Hotelul cu corturi, în „deșertul roz”

TIPĂREȘTE

Când am aflat că în periplul nostru iordanian (6-13 nov. ’18) vom dormi în deșert, sub cerul liber, în corturi cu dotări hoteliere – cu baie și duș -, mai că nu-mi venea să cred! Dar Camy, (colega și prietena noastră @roth, adică), știa ea mai bine cu ce promisese ghidul Adel că ne va surprinde – cel puțin pe unii dintre cei 19 din grup, după safari-ul din Wadi Rum.

După ce-am avut bucuria de-a ne plimba cu cămila prin deșert - vezi impresii - se cam făcuse timpul să mergem la cazare și, apoi, la masă.

Mașinile de teren ne-au „debarcat” chiar lângă corturi, în plin deșert, la

Mazayen Rum Camp. De departe vedeam, grupate, niște „bile” de culoare albă, care păreau a fi abandonate în pustiul de culoare roz. „– Alea sunt corturile?! ”– întreb. „- Da, alea! ”– mi se răspunde. Măi, să fie!!! Gândul m-a dus imediat la un decor dintr-un film SF, cu locuințe de tip „iglú”, plasate într-un decor marțian, neobișnuit aici, pe Pământ.

Le-am examinat la prima vedere cu ochiul „tehnic”, atent, al profesiei, să văd cum stăm în caz de ploaie, deoarece, nu mai târziu decât cu o zi în urmă, la Petra și între Amman și Aqaba au avut loc inundații mari, datorită ploilor abundente, foarte rare în Iordania. Mi-a plăcut că toate corturile sunt așezate pe o platformă înaltă de vreo 70 – 80 cm. Fiecare „iglú” are cam cinci trepte din lemn pe care se ajunge la intrarea în cort.

„Aleile” de acces la ele au o lățime de aprox. 1,5 m și sunt construite ca niște grătare înalte din scânduri de lemn, bine legate între ele și așezate direct pe nisip. Mi-a plăcut că s-au gândit și la iluminatul „aleilor” de comunicare cu corturile vecine, astfel că, de o parte și de alta a lor, la o distanță de patru sau cinci metri între ele, se află câte un mic felinar de podea, care nu te lasă să orbecăi prin întuneric.

Bagajele din autocar ne-au fost aduse cu mașinile de teren și descărcate de către șoferii lor chiar lângă corturi, astfel că fiecare din noi, după ce am primit cheile cortului repartizat, n-am avut decât să ni le ducem acolo. Cu surprindere și admirație am văzut că „bila” albă era o adevărată cameră de hotel, mobilată ca atare, cu tot confortul, inclusiv o cameră de baie. Camera de dormit avea parchet pe jos, iar cea de baie – gresie - iar pereții acesteia erau placați cu faianță. Era utilată cu obiectele sanitare necesare – inclusiv cu o mică cabină de duș. Nu-mi mai amintesc dacă la baie era – sau nu - și un uscător de păr, dar nu lipseau minimele consumabile – prosoape, săpunuri, șampoane, hârtie igienică. Ce mai! Acolo, în deșert, eram răsfățați de-a binelea! Lipsea doar TV-ul, ca să rivalizeze cu hotelurile dintr-un oraș.

Patul era mare, confortabil, cu lenjerie impecabilă, saltea de bună calitate, iar despre pilotă pot să spun că mi s-a părut cea mai ușoară și călduroasă de până atunci. Veiozele de pe fiecare noptieră aveau un design deosebit, pe care nu l-am mai întâlnit până acolo. Fasciculul de lumină putea fi reglat după dorință, iar sus, în mijlocul „tavanului” era montată o lustră ce lumina suficient cortul. Deasupra patului era montat aparatul de aer condiționat, pe care l-am setat pe „încălzire”, seara lăsându-se un pic frigul. Căldura s-a menținut în cameră și pe perioada de noapte, cât a fost oprit generatorul și întreruptă alimentarea cu energie electrică.

Tot aerul condiționat ne-a ajutat la uscarea costumelor de baie, pe care le-am îmbrăcat cu o seară înainte, când am fost la baia turcească (hammam) a hotelului „Alanbat” din Petra, despre care a scris @msnd aici. La duș, pe care l-am folosit după cină, era apă suficient de caldă, chiar dacă cu presiune puțin mai mică decât cea cu care suntem noi obișnuiți. Șifonierul era încăpător și mare, cu uși glisante, cu sertare, cu câteva umerașe și cu două pături de rezervă. Lumina naturală pătrundea printr-o fereastră panoramică, integrată în structura metalică a cortului.

Acum, pentru că veni vorba de construcție, vă spun cum cred eu că a fost realizat acest mic ansamblu de locuit: camera de dormit este confecționată dintr-o structură metalică, sudată în formă de cupolă geodezică și este îmbrăcată cu un material termo-izolant destul de gros – cam 15 cm -, iar la exterior acoperit cu un material cauciucat, deci impermeabil, de culoare albă. Pe interior este capitonat cu pânză groasă de cort, tot de culoare albă, care-ți creează sentimentul că ești bine protejat. Baia, care este separată de dormitor cu o ușă, are o înălțime și un volum mai mic, și cred că are tot o structură metalică. Pereții ei sunt făcuți, probabil, din rigips de tip „sandvici”, având la mijloc termoizolație. Pe partea interioară, însă, nu-mi dau seama cum de s-a putut monta, prin încastrare în perete, vasul de WC, și nici cum, după colectare, unde este dusă canalizarea băii. Că există un bazin colector subteran, asta este de presupus, mă întreb, însă, unde deversează acesta, având în vedere distanța mare între deșert și rețeaua de canalizare?! Vine o vidanjă care să ajute la golirea lui?! Habar n-am!

Mihai a văzut, lângă ușa de intrare în cort, o etichetă pe care era inscripționată proveniența lui. Cine credeți că s-a aventurat să construiască acest mic ansamblu de confort în deșert? Ei, bine, DA! Chinezii, ei care semnează un procent considerabil din tot ce se află pe piața comercială!

După ce-am despachetat, am făcut câteva poze și-am dat o raită prin preajmă ca să vedem cum se produc utilitățile acestui ansamblu. Mai înainte de asta, însă, trebuie să spun că în interior erau suficiente prize pentru încărcat telefoanele și tabletele, însă Wi-Fi-ul nu funcționa (sau nu exista?!).

Curentul electric este produs de un generator de curent alternativ, în apropierea căruia noi am avut cortul. Zgomotul produs de el nu era mare, nu ne-a deranjat și, pe timpul nopții s-a oprit. Rezervoarele de apă din plastic, semănau cu cele văzute de noi în localitățile prin care am trecut – Amman și Aqaba- montate pe terasele de acoperiș ale majorității caselor. Apa în Iordania este la mare preț, și locuitorii ei încearcă să adune fiecare strop de ploaie în aceste recipiente. Aici erau vreo 18 la număr, fiecare având – după aprecierea mea, cam 2,5 mc. Sunt montate undeva mai sus, pe o platformă în coasta unei stânci, parcă special nivelată să poată fi montate acolo, la înălțime, ca să asigure presiunea necesară la robinete. Apa caldă se obține cu ajutorul panourilor fotovoltaice montate pe structuri metalice, în număr suficient de mare pentru a încălzi apa la temperatura necesară, atât pentru corturi, cât și pentru restaurant.

Pe platforma acestui „Mazayen Rum Camp”- care nu este singurul din deșertul Wadi Rum - se mai află și alte corturi, diferite ca formă și culoare de ale noastre. Am observat că acolo erau cazați mai mulți turiști asiatici, dar nu numai. Am mai văzut, chiar, și un mic spațiu amenajat pentru joaca copiilor.

Despre restaurantul unde am servit cina și micul dejun din dimineața următoare, unde ne-am veselit și dansat pe ritmul muzicii iordaniene, am să vă povestesc într-un nou review, mai ales că merită să aflați cum se prepară mielul, carnea de vita și cea de pui, în groapă de nisip!

---

VIZUALIZĂRI: 1170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI