Istorie plina de eroism si dragoste de tara…. cu sentimente de patriotism cam palide azi!

Nu cumva in impresii te-ai referit la Campulung Muscel?

mirelutza ma bucur ca ai ajuns si tu in acest loc de suflet al romanilor dar care din pacate nu este foarte cunoscut... poare reusim noi aici sa starnim mai mult interes si la prima vedere, sper eu, am reusit un pic... foarte frumos ai scris, felicitari!

: Cred totusi ca este vorba de Campulung Muscel Arges. In rest un review de o sensibilitate rara. Felicitari!!!

mersi magda si ana ... rectificat...

Review de calitate, numai bun de votat.

Imi pare rau ca in 2006 am fost atat de aproape de Campulung, dar am urmat drumul la dreapta, catre Fundata.

Un review excelent! 400PMA se indreapta catre tine de la mine!

Fără să mă refer la descrierea foarte pitorescă de altfel a locaţiei ce mie mi-e foarte cunoscută, m-a impresionat pledoaria ta pentru rememorarea istoriei şi cinstirea eroilor. Din păcate sunt valori aproape străine generaţiei tinere de astăzi. Şi nu e vorba de negarea ideii de patriotism cu care cultul eroilor este confundat deseori, ci de un dezinteres cultivat chiar de la nivelul şcolii: manuale în care personalităţile istoriei sunt Andreea Esca sau Ana Blandiana, profesori titularizaţi în urma unor examene promovate cu nota 5, ore de istorie din ce în ce mai puţine, exigenţă scăzută la toate nivelele de pregătire şcolară.

În plus, cred că şi noi, părinţii, prin bunăstarea oferită copiilor noştri, îi înstrăinăm de respectul cuvenit înaintaşilor, pentru că li se pare că dintotdeauna a fost şi va fi aşa. Pe vremea când era doar un copil şi eu am încercat să-i insuflu fiul meu dragostea pentru eroii neamului şi oroarea pentru război. Acum, dacă îi povestesc despre excursiile tematice (în special cele de istorie) pe care le făceam cu şcoala, zice: "Ehe, a trecut vremea aia, fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi îşi modelează preocupările în raport de acesta: pentru tine era o pasiune să citeşti, pentru mine pasiunea e calculatorul şi Internetul".

Aşa încât promisiunea ta de a ţine trează "tradiţia de familie" mi se pare lăudabilă, iar pentru noi, ceilalţi, reprezintă un frumos exemplu de urmat. Ce s-o alege de acesta în conştiinţa copiilor noştri, rămâne de văzut...

Nu prea este in drumul meu, dar daca voi trece pe aici in viitor, cu siguranta ma voi opri.

Felicitari pt review!

mirelutza. , ma crezi sau nu astazi aveam de gand sa scriu un review despre Campulung Muscel. Dar uite, vezi, nu l-am scris stiind ca o sa apara al tau, felicitari!

@mirelutza

Ca de obicei şi aici ne arăţi o fire sensibilă şi înclinaţia spre poezie.

Cât priveşte mausoleul, el nu este chiar aşa de necunoscut, precum spune sandu. 53, doar că, precum multe altele, uităm de el şi ne aducem aminte doar cu diferite prilejuri. Câţi oare nu trec pe lângă mausoleu şi nici nu-i aruncă măcar o privire? !

Uite şi eu recunosc că nu mă opresc de fiecare dată când trec pe-acolo. Noroc cu diferite evenimente, prilej cu care, în trecere, mai fac o haltă (click aici).

Sper să nu te superi dacă am să fac o precizare la cele spuse de tine:

De fapt, nemţii nu au zdrobit rezistenţa trupelor române pe Carpaţi, ci acestea s-au retras, deoarece riscau să fie prinse din două părţi, odată cu atacul declanşat de armata bulgară, din sud.

În al doilea rând, singurul "ajutor" demn de remarcat, oferit de ruşi, a fost acela de a ne "găzdui" tezaurul, care nici acum nu a mai fost recuperat, decât într-o foarte mică măsură.

Cât priveşte chestia cu detaşamentele franţuzeşti, ajutorul esenţial al francezilor a constat în special în material de război şi ofiţeri care să instruiască trupele, iar acest adevăr eu l-am învăţat din manualele de istorie. În anii '60-'70, când relaţiile franco-române au avut o perioadă de înflorire. Atunci s-a deschis uzina de autoturisme Dacia, atunci s-a pornit fabrica de elicoptere (Puma şi Alouette) de la Ghimbav, atunci s-au produs primele calculatoare, Felix C256, primele dispozitive semicondctoare, toate sub licenţă franceză.

Eu am avut chiar ocazia să-l văd în carne şi oase pe Charles de Gaulle, în 1968, când a vizitat România şi a trecut şi prin Piteşti. În timp ce el se întâlnea cu Ceauşescu (era luna mai), în Franţa se desfăşurau acele ample mişcări studenţeşti, care i-au semnat sfârşitul carierei politice.

Tot în acel an, ceva mai târziu, în august, avea să aibă loc invazia Cehoslovaciei, care avea să pună capăt Primăverii de la Praga. A trebuit să treacă încă 20 de ani, ca să vină Gorbaciov, cu ale sale Perestrioka şi Glasnost, ca să scăpăm de comunism (dar, din păcate, nu şi de exponenţii săi)

am fost si eu acolooo, frumos ai scris

Frumos si impresionant scris, mirelutza !

Citindu-ti review-ul, care intr-adevar mi-a dat o stare dintr-aceea de ti se zburleste parul pe maini si te trec frisoane pe sira spinarii, mi-am amintit ca si eu amfostacolo.

Spre marea mea rusine abia anul trecut am ajuns sa vizitez acest mausoleu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Si asta gratie fostei doamne invatatoare a unuia dintre baietii nostri, care le-a organizat copiilor o mini-excursie de toata frumusetea si admiratia (intr-o duminica) in zona Campulung Muscel . Bineinteles ca si acest mausoleu a fost ,,marcat'' pe lista obiectivelor importante ce le-am vizitat cu acea ocazie.

Intr-adevar si eu am remarcat o incarcatura istorica deosebita, dar si emotionala totodata, vizitand acest monument.

Cel mai mult m-a impresionat acea incapere unde timp de cateva minute am zis ca traiesc cu adevarat scene din timpul razboiului, iar acei soldati-manechine jurai ca sunt reali. E-adevarat ca si lumina obscura si ,,fondul muzical al transeelor'' te facea sa te transpui in acea ,,atmosfera razboinica''...

Imi imaginam cu groaza cum o fi fost oare in realitate?? !!

Da, asa scrie Mirela!

Ca si cand ar vorbi... foarte natural, o cunosti dintr-o mie, chiar daca nu era sus numele ei!

FELICITARI!

Am fost si eu pe aici, dar cu ceva timp în urma, neaparat trebuie sa mai ajung sa mai vizitez mausoleul.

Impresionante randuri, mirelutza! Sper sa ajung si eu sa vizitez acest mausoleu!

@mirelutza, fara cuvinte. felicitari.

Va multumesc la toti pentru aprecieri; pe copil l-am lasat cu mama in parcare si am vizitat muzeul doar eu cu sotul...; cand am revenit la masina asa mi-am strans puiul in brate de parca nu l-am vazut o saptamana... ; sunt vremurile astea pe care le traim mai nasoale, nu vreau sa fac politica, dar macar e PACE.

Si eu am fost aici, acum cativa ani, cu niste prieteni, in drum spre litoral, cand am vizitat si Dambovicioara.

Foarte sensibil review-ul tau, mi-a placut mult prin prisma faptului ca te-ai axat mai degraba pe trairile personale, nu pe istoria acelor vremuri zbuciumate. Si, la fel ca tine, si eu simt o emotie deosebita atunci cand ii vorbesc fiului meu despre eroii din vechime ai romanilor - Mircea cel Batran sau Vlad Tepes ori Stefan cel Mare - si despre bataliile purtate, constatand cu mahnire ca nu le mai calca nimeni pe urma in zilele noastre, ca anvergura a personalitatii, desi se mai trezeste cate unul sa se compare cu ei, epigonii...

@Costi - sprijinul Frantei a fost consistent in primul razboi mondial in Banat, generalul Berthelot a fost cel care a dat ultimatum armatei sarbe sa-si retraga administratia din partea revendicata de Romania din Banatul istoric, altfel acum in Timisoara se vorbea sarbeste, asa prieteni cum suntem noi cu ei, chiar si in prezent.

nu ma pricep prea tare, dar Lista lui Schindler nu se refera la al doilea razboi mondial?

bineinteles ca asta nu stirbeste cu nimic din frumusetea review-ului tau! se vede si din numarul de voturi, din acest moment mai mare cu inca unul!

O lecţie de istorie şi nu numai. O lecţie de viaţă. Copiii nu trebuie lăsaţi să uite. Şi pentru a nu uita trebuie duşi pe unde se poate. Până sunt mici vor privi uimiţi ceea ce văd, dar înregistrează imaginile. Apoi când sunt mai măricei şi revin îşi amintesc de acele imagini şi reţin cuvintele, pun întrebări şi memorează răspunsurile. Cu cât vor vedea mai multe, cu atât va fi mai bine căci îşi formează propria lor imagine despre viaţă şi istorie.

@Ai perfecta dreptate abbilbal; gandim la fel...

@Da recul, filmul "Lista lui Schindler" se refera la Al Doilea Razboi Mondial iar cartea "Furiosii Domnului " la ura din sec XV-XVIII intre protestanti si catolici. In ambele se scoate in evidenta monstruozitatea rasei umane cand bigotismul impanat cu prejudecati intuneca ireversibil constiinte...iar actiunile rezultate sunt de o ura inimaginabila...Probabil ai auzit de torturile SS -ului gen scosul ochilor si smulgerea unghiilor , iar in carte am citit o scena care m-a facut sa-mi tremure mainile - o femeie protestanta nascand si in plin travaliu era violata de un intreg detasament catolic . Aaaa , si barbarii deastea au facut rusii o gramada cand au asaltat Berlinul si l-au cucerit ( iar revin la ai doilea razboi mondial ) . Barbatii evident erau soldati iar bietele femei au cazut in mana "eliberatorilor rusi"... ; la fel se comportau si in Romania ; insasi bunica mea a fost fugarita de un asemenea animal prin porumbi... dar fiind mai tinerica si iute de picioare a scapat ; sa n-o fi intrebat insa ce au patit prietenele ei... Dar hai ca devin nesuferita sa scriu chestii deastea....

Să nu uităm că cei mai feroci duşmani au fost şi au rămas creştinii. Lupta între culte, religii sau secte este de nedescris. Toţi îl laudă pe Domnul şi se bat în numele Domnului dar nu doar cu idei ci şi cu sabia.

@ abbilbaj - just. Si cand te gandesti ca a fost si o Cruciada a Copiilor (cel mai mare avea 12 ani); au murit cativa mii de copii dintr-un fanatist tamp al unor adulti... care i-au bagat la inaintare... Sunt multe de spus... Putem sta o noapte si nu epuizam subiectul.

Asa este, mai ales că îndrumătorii copiilor au fost tot popi care au uitat că "cine scoate sabia, de sabie va pieri".

Mutat în rubrica "Mausoleul de la Valea Mare - Mateiaş, CÂMPULUNG-MUSCEL" (nou-creată pe sait)