Ne intoarcem aici

TIPĂREȘTE

Pentru prima data am ales Turcia pentru concediul de vara. Am vrut si sejur combinat, si tip All, si sa calatorim prin diverse locuri. Am avut un consultant foarte bun, un agent care tocmai vazuse cca 40 de locatii in sudul Turciei. Plecam cu masina si cu odorul de 6 ani. Dintre doua optiuni, am ales Marmaris Resort si nu avem ce regreta. Dupa ce am cautat mai multe variante de drum, am ales una prezentata aici pe site pana la Kusadasi, chiar vreau sa multumesc pentru descrierea detaliata a traseului.

Plecare din Bucuresti la 6.00, prin vama Giurgiu si urmat traseul Razgrad - Targoviste - Omutarg - Kotel - Iambol - Elhovo - Lesovo - 330 km. a fost mai simplu decat credeam (e adevarat ca mi-am facut atlas de harti dupa Google Map (cine doreste cu placere va trimit o copie cu observatii). Circulatia: lejera, 3 radare - nu am luat nici unul, marea majoritate a bulgarilor nu semnalizeaza depasirile. In Turcia nici nu s-au uitat la procura (in turca dupa care am alergat in ultimele zile - 162 Ron cu totul), dar am stat dupa controale mai amanuntite la masinile cu soferi singuri. Apoi am urmat traseul Edirne - Havsa (de preferat nu pe autostrada, nu merita platita taxa pt 30 km, soseaua nationala e forte buna), si de acolo indicatorul de Canakkale pana la Ecebat (cca. 245 km). cum era aglomerat la feryboat, am urmat un baner de-a lungul costei 10 km pana la Kilidibahir, fata in fata cu terminaul de pe malul celalalt. Acolo curgeau vasele unul dupa altul (12,5 lire). La orele 18.00 eram in hotel. Am innoptat in Canakkale (rezervare prin net de acasa, foarte multumiti). Nu uitati sa intrebati daca hotelul are parcare. Noi am platit o parcare la 5 min de hotel, abia apoi am aflat ca hotelul avea parcare free.

De a doua zi a inceput o mica aventura pana la Marmaris. Ne-am oprit prima data la Troia (unde am fost impresionati de organizare mai ales) apoi am coborat spre sud pana la Ayvacik, unde am parasit E87 (sau drumul spre Izmir) pentru Assos (indicator Pasakoy, Behram). Drumul ingust, dar deosebit de spectaculos ca peisaj, cu puncte de belvedere de iti luau respiratia. In Behram sunt ruine peste tot, trebuie sa ajungi in sat, apoi sa cauti sa urci cu masina cat mai sus, sunt parcari ad-hoc, pentru ca altfel devine obositor la intoarcere. Panourile explicative cu toate obiectivele sunt abia sus, pe platoul altarului zeitei Arthemis, abia de acolo poti sa te orientezi unde mai poti sa mergi. Noi am lasat amfiteatrul pentru la anul, era deja tarziu. Pe la 12.30 am plecat pe un drum secundar in lungul coastei spre est (Izmir). Drumul nu era pe nici o harta ca in realitate, dar e bun, foarte pitoresc (in lungul plajei si printre pensiuni particulare si campinguri) pana la Kukukkuyu unde iar am iesit in E87. Si zona asta am auzit ca s-a dezvoltat foarte mult, chiar poate fi o optiune pentru cei ce nu vor sa mearga foarte mult in concediu. Plaja de cca 40 km ingusta dar cu nisip, cazare foarte aproape de mare. In Akcay iar am facut o scurtatura, am luat-o prin oras (statiune) si am iesit pe un drum gol, prin Burhanye iar in european. Soselele lor sunt foarte bune, mai ales in zona turistica mult largite. Se lucreaza la greu pentru largiri in continuare, dar nu cu haosul care ar fi la noi. Au si turcii radare, dar a fost exact cum mai auzisem: s-au facut semne din fata, limita era la 90kmh, coloana mergea cu 110kmh, si politia a inceput sa opresca in serie masini cu nr. de Turcia, la straini le facea semn sa treaca. Cu cat ne apropiam de Izmir traficul era mai aglomerat, iar de la Menemen esti practic in oras. Deviata circulatia spre aeroport pentru legatura in autostrada, dar s-a ajuns lejer in punctul de contact. Impresionant sistemul de autostrazi de aici, chiar cu solutii spectaculoase (a se vedea lipsa in Bucuresti sau oriunde in Romania). De aici pe autostrada pana la Selcuk (cca 75km). Aici a fost frumos ca la ora inserarii ne-am dat seama ca noi stim adresa unde trebuie sa ajungem, dar era adresa de mail!! Din doi turci amabili (ei au dat telefon) am ajuns. Era o casa de oaspeti cu specific turcesc, plina de britanici si germani. Dimineata am platit chiar mai putin decat era pe rezervare cu 5 lire.

Daca mergeti in Turcia la Kusadasi si nu vizitati zona Selcuk ati fost degeaba. Noi ne-am dat seama ca trebuia sa mai stam o zi: vestigiile crestine, bizantine, romane, islamice, cel putin 7 obiective, din care numai Efesus iti ia 3 ore. Nu cumparati carti ghid de pe strada. Sunt in interiorul obiectivelor si/sau intrebati politia turistica (cei in bleu), mult mai ieftine.

Pe la 13 am plecat prin Aydin – Mugla spre Marmaris. Nu am mai intrat pe autostrada, soseaua e foarte buna si libera. Cel putin de la Cine in jos, tot traseul trebuie filmat: tot felul de munti, babe, sfincsi, creste, totul e spectacol montan. Si ai senzatia ca urci continuu. Dupa Mugla (se trece pe centura, nu prin oras) urmeaza o coborare de la 1600m la 0m alt. in 26km, extrem de spectaculoasa ca peisaj, dar si periculoasa. Jos am facut un popas (era cazul). Doi muncitori turci s-au jucat cu fiul meu, desi nu stiau nici o limba straina, ne-au adus smochine si asta doar in schimbul a o tigara. Pana la Marmaris tot drum montan, foarte bun, mare parte in curs de largire, sigur la anul nu o sa-l mai recunosc. Prin statiune am travesrsat pe soseaua principala, urmand indicatorul de Datca. Marmaris Resort este in alt golf, la cca 14 km de statiune.

Prima impresie a fost de curat, civilizat si un pic de raceala. Mi-am dat seama de ce. Voucher-ul nostru era nemtesc, sunt invatati cu turisti britanici, germani si in oarece masura slavi. Dar, s-au comportat ca la un hotel care are pretentia ca are 5 stele: bagaje, parcat masina, orice relatii, corect si fara entusiasm. Din start vreu sa spun: nimic din ceea ce e pe site nu este exagerat, marit sau deformat in bine. Pozele puse de ei sunt reale. Serviciile sunt reale. Si un alt aspect important (desi multi o sa se supere): foarte putini romani (inca 6 persoane), nu spun mai multe. Mesele au fost ok, foarte variate si nu trebuia sa alergi dupa un fel de mancare – am ajuns uneori si cu jumatate de ora inainte de final si am gasit de toate, ca la inceput. Prosoapele de plaja erau contra unei garantii (20 $), dar le putea-i schimba zilnic. Nu am alergat in nici o zi sa prind seslong, erau suficiente, si pe plaja si la piscine (3 mari si doua pt. copii + bazin pt. topogane), si in spatiu verde. Echipa de animatie (o mixtura ciudata de turci, slavi s.a.) s-a dovedit ok, adica au reusit sa adune amfiteatrul plin (cca. 400 locuri) in fiecare seara. Peste zi se ocupau de parcul de distractie si de copii, chiar ei veneau sa ii invite pe parinti sa lase copiii la diferite activitati free.

Nu va pot da relatii despre bauturi alcoolice, noi consumam prea putin (vinul rosu era bunicel, berea draft ok, ginul bunicel), erau si cooktail-uri la disco-pool-club, dar se inghesuiau pustanii. Camera era mentinuta in permanenta curata, nu au completat sampoanele decat la jumatatea sezonului, dar nici nu ne-a deranjat vreo camerista in programul de somn. Am fost si in doua excursii gratuite la centre de arta traditionala din zona. Nu am fost obligati sa cumparam nimic. Insa pe langa toata corectitudinea personalului, calitatea meselor, conditiile standard respectate (4 stele sunt corecte), cea de a 5-a stea e data de peisaj: gradinile dar si golfurile, crestele, acele apusuri si rasarituri salbatice, Rhodos-ul care se zarea peste creste la sud, asta te face sa nu uiti locul in sine. Am gasit un golf salbatic, la cca 5km, numai de cca 10-20 persoane: nisip fin, valuri numai bune si inca o ora de plaja seara cand de obicei in curtea resortului se lasa umbra.

Din Marmaris ne-am intors pe alt traseu. Pana la Mugla a fost cam acelasi drum, apoi am luat-o spre nord-est, ocolind muntii spre Denizli. La intrare sunt puncte de belvedere pentru intreaga vale si muntii din jur. Orasul se strabate foarte usor pe un gen de autostrada, sunt indicatoare foarte bune, si spre Pamukale – pe fond maroniu, e parc national. Se ajunge in 5 min. Pamukale e o nebunie, un gen de sat transformat peste noapte in statiune. Sunt hoteluri, pensiuni, care de tratament, piscine, bai un talmes-balmes foarte inghesuit. Noi am stat la o pensiune (***) cu piscina interioara, condusa de doua australience. La fel, foarte multi turisti occidentali. Desi era seara am plecat pe muntele de sare. A fost o decizie mult mai buna decat sa il facem pe soare. Era racoare, Luna plina, luminile de agrement care ii dadeau o aura aparte. Merita incercat.

A doua zi ne-a luat un pic sa gasim o scurtatura spre Istambul, dar a meritat. Am urmat in traseu de cca. 500 km spre nord, pe relatia Salihli – Akhisar (o zona agricola fantastica, covoare de struguri, rosii, pepeni etc) – Balikesir (pastorala, pitoreasca, oameni deschisi) – Susurluk – Karacabey, apoi pe autostrada spre est pt. Bursa. Am urmat indicatorul de autostrada pentru Mudanya (de unde pleca ferryboat-ul nostru pt care facut rezervare telefonica cu o zi inainte). E drumul cel mai rapid. Eram in criza de timp, dar in Mudanya la intrare ai indicator de ferry la dreapta si in 2 min esti acolo. Nici o surpriza neplacuta: bitetul era acolo, platit de pe card. De ce trebuie rezervare? Pt. Ca fery este ca un avion in interior, ceva mai lat ce e drept: fiecare a locul sau, stuarti amabili, locuri de joaca si de masa. Am facut cca 1h30min. Locul de debarcare Yannycapi foarte aproape de Sultanahmet, cartierul unde rezervasem hotelul. Aici surpriza, nu aveau rezervarea noastra, dar aveau o camera. Pana la urma s-au dovedit sarlatani (Aquarium Hotel), spatiu mic, fara apa calda. Eram obositi si am stat. A doua zi ne-a mutat, iar scandal, dar nu l-am lasat sa ne strice concediul. E greu de vorbit de Istambul, fantastic oras, atmosfera, peisajul, mancarea, curtile interioare, rasariturile si noptile pe Bosfor sunt unice. Merita macar o data sa cascati gura pe strada si la masa vreo 3 zile in Istambul.

Ne-am intors prin Kirklareli (cat mai mult pe autostrada) vama Derekoy (nu mai calc pe acolo, am pierdut o ora fara de Leshovo) – Burgas – Aytos – Shumen – Razgrad – Ruse. Nu insist asupra lui – mai lung, mai aglomerat, mai prost. In vama bulgarii va iau 9 euro la intrare, ca nu stiu ce plante au ei de protejat, iar la pod nu vor decat “euro, dolarei sau leva”, iar 2 euro (care mi-iau luat in plus in sud, i-am cumparat cu 5 lei de la un pungas care tot romaneste vorbea.

Ideea e: foarte bun sejurul, cazari cu rezervari prealabile (cereti sa vedeti poze), harta (a mea facuta dupa GoogleMaps), oameni amabili, mancare buna, nu va faceti nervi pt. ce nu intelegeti ca in Romania, sunteti in concediu, bucurati-va de asta. Pentru cine vrea detalii, cu placere, oricand, Elena si Catalin.

---

VIZUALIZĂRI: 5344 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI