Marea Moschee din Constanta

TIPĂREȘTE

Asa cum am promis la finalul review-ului anterior ...Aim bac (sursa de inspiratie: A. Schwarzenegger -Terminator 3 -2003) :) :) :)

Esti in concediu la Mare!... Ce poate fi mai relaxant decat plaja, marea, soarele!... Dar daca tot ai ajuns pe litoralul romanesc, eu zic ca merita sa incerci sa lasi deoparte macar o zi aceste desfatari si sa descoperi cate lucruri interesante iti poate oferi orasul Constanta. De-a lungul anilor mi-am dat seama ca cei mai multi stiu doar de Acvariu si Delfinariu, insa sunt multe alte obiective turistice care se pot vizita in acest oras, unele deosebit de interesante, care pe noi ne-au fascinat si la care ne vom intoarce cu placere pentru a le revedea –ma refer aici la Muzeul Marinei Romane (vezi impresii) si Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie (vezi impresii), altele cu un grad de interes nu neaparat mai redus dar pe care le-am vazut, le-am “bifat” si... cam atat, parca nu as putea spune ca ma mai atrag (cel putin, deocamdata) –aici as include Edificiul Roman cu Mozaic (vezi impresii). Despre un alt obiectiv pe care l-am vizitat si despre care cred ca merita vazut macar o data, va voi povesti cate ceva in randurile care urmeaza. E drept ca prea multe nu sunt de spus dar voi incerca sa va ofer cateva informatii, structurate aproximativ la fel ca in review-urile anterioare.

Plimbandu-ne prin Constanta, de multe ori atentia ne-a fost atrasa de un turn inalt. Ma tot gandeam cat de frumoasa ar fi privelistea de care m-as bucura daca as putea urca pana acolo sus. Binenteles ca, desi aflasem ca acela era turnul unei moschei, nu stiam ca lacasul de cult se putea vizita ba mai mult, ca oferea prilejul de a-mi transforma gandurile in realitate. Ei bine, cum am aflat ca totusi as putea admira orasul de la inaltime, am trecut aceasta locatie pe lista cu obiectivele turistice ce urma sa le vizitam iar in acest an, la sfarsitul lunii iunie, am si reusit sa vizitam Moscheea Carol I.

Desi lacasul de rugaciune musulman, cunoscut si sub denumirea de Marea Moschee din Constanta, este un obiectiv unde insemnatatea religioasa si cea istorica sunt completate de alte cateva aspecte demne de luat in seama (veti vedea despre ce este vorba), probabil multi dintre cei care ii trec pragul sunt interesati mai mult de urcarea in turn, sau chiar asociaza intreaga Moschee doar cu acesta. Defapt, este compusa dintr-o curte interioara, turnul si sala de rugaciune. Voi reveni la timpul potrivit cu date despre acestea, deocamdata sunt altele de mentionat.

Moscheea este localizata pe strada Arhiepiscopiei –nr. 5, in imediata apropiere a Pietei Ovidiu. Este usor de gasit si identificat datorita “formei” si inaltimii constructiei. Chiar daca sa presupunem ca nu stiti cum arata, e suficient sa adresati localnicilor (si nu numai) o singura intrebare si cu siguranta veti gasi locatia. Si cum traim in epoca tehnologiei, probabil ca unora le vor fi de folos si coordonatele geografice: 44°10”24,10’ / 28°39”34,60’ sau 44.173361 / 28.659611.

Asa cum spuneam, am vizitat acest obiectiv la sfarsitul lunii iunie. Ajunsi in fata portii de acces, mai intai am privit deasupra intrarii, catre o inscriptie despre care ulterior am aflat ca se traduce “In numele lui Allah cel Milostiv”. De asemenea, langa poarta, pe zidul ce delimiteaza curtea, exista tot in exterior si o placuta pe care sunt scrise in limba romana cateva informatii. In mod normal, asa cum probabil o parte din colegi (pentru cei care nu stiu, astfel ii consider eu pe membrii comunitatii AFA) deja s-au obisnuit, ar fi trebuit sa am/sa postez si o fotografie cu acea placuta informativa, doar ca de data aceasta... nu prea se poate. Profit de ocazie si nu voi continua acest articol inainte de a imi cere iertare pentru numarul de fotografii atasate, mult mai redus ca de obicei. Cum am vizitat mai multe obiective turistice intr-o singura zi, din pacate acumulatorul camerei foto nu s-a ridicat la nivelul pretentiilor mele si nu a facut fata solicitarilor. Drept urmare, a trebuit sa-i impart ultimele “puteri”, limitandu-le suficient cat sa ma ajute sa obtin macar cateva imagini de la fiecare locatie. Daca voi mai avea ocazia, voi completa acest set de fotografii. Deocamdata o sa revin la subiect.

Odata ce am trecut de poarta de acces am ajuns in curtea Moscheei, de unde se intra atat in sala de rugaciune (latura opusa portii) cat si in turn (in dreapta). Mai intai de toate, am trecut pe la casa de bilete –amplasata in partea stanga a aceleiasi curti interioare. Dupa ce am achitat tariful de intrare, care era de 4 lei/persoana, primul loc pe care am vrut sa-l vedem a fost sala de rugaciune. E putin cam greu sa descriu in cateva cuvinte tot ceea ce am vazut: un interior sobru, (conform religiei) fara icoane ori alte reprezentari religioase, cu o pictura simpla dar foarte frumoasa -dominata de un albastru placut, un covor deosebit, patru arcade –pe fiecare latura cate una, ce “sustin” cupola, in dreptul careia este suspendat un candelabru. De mentionata ca tot in interior, pe peretele din dreapta intrarii, exista doua pagini inramate, pe care sunt scrise diverse informatii despre acest lacas de cult. In cele ce urmeaza am sa fac un rezumat al datelor aflate din acele pagini.

La inceputul lecturii am citit o reproducere a textului din documentul ce “a fost pus la fundatia Moscheei Regale” iar in continuare ne-au fost expuse informatii privind constructia. Mai intai am aflat ca proiectul a apartinut arhitectului Victor Stefanescu iar executia lucrarilor s-a efectuat sub indrumarea inginerului Gogu Constantinescu, lacasul fiind construit in stil egipteano-bizantin imbinat cu elemente de arhitectura romaneasca. Nu in ultimul rand, este mentionat si unul dintre aspectele ce contribuie la unicitatea acestui adevarat monument. Mai exact, este vorba despre faptul ca Moscheea constituie prima cladire romaneasca la ridicarea careia s-a folosit betonul armat.

Urmatoarele paragrafe ne-au dezvaluit denumirile specifice religiei musulmane: nisa de rugaciune de unde Imamul oficiaza slujba se numeste Mihrab si se afla pe latura dinspre miazazi, in jurul acestuia fiind scrise cele 99 de atribute divine, amvonul mare –de unde se oficiaza predica de vineri, se afla in dreapta Mihrabului si se numeste Minbar, iar vestitul turn, caruia desi ii stiam denumirea, nu am vrut sa o folosesc pana acum, se numeste Minaret si este locul de unde credinciosii erau chemati la rugaciune. Inaltimea acestuia este de 47 de metri iar pentru a ajunge in cel mai inalt loc, trebuiesc urcate 140 de trepte. Urmatorul fragment al textului aduce in prim-plan o alta mare valoare a Moscheei si anume covorul -ce a apartinut sultanului Abdul Hamid si care a fost adus la Constanta din insula Ada-Kaleh in 1965. Acest covor, care are o vechime de peste 200 de ani, a fost lucrat manual in centrul de artizanat Hereke, fiind in acelasi timp unul dintre cele mai mari covoare orientale din Europa –suprafata acestuia este de 144 metri patrati (9x16 metri) iar greutatea de aproximativ 490 de kilograme. Acestea sunt datele obtinute de la fata locului. Ar mai fi cate ceva de spus si despre istoricul acestui lacas dar ma voi rezuma doar la a mentiona ca a fost construit, din initiativa regelui Carol I, intre anii 1910-1912, a fost inaugurat in anul 1913 iar in perioada 1957-1959 s-au efectuat ample lucrari de consolidare.

Dupa ce am vazut sala de rugaciune, binenteles ca a urmat Minaretul . Am inceput sa urcam cele 140 de trepte asezate in spirala, cam incomode, care parca nu se mai terminau. Aceasta urcare ar putea fi pentru unele persoane destul de obositoare insa in momentul in care ai ajuns sus, “rasplata” este deosebita. Din acel ingust balcon circular, de jur-imprejur ti se ofera o superba panorama. Nici nu mai stiu cat am zabovit acolo sus dar stiu ca privirea mi-a fost bucurata in fiecare clipa . Nu in fiecare zi ai ocazia sa fi la o asemenea inaltime si sa ai parte de o astfel de priveliste: portul Constanta, marea in toata splendoarea sa, portul turistic Tomis, plus o mare parte a orasului, te fac parca sa iti amani cat mai mult coborarea. Pana la urma am facut cale intoarsa, de aceasta data treptele parand a fi mai putine. Am revenit astfel in curtea interioara, dupa care am parasit Moscheea, indreptandu-ne catre un alt obiectiv turistic.

Cam aici se incheie vizita noastra la Marea Moschee din Constanta. Concluzia este ca merita sa mergeti sa vedeti macar o data acest lacas de cult musulman, unde religia se imbina intr-un mod armonios cu arta. Am sa inchei acest review insa tin sa precizez ca de aceasta data finalul nu imi apartine, considerand ca cea mai potrivita incheiere ar constitui-o ultimul fragment al textului ce l-am citit la fata locului:

Intreaga existenta a Moscheei Regale din Constanta este o dovada vie si de necontestat a bunei intelegeri dintre locuitorii de religie musulmana, in majoritate de etnie turca si tatara, si cei ai altor culte de pe teritoriul Constantei.

---

VIZUALIZĂRI: 7116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI