Un hotel rezonabil – Mandrino Hotel, Salonic.

TIPĂREȘTE

Dacă tot am ajuns cu mașina în Macedonia, la ”Întâlnirea AFA 2015 bis”, de comun acord cu stăpâna volanului, am hotărât ca drumul de întoarcere să fie pe altă direcție, să mai vedem și alte locuri prin zonă. Cea mai apropiată destinație față de zona Ohrid mi s-a părut a fi Salonic. Odată stabilit acest lucru, încep să caut o cazare de o noapte în al doilea oraș ca mărime al Greciei. Trebuie să recunosc că a fost foarte greu. Căutam ceva decent, nu foarte scump, cât mai aproape de zona centrală și, mai ales cu parcare asigurată. După multe tatonări, comparații, ezitări, consultări, aproape dând cu banul, mă hotărăsc pentru Hotel Mandrino, amplasat la intersecția străzii Adigonidon cu bulevardul Egnatia. Punctul forte a fost existența unei parcări, e drept, cu plată, în vecinătate.

Așa că, la sfârșitul sejurului la Hotel Izgrev vezi impresii, introducem în GPS coordonatele Hotelului Mandrigo, iar acesta, GPS-ul, convins în cele din urmă să ne ducă prin Bitola, și nu prin Albania, după câteva ore bune, cu pauzele de rigoare și o ratare inerentă, ne conduce fix la destinație. Adică la intrarea în hotel, care este prin strada Adigonidon nr. 2.

Formalitățile de cazare se rezolvă imediat. Cu această ocazie aflu că hotelul nu dispune de o parcare proprie, ci are o înțelegere cu o altă firmă, care oferă, pentru clienții hotelului, un preț promoțional de 10 euro pe ziua hotelieră. Parcarea este la circa 100 m de hotel, pe o stradă (Ptolemeon) perpendiculară față de strada accesului în hotel. Recepția și birourile, împreună cu un bar, care se extinde cu câteva mese și pe trotuar, ocupă tot parterul clădirii.

Trebuie să menționez că punctul slab al hotelului este liftul. De o formă cel puțin ciudată, mai mul lat decât adânc, ușa, în lateral, ocupând mai puțin de jumătate din lățime, își manifestă vechimea atât prin viteza redusă de deplasare, cât și prin modul în care răspunde la comenzi. În plus, am avut parte de o cazare în weekend-ul în care hotelul a fost ocupat 100%. În această situație, dimineața, la micul dejun, a fost un adevărat noroc că am reușit să coborâm la masă.

Parcarea, transferul bagajelor și trasul sufletului ocupă oarece timp, așa că pentru ziua respectivă nu mai rămâne decât să luăm cina. Hotelul nu oferă această facilitate, așa că suntem îndrumați către o tavernă pe faleză, nu foarte departe.

La întoarcere am timp să studiez mai în detaliu camera. Aceasta pare destul de mică pentru trei persoane, al treilea pat, amplasat în dreptul ușii balconului părând a fi o improvizație. Camera dispune de un televizor, cu o diagonală destul de mică, și amplasat lateral față de toate cele trei paturi. Nu i-am dat drumul, un bilet de lângă el atrăgându-ne atenția că, pentru niște programe mai ca lumea trebuie plătit 6 euro pe zi. Tot 6 euro pe zi costă și accesul la internet la o viteză mai mare. Site-ul de rezervări ne asigură că hotelul oferă WiFi gratuit. Perfect adevărat, numai că, cel puțin în camera noastră, semnalul era atât de slab, încât nu se putea realiza conexiunea. Camera mai oferă un mini-frigider gol, dar în funcțiune. Având o sticlă de bere, care, pentru orice eventualitate, trebuia să stea la rece. acesta a funcționat toată noaptea. Având patul la o jumătate de metru de această facilitate, vă asigur că nu a fost chiar comod pe timpul nopții.

O surpriză plăcută în cameră a fost plafoniera. Aceasta, cu un diametru de circa 25 cm, echipată cu două becuri, probabil cu leduri, oferea cea mai puternică lumină pe care am întâlnit-o vreodată într-o cameră de hotel. Nu cred că fotografia anexată poate crea o imagine exactă, dar lumina era aproape la fel de puternică cu lumina zilei.

Baia arată relativ normal, curată, și echipată cu cele necesare. Un aspect ceva mai ciudat îl oferă ușa dinte camera de baie și holul spațiului de cazare. Aceasta este de sticlă (este drept că este mată), cu deschidere batantă, atât spre baie, cât și spre hol. Acest sistem, cât și dimensiunea ceva mai mică a ușii față de toc, nu par a fi foarte în regulă. Nu se asigură astfel nici intimitatea celui din baie față de colocatari, nici protecția acestora față de activitățile celui din baie. În plus, cabina de duș pierde apă pe pardoseala băii

De pe balconul camerei, aflată la etajul 6 al hotelului se poate vedea foarte bine strada secundară, str. Adigonidon, și numai o mică porțiune din bulevardul Egnatia. Asta nu înseamnă că, pe timpul nopții, zgomotul traficului pe acest bulevard nu s-a făcut simțit până în cameră.

Micul dejun s-a servit în sala specială de la mezaninul clădirii. Deși numai cu circa 10 – 12 mese și hotelul plin 100%, acesta nu a părut nici un moment aglomerat. Probabil că și capacitatea liftului a dus la o eșalonare bună a turiștilor în restaurant (este o glumă, desigur). Totuși, pe perioada cât am fost la masă, simultan cu noi au mai fost alte trei familii de români. Micul dejun, tip bufet, după abundența de la Izgrev, părea sărăcăcios. Două, trei feluri de mezeluri, cu două, trei feluri de brânzeturi, ceva măsline, croasanți, miere, unt, gem, două feluri de suc, ceai cafea, și cam atât. Doar că, persoana ce avea grijă de debarasarea meselor și pregătirea pentru seria următoare, avea grijă ca totdeauna compartimentul unui produs să fie plin. În plus, este drept că la cerere, mi-a adus două pliculețe de zaharină.

Spuneam că, pentru clienții hotelului, parcarea, ce dispune și de două pompe de benzină, probabil motiv din care se și numește ”JetOil Parking”, are un tarif promoțional. Dar acesta se încheie odată cu ziua hotelieră, la ora 12.00. Totuși, mașina poate rămâne în parcare și în continuare, contra unui tarif de 1 euro pe oră. Parcarea dispune de două nivele subterane, dar accesul se face destul de ușor. Dar, un lucru relativ neplăcut este dorința celui ce are grijă de parcare de a înghesui cât mai mult mașinile, și în acest sens se ocupă personal de dirijarea spre locul de parcare. Este de înțeles că dorește să aibă loc pentru cât mai multe vehicule, dar, atunci când mai ai de scos și bagaje din mașină, treaba se complică tare. Reușim în final să ajungem la o înțelegere și totul se termină cu bine. Un alt lucru mai puțin plăcut este faptul că senzorul de aprindere a luminii în zona de parcare, amplasat undeva la capătul rampei de acces, nu are răbdare cu toate manevrele de parcare sau de descărcare sau încărcare a bagajelor. Noroc că identific cam pe unde se găsește, și fac periodic un drum până în zonă.

După micul dejun eliberăm camere și încărcăm bagajele în mașină. Apoi pornim să vizităm cât putem din oraș. Revenim la parcare la ora 14.00, plătim 2 euro suplimentul de parcare, fixăm pe GPS noile coordonate, și pornim spre următoarea destinație, Mănăstirea Rila, Bulgaria.

---

VIZUALIZĂRI: 1730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI