Un loc de 5 stele curate, într-adevăr!

TIPĂREȘTE

Vara nu începuse de prea multă vreme și lumea încă-și căuta locul/locurile potrivite unde să evadeze din atmosfera anostă a cotidianului. Prevăzătoare cum mă știți, aveam câteva date bătute în cuie, dar, la o adică, aș mai fi putut „înghesui” un weekend-două ????... S-a întâmplat să mă întâlnesc cu o amică și, printre altele, să discutăm despre planurile de vacanță. „Vai, aș vrea să trag o fugă la mare, la noi, dar nu te poți apropia!... Doamne, ce prețuri!” Tocmai mă întorsesem de la Eforie Sud, unde nu plătisem deloc mult pentru ceea ce primisem, așa că am combătut-o și i-am sugerat să mai caute. „Sau, dacă vrei, caut eu pentru tine” , am zis în glumă.

Nu m-am mai întâlnit cu ea, nu știu pe unde (sau dacă) s-o fi lipit. Dar discuția asta m-a stârnit și m-a făcut să deschid booking-ul, doar așa, în joacă. Pe urmă, joaca m-a prins. Și mi-a venit ideea de a încheia apoteotic vara – unde poți încheia apoteotic vara, dacă nu la mare?! ???? Așa am dat de Club de Vacanță Mediterraneo, 5*, Olimp, 470 lei/noapte (septembrie) – cazare în dublă, cu mic dejun inclus. Wow, nu m-aș fi gândit vreodată să ridic privirea la 5* pe litoralul românesc, dar de data asta prețul chiar mi s-a părut rezonabil! Unde mai pui că recenziile erau bune și foarte bune, atât pe booking, cât și pe Google sau pe alte platforme. Deci... de ce nu?! Am rezervat pentru weekendul 9-11 septembrie, rezervare garantată cu cardul, însă cu plata la destinație și cu drept de anulare gratuită până cu câteva zile înainte.

Am fost inspirată să aleg perioada cu pricina, vremea se anunța destul de bună, după ce luna septembrie debutase cu câteva zile mai urâcioase. Chiar că încheiem sezonul apoteotic! , mi-am frecat mânuțele!... Am plecat vineri după serviciu și am ajuns pe la 6-7 seara; oricum, n-am fi avut de ce să ne grăbim prea tare, atâta timp cât check-in-ul începea odată cu ora 17. Complexul se află chiar la drumul principal, pe dreapta, adresa oficială fiind str. Trandafirilor 41.

E drept că nu mai trecuserăm de mult prin Olimp, dar zău dacă ne aminteam de el!... O fi nou, am zis, însă ulterior aveam să aflăm că funcționează de ani buni, doar că, într-adevăr, la prima vedere nu iese cu nimic în evidență. Totuși, n-a fost greu deloc să reperăm intrarea: o poartă metalică din aceea culisantă, larg deschisă (nu cred că se închide vreodată până la sfârșitul sezonului), o căsuță de paznic în stânga (fără paznic; cel puțin cât ne-am foit noi pe-acolo, n-am văzut pe nimeni), apoi în față o alee lătuță ce se strecoară printr-o pădurice în care sunt „plantate” , de-o parte și de alta, mai multe vile P+1.

Am pătruns în incintă, am tras mașina într-o margine și ne-am îndreptat în stânga, unde se zărea frumoasa piscină și încă o clădire scundă ce părea să adăpostească recepția. Am intuit bine, acolo trebuia să ne prezentăm, domnișoara ne-a preluat imediat cu amabilitate. Au urmat formalitățile obișnuite – verificarea datelor din cărțile de identitate, oferirea cartelelor magnetice și a câtorva informații de bază referitoare la micul dejun și la folosirea zonei comune, pe urmă am fost dați în grija unui tânăr angajat (bellboy, cred că se cheamă). Acesta ne-a condus până la vila noastră – eu pe jos (maxim 50-60 m), Tati a rămas să aducă mașina mai aproape, mi-a arătat cum să deschid ușa de la intrarea în vilă (avea un mic schepsis) și pe cea de la cameră, m-a condus înăuntru și mi-a prezentat, pe scurt, facilitățile. S-a oferit apoi să-l ajute pe Tati la cărat bagajele, dar n-a prea avut la ce să-l ajute, nu ne luaserăm multe chestii cu noi.

Vilele sunt aproximativ identice (sau cel puțin așa arată, deși am înțeles că oferă mai multe tipuri de camere și apartamente) și sunt numerotate cu o literă urmată de o cifră. A noastră s-a numit C2, iar camera a fost 3201. Din câte mi-am dat seama, erau 2 camere la parter și încă 2 la etaj. Noi am avut una din cele 2 camere de la parter, cu ieșire direct la gazon, pe când cele de sus dispuneau de câte un balcon. Am remarcat din start și mi-a plăcut că forma vilelor a fost gândită inclusiv cu scopul de a oferi intimitate, pentru că ele nu erau simple paralelipipede, cele 2 tronsoane erau decalate cu aproximativ 1 metru, astfel că de pe terasa noastră nu aveam să vedem ce fac vecinii de lângă noi (doar, într-o oarecare măsură, cei din fața noastră, dar ne despărțeau totuși câțiva metri de gazon și câțiva copaci).

Camera are structură clasică (hol, baie, dormitor) și primul lucru care-ți sare în ochi este generozitatea spațiilor! 36 mp scrie pe booking, așa o fi, ce să zic?! Și eleganța liniilor, și cromatica odihnitoare – totul mi-a plăcut.

În hol se află un dulap uriaș în 2 uși (și tot mai rămâne destul loc de trecere). Interiorul este compartimentat optim, cu rafturi și zonă pentru agățat hainele; pe unul din rafturi era un seif, pe altul chestii de făcut pantofii, iar 2 umerașe erau ocupate cu câte un halat de baie. Alături, papuci de unică folosință și lista de prețuri pentru serviciile de curățare oferite de hotel.

Lângă șifonier, o oglindă și o comodă – jumătate rafturi, cealaltă jumătate ascundea răcitorul. Înăuntru – mai multe sticle de apă și bere, suc de portocale, doze de Pepsi și batoane de ciocolată. Deasupra, pe comodă, „ronțăieli” , gen chipsuri, biscuiți și alune, precum și o tavă cu 2 pahare și un desfăcător de dopuri. Prețuri măricele, normal, dar nu chiar de neabordat. În tot cazul, n-am avut nevoie de nimic de-acolo.

Dormitorul este mobilat cu un pat matrimonial (din acela cu adevărat uriaș! ; extrem de confortabil) încadrat de noptiere, altă comodă pentru televizor, o canapea cu măsuța ei de cafea și, în colțul de lângă fereastră, zona de lucru, să-i spunem, adică o masă-birou, un scaun și încă o oglindă. Am avut și suport special pentru bagaje și, desigur, coș de gunoi. Ici-colo, mai multe lampadare și veioze asigurau un iluminat suficient, cald, intim. Întreaga suprafață a camerei era acoperită cu o mochetă roșu-grena cu decorațiuni aurii, pereții cu tapet în nuanțe de bej, asortate cu „eșarfa” de pe pat și cu draperiile de culoarea muștarului. Precum spuneam, o atmosferă cochetă, plăcută și funcțională în cele mai mici amănunte.

Baia conține atât cabină de duș, cât și cadă-jacuzzi (un adevărat pleonasm, după mine) ! Evident, și restul chestiilor necesare: chiuvetă, oglindă, vas de toaletă, uscător de păr, prosoape (câte 3 de căciulă plus unul pentru picioare), consumabile de calitate. La fel, tonuri blânde de bej, iar gresia de pe jos se continuă în aceeași manieră cu cea de pe hol. Totul a funcționat perfect, aerisirea se face printr-o ferestruică.

Sistemul de climatizare se află pe hol, chiar lângă ușa băii și lucrul cel mai important de reținut (ne-a atras atenția și tânăra noastră gazdă asupra acestui aspect) este că el se oprește automat (sau nu pornește) atunci când ușa de la terasă este deschisă. Fiind septembrie, n-am avut nevoie de el.

... Terasa!... E mereu zona mea preferată la o cazare ????... În cazul de față, era practic o prelungire a camerei, o mică platformă acoperită cu gresie, pe care se găseau amplasate 2 scaune și o măsuță din lemn și, sprijinit de perete, un suport pliabil pentru uscat prosoape și costume de baie. Dincolo de care începea grădina, cu gazonul perfect „coafat” și zeci de copaci ce asigurau destul de multă umbră. Era locul nostru de refugiu dimineața și seara, mai ales că am fost norocoși și într-adevăr am avut parte de o vreme minunată! Am avut noroc și de vecini pașnici și, deoarece școala deja începuse, nici copii zburdalnici nu prea erau, cel puțin nu prin preajma noastră.

Micul dejun se servește în fiecare dimineață între orele 8 și 10:30 în sala specială ce se află în clădirea cu recepția sau – când vremea permite; și în cazul nostru a permis – pe terasa aferentă de lângă piscină. Precum se obișnuiește, unul din angajați te întreabă de sănătate (adică numărul camerei ????). Dacă-l uiți (că, deh, 4 cifre... cam greu...), tânărul zâmbește cu îngăduință și te caută pe listă după nume, se presupune că măcar pe-ăsta ar trebui să ți-l amintești.

Oferta este destul de bogată, fără să fie extravagantă (sincer, am fost un pic-un pic dezamăgită, mă așteptam la un fonfleu-ceva; vorba ceea, 5 stele...). N-am pozat, dar am notat într-un carnețel: 3 feluri de mezel, 3 de brânzeturi, ouă gătite tot în 3 feluri (ochiuri, omletă, fierte), măsline, preparate de casă gen zacuscă, humus sau salată de vinete, legume (roșii, ardei, castraveți), salată deja făcută (aproximativ grecească, doar că avea și feliuțe de ouă fierte), foietaje (am reținut unul excelent cu brânză și spanac!), fructe (struguri, mere, prune, pepene roșu), unt, gemuri și miere. În fiecare dimineață a fost și câte un „dulce” de casă – pandișpan cu fructe sau orez cu lapte. Cafeaua și ceaiul se prepară la un automat, gustul a fost ok, dar nu m-a extaziat. Erau și ceva sucuri, nu mai știu exact, am preferat să beau apă aromatizată cu felii de lămâie și frunze de mentă (foarte bună).

După ora 10:30 (până la 18:30), terasa de mic dejun devenea pool-bar și exista un meniu specific din care puteai comanda – în general băuturi alcoolice și non-alcoolice, cocktailuri, mai multe sortimente de cafea sau ceai, precum și înghețată. Voi atașa lista de prețuri, să vă faceți o idee. Desigur, nu era musai să te așezi la masă ca să le consumi, la fel de bine se putea să-ți fie servite la șezlong. Și puteai pune consumația pe cameră, să achiți la final totul.

Piscina este absolut minunată! ; dealtfel, a fost unul din motivele pentru care această cazare „mi-a luat ochii” . Destul de spațioasă, de adâncime optimă pentru mine (1,2 - 1,4 m), curată, fără miros pregnant de clor și suficient de caldă. Precum am visat, asta a fost ultima bălăceală pe vara asta, care ne-a priit cu vârf și îndesat! Șezlonguri și umbrele înșirate pe 2 din laturi și un podeț ce o traversează într-unul din capete. În imediata apropiere, un jacuzzi în care încap lejer 5-6 persoane, doar că a rămas încă un mister care era algoritmul după car pornea bulbuceala...

Singurul „defect” al acestei cazări ar fi, eventual, lipsa unui restaurant propriu, lucru pe care l-am știu de la început și mi l-am asumat. Până la urmă, nu mi se pare o mare problemă, căci ne aflăm totuși într-o stațiune, în care sunt mai multe locuri bune unde poți mânca mai mult decât decent (iar despre câteva dintre ele vă voi povesti în curând). Am remarcat și un supermarket măricel (n-am intrat, dar așa părea) nu departe, pe drumul spre Neptun. E bine de știut acest aspect, mai ales că unele spații de cazare din complex dispun de chicinetă.

De asemenea, e un pic de mers și până la plajă – în jur de 10 minute. Poți primi de la recepție prosoape mari, de plajă (și chiar am beneficiat de această facilitate), pe care le poți schimba ori de câte ori este nevoie. Există și un sector de plajă (în dreptul beach-barului Vraja Mării) propriu complexului Mediterraneo, unde însă închirierea șezlongurilor și umbrelelor se plătește suplimentar. Nouă ne place să stăm direct pe nisip, așa că asta am făcut. Deși însorit, sâmbătă am prins o zi cam vântoasă, marea era destul de agitată, nu se punea problema îmbăierii, doar ne-am înmuiat picioarele. Dar tot a fost plăcut, se cheamă că ne-am luat la revedere de la Măria Sa așa cum se cuvine...

Olimpul l-am regăsit un pic mai bine decât l-am lăsat la ultima noastră vizită, acum vreo 4-5 ani. În sensul că – Doamne, ajută! – în sfârșit au fost salvate de la pieire fostele perle ale litoralului românesc, hotelurile Amfiteatru și Panoramic (la Belvedere încă se lucrează). Mi-a plăcut că denumirile noi aduc destul de bine cu cele vechi și mai ales că s-a păstrat aceeași arhitectură și aceeași linie generală, cu spații comerciale, alei de promenadă, baruri și cofetării. Practic, oricine are acces în complex, nu-ți dă senzația de loc exclusivist (deși, după prețuri, cam e). Cel puțin seara, totul pare de-a dreptul magic, glamuros, îmbrăcat în mii de lumini și culori!... Ziua, la lumină, începi să vezi micile imperfecțiuni. Dar, per total, e mult mai bine decât atunci când erau în paragină.

În plus, s-au construit spații de cazare noi și multe alte hoteluri vechi au fost renovate, cel puțin pe dinafară arată frumos. Mai e însă de treabă pe ici, pe colo... Deși sfârșit de sezon, stațiunea era încă destul de animată (fix cât trebuie, aș zice). Iar marea, marea... Doamne, în ce culori se gătise marea!... Ne-am simțit bine, ne-a plăcut, chiar ne-am propus să revenim la Olimp și în anii viitori; în iunie sau început de septembrie mi se pare perfect pentru noi, mai mult iubitori de atmosferă decât de paranghelie. Tot la Mediterraneo (dacă-și păstrează caracterul abordabil), dar am mai identificat și alte locuri „de testat” ...

Așa că... în ceea ce mă privește, s-a mai spulberat un mit, acela că 5* pe litoralul românesc înseamnă fiță și aroganță. Mediterraneo este un complex de maximă decență, ce oferă exact ce-ți promite pentru banii pe care-i dai. Și ca el s-or mai găsi. Totul e să-ți ții mintea deschisă și să eviți clișeele. Am zis! ????

Personal extrem de amabil, indiferent în ce scop am fi interacționat.

Spațiu excedentar, funcționalitate, intimitate. Bonus, terasa umbrită de copaci și gazonul din fața ei. A, și uitai: se aud trenurile trecând, calea ferată se află dincolo de gard; pe noi nu ne-au deranjat.

Mic dejun bogat, produse proaspete și de calitate. Inclusiv preparate de casă. Totuși, lipsește nota aia specială pe care te-ai aștepta s-o găsești la 5* (un somon afumat, sau ceva de genul).

Există un sector de plajă dedicat complexului, dar închirierea șezlongurilor se plătește separat. Un mare plus sunt prosoapele de plajă, de calitate foarte bună, pe care le primești de la hotel. Marea - minunată, desigur!

Distracție mai puțin, mai mult relaxare - la piscină, în jacuzzi, pe terasă. La plimbare prin împrejurimi. Perfect pentru noi.

---

VIZUALIZĂRI: 1817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI