In onoarea eroilor de la Mateias

TIPĂREȘTE

"Nu plange Maica Romanie

Cu pieptul meu eu l-am oprit! "

Aceasta strofa face parte din poezia "Maica Romanie" gasita in ranita unui soldat al carui nume, din pacate, nu se cunoaste, mort in 1918, pe muntele Sorica. Cred ca este demn sa consideram ca fiecare ostas roman mort pentru tara sa, poate fi autorul acestor versuri superbe. Muntele Sorica din Carpatii de Curbura, cota 1505, a fost parte din granita dintre Austro-Ungaria si Romania, zona in care s-au dat lupte crancene chiar in ajun de 1 Decembrie 1918.

25 octombrie, este ziua Armatei Romane. Acum cateva zile mi-am propus sa scriu cateva randuri despre unele monumente din Bucuresti unde se vor depune coroane si se vor oficia slujbe de pomenire pentru ostasii cazuti pe campurile de lupta. Dar ajunsa in tinuturile muscelene, locuri de care ati remarcat ca sunt legata sufleteste, m-am oprit, impreuna cu sotul, la Mateias, la Mausoleu (neuitand insa de cele cateva monumente bucurestene). Desi s-a scris despre acesta, consider ca merita acel " memento, homo". Nu este greu de ajuns, fiind situat la 921 m altitudine, pe culmea Mateias, intre Culoarul Rucar-Bran si depresiunea Campulungului, pe DN73 (E574) ce leaga Brasovul de Campulung Muscel (cam 11 km din Campulung).

Despre Primul Razboi Mondial se cunoaste, despre implicarea Romaniei - pe tronul careia se afla regele Ferdinand I - de asemeni se stie, important fiind faptul ca regele a ales sa lupte impotriva tarii in care s-a nascut, fapt ce i-a adus excluderea din Casa Regala a Germaniei, condusa de imparatul Wilhelm al II-lea. De asemeni, fiecare am invatat sau am citit despre grelele lupte purtate de armata noastra pe fronturile Munteniei si Moldovei impotriva deosebit de dotatei si ordonatei armate germane. Despre zona musceleana se aminteste ceva mai putin, dar luptele duse aici, au fost deosebit de importante caci, Divizia a XII-a a armatei romane, parte a Grupului Namaiesti, a tinut piept armatelor inamice timp de 40 de zile, pana cand, decimata dar neanvinsa, a fost retrasa de general Averescu pe alte fronturi. Despre bravura ostasilor nostri vom afla venind la monumentul istoric, Mausoleul de la Mateias, cum este cunoscut, zis si Mausoleul eroilor de la Valea Mare Pravat.

Ajunsi in parcarea larga din fata monumentului, veti vedea un ansamblu arhitectonic format practic din doua cladiri, care dau totusi impresia de intreg. Toata constructia este din piatra de Albesti de Muscel, piatra unica in tara si renumita pentru frumusetea data de scheletele fosilizate ale micilor vietati marine de acum 60 milioane de ani, cand aici era o mare. Urcand scarile, destul de multe, in stanga, este intrarea in complex, de fapt direct in sala muzeului militar. Acest muzeu se pare ca este unic in tara prin modul de prezentare. Se plateste taxa de intrare, 5 lei (3 lei pentru copiii si pensionari) si 5 lei pentru fotografiat, destul de mica avand in vedere ca este o cladire ce necesita intretinere deosebita, fiind intr-o zona climatica cu umiditate crescuta, dar fiind in administrarea muzeului din Campulung Muscel, tarifele sunt cele practicate si in alte lacasuri de cultura locale. In dreapta si in stanga treptelor sunt doua tunuri folosite in razboi, desigur descompletate. Intrand in muzeu, primul exponat ce atrage privirea, este "Cartea eroilor Argesului" apoi uniforme militare ale ostasilor vremii, arme, obuze, medalii (este de remarcat ca numai locotenentul Opran Constantin a primit 12 medalii), pistoale pentru rachete de semnalizare, casti metalice, geanta sanitarului ce purta trusa de urgenta, aparatele de transmisiuni (armata noastra a suferit din lipsa acestor aparate, dotarea cu ceva tehnica noua, totusi insuficienta, datorandu-se generalului francez Berthelot, cel ce era seful Comandamentului Aliat al Dunarii si care a fost un prieten desavarsit al Romaniei si, ca fapt nu chiar divers, si-a donat averea Academiei Romane). Tot aici sunt steagurile regimentelor si machete ce prezinta pozitia in lupte a trupelor romane si germane. Trecand pe langa harta tarii in care sunt reprezentate toate teritoriile actuale si foste romanesti, ajungeti in a doua sala, nu inainte de a privi tripticurile mari, asemeni unor carti sfinte, unor mese de altar pentru ramasitele eroilor musceleni. Aici este sala dioramelor, unde sunt prezentate scene de lupta si un post de comanda, sub emotia produsa de efectele video-audio si sub frunzele de stejar pentru camuflaj, subtil simbol al barbatilor falnici romani ("Acolo unde-s nalti stejari / Si cat stejarii nalti imi cresc / Flacai cu piepturile tari / Ce moartea-n fata o privesc... ").

Iesind din sala dioramelor, urcam un alt rand de trepte. Un basorelief de 16 /3,5 m, reprezentand scene de lupta, realizat de un artist muscelean, este incadrat de doua panouri, ca un dialog intre eroii nostri si noi:

"Pentru onoarea Patriei si a Drapelului, pentru faurirea unitatii Romaniei, noi am aparat pamantul sfant al tarii, lasandu-va voua, generatiile viitoare, o natiune libera si independenta. " Raspunsul va invit sa-l cititi acolo.

Dupa ce ne intrebam daca noi avem puterea sa ducem mai departe ce ne-au lasat eroii, urcam spre turnul care a fost initial mausoleul. Aici, trecand printr-o usa impresionanta, ajungem in asa numita capela, construita pentru rememorarea jertfei ostasilor romani, lucrata in mozaic de tip Murano, cu medalioane de ostasi necunoscuti dar si Burebista, Decebal, Traian, sf. militar Gheorghe, ocrotitorul armatei romane, lucrare efectuata de studentii de la Institutul de arta Bucuresti, indrumati de profesorul artist Achitenie. Tot aici sunt 31 de placi de marmura pe care sunt trecute numele a 2300 de eroi musceleni. Initial capela a fost pictata in tempera, pictura reprezentand victoria armatelor reunite in lupta contra Germaniei si Austro-Ungariei; pictorita a fost una din femeile de exceptie ale Romaniei, Olga Greceanu, doamna de onoare a reginei Maria, singura femeie care a avut permisiunea patriarhului de a participa la "Rugul aprins" si de a predica de la amvon. Pe o scara ingusta in spirala se coboara la osuar, unde, intr-o cripta de marmura neagra, se afla oasele a peste 400 de eroi, intr-un vas de cristal acoperit cu tricolorul si ramuri cu frunze de stejar. Sus este o inscriptie dedicata eroilor Muscelului si Argesului ce se termina cu " Glorie nemuritoare". Spre foisorul cu cruce scara este blocata.

Despre acest mausoleu pot sa va spun ca a fost ridicat la dorinta muscelenilor sprijiniti de societatea "Cultul Eroilor" patronata de regina Maria si patriarh, s-a construit partial din donatiile reginei, dupa planurile arhitectilor Dumitru Ionescu-Berechet, muscelean si State Balosin, constructia apartine unei firme italiene din Muscel si a fost terminata in 1935; initial a existat numai capela si osuarul dar degradandu-se in timp a necesitat reparatii, cele mai importante fiind facute intre anii 1980-1984. Atunci au fost ridicate cladirile muzeului, terasa de parada, lacasul pentru flacara ce nu trebuia sa se stinga (nu ardea nici acum), s-a reamenajat osuarul, fresca si s-au inlocuit picturile degradate cu mozaicul de Murano. De asemeni s-au plantat pini in spatele si in jurul mausoleului iar la 24 octombrie 1984 s-a aprins flacara si s-a inaugurat monumentul. Dupa 1990 s-a realizat sala dioramelor.

Ca aici ostasii romani au luptat cu toata forta si credinta lor, stau marturie chiar jurnale ale soldatilor inamici, unele publicate, altele marturisite localnicilor in vizitele facute pe aceste locuri, intr-un mod ce demonstreaza ca razboaiele nu apartin oamenilor simpli ca noi, doar suntem victime.

In vizita de la mausoleu, muzeograf a fost un tanar al carui nume rog sa fie publicat pentru ca merita : Costin Peligrad. Din pacate grupul de liceeni bucuresteni nu a fost la inaltimea explicatiilor oferite, m-a intrigat ca nu au fost puse intrebari desi Costin a incercat sa-i implice atat pe ei cat si cadrele didactice insotitoare, creand o legatura intre monumente istorice bucurestene, str. Berthelot, crucea rosie si luptele de la Mateias. Pacat ca au pierdut o frumoasa lectie de istorie gratis. De aceea mi-am permis sa-l intreb cum se numeste.

Si nu uitati ca astazi, 25 octombrie, este ziua armatei romane, oastea noastra cu care ne-am ridicat in lume, ca eroii sunt peste tot in pamantul nostru romanesc si-al lumii pe unde au luptat. Cum spunea pilotul militar A. Mierlusca:

"Eroii nostri sunt stejari si vulturi

Sa stiti ca-i trup din trupul stramosesc! "

---

VIZUALIZĂRI: 3268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI