GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEStațiunea Cheia este una dintre destinațiile pe unde am trecut aproape în fiecare vară, însă nu am zăbovit acolo niciodată mai mult de două-trei ore. Am ajuns la Cheia de fiecare dată în tranzit, fie grăbindu-ne să mergem pe la Brașov, prin zona Bran-Moieciu ori pe Valea Prahovei, fie întorcându-ne acasă după vreun sejur scurt în locațiile menționate anterior. Am vizitat de câteva ori principalele obiective din această stațiune (Mănăstirea Cheia, Muzeul de antropologie ”Francisc I. Rainer” sau Muzeul de flori de mină), pe care le-am prezentat într-un review cu ceva timp în urmă, așa că nu voi mai insista asupra lor: vezi impresii.
Vara trecută în luna august scenariul nu s-a modificat prea mult. Am ales DN 1A ca rută de întoarcere și ne-am hotărât să facem un popas în zona stațiunii Cheia, atât pentru a admira cadrul natural deosebit, cât și pentru a vizita un alt obiectiv aflat în apropierea acestei stațiuni. Este vorba despre Mănăstirea Suzana, lăcaș de cult aflat la aproximativ cinci kilometri de stațiunea Cheia; mergând pe direcția Brașov – Ploiești, noi am traversat stațiunea și apoi am ajuns la mănăstire, care se află în apropierea drumului principal, pe partea dreaptă în această direcție de mers, semnalizată fiind cu un indicator pe care l-am remarcat ușor. Drumul secundar urcă rapid în două curbe scurte și iată-ne ajunși în parcarea mănăstirii, bucurându-ne de umbra copacilor din jur.
Muntele de bagaje din mașină răvășite într-o dezordine perfectă ne-a creat ceva probleme în descoperirea aparatului foto (doar ne întorceam acasă din concediu, nici nu ar fi putut să fie altfel :) ), dar odată problema rezolvată, ne-am îndreptat agale spre poarta de acces în curtea mănăstirii. Locuințele maicilor de aici formează un sătuc cu case mici, îngrijite, pe prispele cărora mușcatele se bucurau de razele generoase ale soarelui de sfârșit de august.
Am intrat în curtea mănăstirii trecând printr-o poartă masivă construită din pietre zidite acoperite cu șindrilă, parte a zidului de incintă, și am pășit pe pe aleea pietruită către biserica amplasată în partea centrală a curții. Straturile de flori multicolore ne-au invitat parcă să nu ne grăbim și să ne bucurăm de mirosul lor, dar mai ales de imaginea vizuală extrem de reușită, pe care am surprins-o cu ajutorul aparatului foto din cât mai multe unghiuri.
Pas cu pas, am ajuns la intrarea în biserica mare a lăcașului de cult, cu hramul ”Sfântul Ierarh Nicolae”. Această biserică este construită în perioada 1880-1882, fiind a treia biserică a acestui lăcaș de cult, după ce primele două, ridicate în anii 1740, respectiv 1840, s-au năruit. Biserica actuală este o construcție prevăzută cu trei turle, lăcaș de cult în formă de cruce cu exterior modest, vopsit în alb.
Compartimentarea interioară este simplă, biserica are pridvorul închis, continuându-se apoi cu pronaos, naos și altar. Între pronaos și naos nu există o demarcare evidentă, doar niște icoane mari ajută la separarea celor două zone din această biserică. Ne-au plăcut scenele biblice și portretele diverșilor sfinți de pe pereții lăcașului de cult, pictura nu iese în evidență prin culori tari, ci printr-o armonie bazată pe culori calde, meșteșugit îmbinate. Am admirat scene biblice precum Cina cea de taină, o reprezentare interesantă a Sfintei Treimi sau Punerea în mormânt a lui Iisus Hristos. ”Pictura lăcașului de cult este veche, fiind executată în anul 1882 de unul dintre ucenicii unui Gheorghe Tăttărescu, anume pictorul Petre Nicolau. Restaurarea picturii a fost realizată în anul 1976 de Gheorghe Vânătorul. ” (Date preluate dintr-un scurt istoric afișat la intrarea în această biserică)
Catapeteasma și stranele de lemn completează tabloul interior primitor al unei biserici unde ne-am putut reculege în liniște pentru câteva momente, departe de problemele vieții de zi cu zi la care aveam să ne întoarcem odată cu revenirea acasă.
Tot din scurtul istoric afișat la intrarea în biserică, voi mai cita câteva informații referitoare la înființarea lăcașului de cult: ”Mănăstirea Suzana datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind întemeiată de o ardeleancă din Săcele, pe nume Stanca Arsicu. Aceasta a rămas văduvă de tânără și a plecat spre Vălenii de Munte alături de servitorii săi și de cărăuși. După ce au trecut de pasul Bratocea, drumeții au ajuns într-o poiană luminoasă din mijlocul codrului, numită poiana Schitului Cornul Caprii. Aici existase un schit, metoc al Mănăstirii Sinaia, care fusese distrus de turci. În această poiană, Stanca Arsicu are o revelație și la întoarcere trece pe la Mănăstirea Sinaia, unde povestește starețului Nifon Ieromonahul cele întâmplate. Ulterior, ea este călugărită ca monahia Suzana și, după ce își vinde toate proprietățile, începe reconstruirea schitului care va purta numele fondatoarei sale. ”
Am ieșit apoi din biserica ”Sfântul Ierarh Nicolae” și ne-am plimbat agale pe aleile pietruite, vizitând totodată și paraclisul mănăstirii. Această bisericuță datează din anul 1911 și a fost renovată în perioada 1972-1974, după ce în 1971 suferise grave stricăciuni din cauza unui incendiu puternic. Paraclisul are hramurile ”Acoperământul Maicii Domnului” și ”Sfânta Muceniță Filofteia”.
Am continuat plimbarea prin curtea mănăstirii și am ajuns în dreptul unei căsuțe cu prispă, pe treptele căreia se lăfăia la soare o pisică. I-am deranjat un pic siesta și mâța s-a mutat cam nemulțumită ceva mai încolo, întrucât noi am intrat aici pentru a vizita ”Colecția de artă religioasă a Mănăstirii Suzana”. O măicuță ne observase și a venit repede cu cheia, poftindu-ne înăuntru. Ne-a precizat că putem achita taxa de intrare (3 lei / adult) doar dacă dorim acest lucru (am fost de acord) și ne-a oferit câteva informații cu privire la cele expuse aici: diverse icoane pictate pe lemn sau pe sticlă, cruci, unele veșminte bisericești sau cărți cu o vechime considerabilă. Câteva dintre obiectele expuse reprezintă donații ale familiei scriitorului Liviu Rebreanu; autorul a locuit pentru o scurtă perioadă într-o încăpere de la acest complex mănăstiresc.
Am mulțumit măicuței pentru amabilitate și ne-am îndreptat către fântâna din curtea lăcașului de cult. Zidită din piatră, fântâna continuă stilul de construcție pe care l-am remarcat încă de la intrarea pe poarta mănăstirii. După câteva guri de apă rece, am fotografiat și Casa Pelerinului din incinta mănăstirii, apoi am pornit încet spre ieșire, mulțumiți că am vizitat un lăcaș de cult frumos, nu atât de modern ca alte biserici, dar parcă tocmai în asta constă farmecul său aparte.
Ajuns la final de review, vă recomand să vizitați Mănăstirea Suzana atunci când timpul și itinerariile de vacanță vor face posibil acest lucru!
Trimis de Floryn81 in 19.04.16 22:06:37
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CHEIA.
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.39363900 N, 25.92972100 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Crazy_Mouse: Am vizitat într-o perioada, printre altele și aceasta mănăstire cam o data la săptămâna. Am avut norocul sa prind și câteva slujbe care m-au făcut sa ma simt foarte bine. Deasemenea am rămas impresionat de volumul de munca depus de măicuțele de acolo indiferent de vârstă lor și sa știi ca multe ajunseseră la o vârstă foarte respectabila! Am mai rămas impresionat de peisajul înconjurător, de mica pomenita cu pârâul care o străbate aflate la începutul urcușului cu mașina...
Rog așteptați...
@iulian68 -
”Am vizitat într-o perioada, printre altele și aceasta mănăstire cam o data la săptămâna. Am avut norocul sa prind și câteva slujbe...
===
Ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.
Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.
În plus, dacă vreodată vei solicita informaţii aici, pe sait, cei care îţi vor răspunde o vor putea face cât mai adecvat "profilului" tău turistic (funcţie de locurile în care ai fost, unde ţi-a plăcut şi unde nu, din ce motive etc)
Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă)
@Crazy_Mouse - Cadrul natural, liniștea și aspectul rural al așezării mănăstirești dau un farmec aparte Mănăstirii Suzana. Casele vechi din jurul bisericii sunt specifice gospodăriilor de pe Valea Teleajenului și ne ajută să ne facem o idee despre viața la țară la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Expoziția de obiecte bisericești e deschisă de zeci de ani iar plata benevolă a unei taxe de vizitare am întâlnit-o și eu la ultima vizită acolo - o inițiativă lăudabilă.
Cu câțiva ani în urmă s-au desfășurat cercetări arheologice la Biserica „Sf. Nicolae” în vederea elaborării proiectului de consolidare și restaurare. Au fost descoperite fundațiile a două biserici anterioare (1740 și 1840), precum și mai multe morminte ale unor membri ai clerului.
@iulian68 - Cadrul natural este unul deosebit, într-adevăr, iar mănăstirea se integrează foarte bine în peisaj. Am vizitat în ultimii ani multe lăcașe de cult, însă la puține ne-am simțit atât de bine ca aici la Suzana. Tocmai pentru că opulența pe care, din păcate, am remarcat-o în multe locuri, nu a atins încă și acest lăcaș de cult. Noi sperăm ca situația să nu se schimbe la Mănăstirea Suzana.
În ceea ce privește munca depusă de măicuțe, curățenia de acolo vorbește de la sine despre acest lucru. Plus că am aflat ulterior că dețin în zonă mai multe parcele de pământ pe care le cultivă.
@tata123 - Satul din jurul Mănăstirii Suzana seamănă din multe puncte de vedere cu ceea ce am întâlnit la Mănăstirea Agapia, doar că aici la Suzana lucrurile sunt la o scară mai redusă.
Acele cercetări arheologice confirmă informațiile pe care noi le-am lecturat în scurtul istoric afișat la intrarea în biserica ”Sfântul Ierarh Nicolae”. De fapt, cam la fiecare lăcaș de cult cu vechime sunt descoperite astfel de lucruri, ceea ce arată continuitatea credinței pe meleagurile românești.
Mulțumesc pentru vizită și vot, dar și pentru completările utile!
@Crazy_Mouse -
Inainte de '89 mergeam des in zona, acum foarte rar. Este un loc deosebit.
@elviramvio - Această mănăstire este un loc special, așa cum sunt multe dintre lăcașele de cult din țara noastră. Nouă ne place să vizităm astfel de obiective nu doar pentru că sunt locuri ale credinței, ci și pentru că atunci când vizitezi o mănăstire afli multe detalii interesante despre arhitectura obiectivului și istoricul său, dar ai și posibilitatea să admiri diverse forme de artă precum pictura sau sculptura.
@Crazy_Mouse -
Corect, manastirile noastre sunt, majoritatea si cele vechi in special, locuri in care-ti mai adaugi ceva la bagajul cultural.
Am vizitat aceasta manastire in urma cu multi ani si citirea acestui articol nu a facut decat sa-mi aduc aminte cu placere de acei ani (faptul ca eram mai tanara si aveam ambii parinti alaturi de mine).
Mi-a placut mult de tot atunci, tocmai pentru ca este un altfel de loc pe care il simti mai aproape de suflet iar acum am simtit din nou aceeasi caldura citind si vazand pozele.
Felicitari, votat cu mare drag.
@Crazy_Mouse: Wow... Frumoase aduceri aminte ai trezit in mine pe când eram doar Dark. De-abia se întrezărea un pic de rucs ???? O locatie superba ce merita vizitată. Merci șoricelule ????
@Crazy_Mouse - Ce amintiri am și eu de la M-rea Suzana!
Am fost la Cheia într-o iarnă când erau copiii foarte mici cu niște prieteni și copiii lor. Trebuia să stăm la Hotel Zăganu 2 nopți dar după prima am fugit unde am văzut cu ochii. A fost un frig de-am zis că înnebunim. Am dormit îmbrăcați, cu căciuli pe cap, cu ce haine mai aveam prin geantă. Nu ne-am îndurat să plecăm acasă și ne-am dus la Mrea Suzana pentru noaptea următoare. Le-am spus ce am pățit, cred că le-a fost milă de noi că ne-au văzut cu copiii așa mici și au băgat la foc în neștire.
Când ne-am întors din Cheia de la plimbare am găsit o căldură insuportabilă, iar în timpul nopții am crezut că explodează soba. Era o dogoare acolo, copiii se scărpinau de la atâta căldură, cu toții eram aprinși la față de parcă ne arsese soarele, n-am putut să dormim neam, am deschis geamurile și așa am stat până dimineața.
A fost ca-n bancurile cu proști, o zi am murit de frig și următoarea de cald, amândouă la extreme. La cât ne-au văzut de înfrigurați cred că măicuțele nu și-au dat seama când au pierdut controlul cu lemnele. Un lucru a fost însă clar. Intenția a fost bună, ne-au făcut și orez cu lapte iar noi n-am putut decât să le fim recunoscători.
Întotdeauna când trecem la Cheia ne oprim la mănăstire în amintirea vremurilor de atunci. Și nu mă pot abține să spun asta de câte ori aud/citesc despre locaș.
@Aurici - Pățania voastră îmi aduce aminte de o noapte petrecută la mine la țară în urmă cu vreo zece ani.
Era începutul lunii mai și afară vremea era cam ca acum; am mers acolo alături de un alt cuplu de prieteni cam friguroși, care se temeau să nu răcească în casă peste noapte. Cele două camere în care trebuia să dormim sunt deservite de o singură sobă de teracotă. Ca să fiu sigur că nu răcesc prietenii noștri, am înțepenit în sobă vreo două căpățâni de prun, așa, ca să mențină jarul peste noapte.
Numai că lemnele au mocnit o perioadă și apoi s-au aprins, iar soba se încinsese de am crezut că va exploda. Era roșie soba noastră, te ardeai dacă stăteai la jumătate de metru de ea 
.
A trebuit să o păzim vreo jumătate de noapte și stăteam pe rând cu geamurile deschise, pentru a avea aer proaspăt în cameră. Am adormit tocmai spre dimineață, când s-a mai răcit soba.
Și acum râdem când ne aducem aminte de calitățile mele de fochist
@Crazy_Mouse - Mie îmi spui! Noi și acum avem la mama, la țară, o sobă care deservește două camere. Și când mai dormim acolo (extrem de rar), este aceeași poveste. Ăia care dorm în camera cu soba mor acolo, iar ceilalți mai pun o pătură pe ei. Hai că am luat-o pe arătură, scuze...
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)Mulţumesc.
@webmasterX - Poziționarea lăcașului de cult pe hartă este corectă.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2017 Suzana, o manastire linistita ca o zi frumoasa de vara — scris în 13.11.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2015 Sub semnul verdelui – Mănăstirea Suzana — scris în 05.06.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2010 Manastirea Suzana, intr-un stralucitor decor alb — scris în 30.12.10 de valimi din SLOBOZIA - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Manastirea Suzana – pe o cruce de ape — scris în 03.09.10 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2010 Mânăstirea Suzana — scris în 28.07.10 de RobertCodescu din PLOIEŞTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată