea devenea din ce in ce mai pitoreasca. Urci la propriu pe munte, iar acolo unde drumul este foarte abrupt, apar scarile rulante. Recomand intrarea aceasta in parc pentru ca este foarte inedita (pentru cei care nu au o problema cu mersul pe jos) si iti ofera o experianta unica.

Parc Guell a fost initial conceput ca propietate suburbana in nordul orasului si seamana cu o ferma asiatica terasata. Am strabatut niste carari foarte intortocheate si alei intunecate strajuite de coloane arcuite, in armonie cu forma colinelor, un adevarat amestec de natura si fantezie. Am avut ceva de mers prin parc si se inserase deja, pana am dat de esplanada cu bancile sale curbate acoperite de mozaic, care este piesa de rezistenta a parcului. Langa esplanada este fosta locuinta a lui Gaudi transformata in casa-muzeu, care la acea ora era bineinteles, inchisa. Singurul lucru bun daca vii in parc seara e ca poti face poze linistit cu soparla, atata timp cat ziua este mare inghesuiala si cu siguranta nu poti iesi singur in poza. Siteul oficial al parcului: parkguell.es/en

Dupa ce am terminat cu parcul, ne-am intors la metrou la linia verde cu care am mers pana la Liceu si am luat cina la restaurantul La Fonda pentru care am sa fac un review separat.

Va urma...

--

---

VIZUALIZĂRI: 2656 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI