Spinalonga, insula pustie

TIPĂREȘTE

Am vizitat Spinalonga, o mica insulita aflata intre Agios Nicolaus si Elounda in Creta. Am plecat din Agios cu un vapor cursa si in scurta plimbare de o ora pe mare, asezati la etajul ambarcatiunii ne-am bronzat in bataia vantului. Spinalonga, » spin lung », pe numele ei vechi Kalidon, a fost o mica peninsula al carei istm a fost strapuns de venetieni in scopuri strategice... Spinalonga datorita pozitiei sale de cap de pod putea controla Creta si din aceasta cauza a fost dealungul istoriei obiect de disputa si lupte intre puterile vremii. A fost cucerita de bizantini in sec. IV, apoi de sarazini, trecand in jurul anului 1200 sub stapanirea venetienilor. Acestia au construit o fortareata de necucerit pe ruinele unei acropole antice. Venetienii au instalat tunuri si un intreg arsenal de arme cu care au aparat cativa zeci de ani Creta de invazia turceasca. Spinalonga revine statului cretan odata cu infiintarea acestuia, pana ce, in urma razboiului balcanic din 1912-13 se hotaraste ca insula Creta sa apartina Greciei.

Intre anii 1900 si 1960 a functionat aici o leprozerie. Ultima persoana care a parasit insula in 1963 a fost un preot ortodox care a ramas singur acolo sa faca pomeniri crestinesti celor care au murit in leprozerie. A parasit insula la sapte ani dupa ultimul deces. Vizitand-o mi-am adus aminte ca in judetul Tulcea avem si noi o leprozerie la Tichilesti in care traiesc, muncesc si se gospodaresc cativa zeci de oameni descurcandu-se singuri fara prea mare ajutor de la stat. In Europa mai exista si azi doua leprozerii: in Spania si in Italia.

Spinalonga se poate vizita in doua-trei ore. Stradutele inguste, casele de piatra, capela sunt bine conservate iar ruinele cetatii venetiene indica faptul ca insula era un important punct de observatie si aparare. Este o asezare cenusie de piatra; din loc in loc isi cere dreptul la viata cate o tufa de flori multicolore. Mii de turisti sunt atrasi anual ca de un magnet de salbaticia, misterul si sobrietatea insulei si regizori de film au utilizat ruinele in filme lor istorice. Un scriitor grec, Zorbas, a descris in « Spinalonga, insula damnatilor » povestiri reale, unele romantate din colonia leprosilor, povestiri pe care le-a preluat de la ultimul guvernator al insulei. Pentru a conserva impresia de izolare in insula nu exista nicio servitute, nu bar, nu toaleta inafara de cele amenajate in micutul port in care acosteaza cursele cu sute de turisti.

---

VIZUALIZĂRI: 8321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI