Complexul monahal Ivanovo in lupta cu timpul..

TIPĂREȘTE

... Sa continui cu peregrinarile noastre prin Parcul Natural Rusenski Lom... Interesandu-ne, am descoperit ca acest parc este printre primele 10 parcuri naturale ale Bulgariei, cunoscut pentru frumusetea lui, strajuit de stanci abrupte, ticsit de pesteri si adaposturi locuite de om inca din epoca de piatra, monumente de o mare valoare nationala si internationala, cu o flora si fauna diversificata. Raul Lom este ultimul afluent al Dunarii si, pana la varsare, parca vrand sa castige timp, face meandre frumoase pe teritoriul Bulgariei, creand zone de o mare valoare estetica, sub forma unui canion. Rusenski Lom are gura de varsare in Dunare chiar in Ruse, de unde ii vine si numele.

Plecand de la Basarbovo, la intersectia in care pomeneam de masina de politie, facem stanga, spre satul Ivanovo, ce se afla la doar cativa km, mai precis 8. La iesirea din sat se face stanga spre manastiri, iar drumul este asfaltat si duce pana in parcarea din fata complexului.

In stanca abrupta, aflat la 32 metri fata de nivelul apei, se afla complexul rupestru Ivanovo, aflat in patrimoniul UNESCO, din 1979.

Complexul monahal nu este unul traditional, ci este format din multe bisericute si chilii, incaperi mici sapate in stanca solida, ce adaposteau calugari inca din anul 1220, cand a fost infiintat de viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare, Ioachim. Au fost locuite pana in secolul al 17-lea.

Numarul maxim a fost de 40 de biserici si 300 de alte incaperi. In ziua de astazi nu sunt decat 5 in stare buna. A fost un centru de isihasm (isihia=liniste) in sec. 14 si a continuat sa existe si in primele secole de cucerire otomana, dar din pacate s-a stins treptat.

Nu am vizitat decat una, pe cea principala (nu stiu daca se mai pot vizita si altele, dar am inteles ca nu). Se afla sub protectia Arhanghelului Mihail.

De jos, te impresioneaza si te face curios balconul ce se vede iesind din stanca, la o inaltime considerabila.

Considerabil de abrupte au fost si treptele pe care le-am urcat. Noroc cu balustrada... La capatul lor, am intrat in biserica principala. Am platit 4 leva (sau 2 euro) de adult si la jumatate pentru copil si am intrat. Picturile murale, datand din secolul 14, pentru care este de altfel si cunoscuta, au trecut examenul timpului. Chiar si tavanul este pictat.

M-am interesat mai mult si am aflat ca biserica cea mai bogata in picturi murale, executate de catre pictori medievali ramasi necunoscuti, se numeste Gospodev Dol...

Se spune ca pe peretii uneia dintre chilii sunt scrijelite dovezi ca insusi tarul bulgar Ivan Terter s-a retras aici pentru a-si petrece ultimele zile ale vietii, loc unde a si fost ingropat.

Am ajuns in sfarsit in fata balconului vazut de jos. Este in afara stancii si nu ca o loja. Ne-am simtit putin ciudat si nesigur, dar privind canionul din fata noastra, am uitat pret de cateva secunde de asta. Ne-am gandit ca doar nu suntem singurii ce au pasit in el... Dupa un rand de poze, ne-am indrepta spre iesire. Pacat ca nu exista un ghid pt. explicatii. Am fi aflat mai multe detalii despre aceste locuri incarcate de credinta.

Urmand poteca, am gasit numeorase gauri in stanci, mai mari sau mai mici, si, lasand copiii din noi sa iasa din anonimat, ne-am catarat pe unde s-a putut. Urcusul ca urcusul, dar la coborare putin a lipsit sa nu ma accidentez.

Am intrat intr-o grota care prezenta urme mai recente as spune. Intregul tavan era negru de fum. Mi-ar fi placut sa stiu ce e cu fiecare dintre aceste locuri...

Fiind primavara, copacii inmuguriti erau plini de snururi de martisoare. Ni s-a parut ceva deosebit si ne-am propus ca anul viitor sa revenim si sa agatam propriile martisoare in copacul ce ne va indeplini cu siguranta dorintele. Se spune ca daca vei lega un martisor de creanga unui copac inflorit iti va merge bine tot anul.

Iesind in plin soare, ni s-a deschis de pretutindeni o priveliste minunata... In fata noastra o particica a rezervatiei naturale Rusenski Lom ne-a lasat muti de uimire. In trecerea sa pe aici, sapand in malurile calcaroase, raul Lom a lasat in urma un peisaj demn de amintit. Verdele crud, natura renascuta, soparlele abia iesite la o baie de soare, dar deranjate evident de copil, au fost motivele celor cateva zeci de fotografii pe care le-am facut.

Dupa ce ne-am lasat sufletul si ochii mangaiati de aceasta defilare a naturii, am pornit spre baza stancii si acolo, lihniti de foame dupa catarari si coborari, ne-am asezat la una dintre masutele de lemn si ne-am astamparat focul cu sandwich-urile din dotare. Am cumparat un suc si o inghetata de la un mic chiosc si, plini de voiosie, am plecat spre urmatoarea destinatie: cetatea Cerven.

---

VIZUALIZĂRI: 3868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI