Un loc de tihna (2)

TIPĂREȘTE

Ce am facut doua zile? Multe nu prea am facut, dar nici in camera nu am stat.

Pentru ziua in care am ajuns nu ne-a ramas prea mult timp, doar cateva minute la slujba de seara la manastire si un drum pana la cel mai apropiat loc unde putea gasi ceva de mancare.

Pentru asta am „cules” si nu ales, restaurantul „Semineu”. Aflat la vreo 3km de cazarea noastra, restaurantul parea destul de popular pentru multi dintre turisti si localnici, dovada fiind si comentariile gasite pe net, chiar daca nu toate erau favorabile.

Restaurantul dispune de o sala, pe care din pacate nu am vazut-o si o terasa acoperita, unde am ales sa stam. La ora la care am ajuns noi nu prea erau clienti asa ca nu a durat foarte mult sa fim serviti.

Meniul a fost cam asa, ciorba de burta pentru sotul meu, o portie de scrijele pentru mine si apoi cate o portie de hribi cu smantana si mamaliga. Nu poti veni in zona si sa nu manaci scrijele si hribi cu smantana si mamaliga!

Toate felurile au fost pe gustul nostru, iar preturile acceptabile. Cu servirea au ei ceva probleme, dar nimeni nu-i perfect!

A doua zi ne-am propus sa cercetam putin imprejurimile. Dupa micul dejun si cafea, am plecat pe drumul ce trece pe langa manastire si intra in padure. Un peisaj superb pe poteca de munte. Un copac ce-si pleaca crengile in calea noastra, o ciuperca ce se iteste dintre frunzele cazute in anii din urma, un fluture ce zboara din floare-n floare si linistea”azurzitoare” intrerupta din cand in cand de un latrat de caine. Ne-am continuat drumul pana la „Cabana Ursoaia” si apoi am facut cale intoarsa caci aveam si un alt drum de parcurs.

De la locul de cazare pana in Putna aveam aproximativ 4 km si trebuia sa-i parcurgem pe jos daca ne doream sa mancam o portie de papanasi cu dulceata de afine si smantana, la pensiunea „Musatinii”.

Pornim vitejeste si doar mergand pe jos ne putem bucura de drumul ce unduieste pe langa raul Putna, de casele desprinse parca din lumea povestilor, de culmile domoale ale Bucovinei. Ajungem la pensiunea „Musatinii” si ne trezim din visare. Gasim un anunt cum ca pe terasa (era vara, eram in luna august!) nu se servesc bauturi si mancare! Nu am avut curiozitatea sa intrebam ce se serveste pe terasa? Explicatia data de personal a fost hilara, patronul a interzis pentru ca vin caini comunitari si muste!

Noi ne doream sa stam cateva clipe afara, in aer si nicidecum in sala de restaurant si s-a inteles sotul cu ospatara ca ea sa aduca papanasii, sa-i lase pe o masa in interior, iar sotul sa-i ia de acolo. Si asa a fost! A aparut la un moment si ne-a comunicat ca papanasii sunt pe masa...

Asta e, ne dorim sa ajungem din urma tari precum Austria, Grecia..., care stiu sa faca turism, care stiu ca turistul este cel care aduce castigul...

Noroc ca eram in vacanta, papanasii erau buni si am facut haz de cele intamplate.

Pentru masa principala din acea zi ne-am indreptat spre o alta pensiune (recomandata de un localnic), Pensiunea Madalina.

Situata la intrarea in sat pe partea stanga, (dinspre Bivolaria) de la strada nu prea e promitatoare. Noroc ca noi am fost cazati acolo acum multi ani si stiam ca au o curte foarte frumoasa.

Am intrat si am gasit aceiasi curte primitoare, cu un pavilion din lemn unde se putea manca, cu gratar si un alt pavilion in apropiere, dar si o noua cladire moderna peste calea ferata ce trece prin curtea acestei pensiuni. Despre pensiune nu pot sa va spun prea multe, dar mancarea a fost buna si proaspata. Din pacate nu am facut poze portiilor de mancare ci doar catorva zone din curte.

Cu un alt elan am pornit spre Manastirea Putna, locul atat de drag noua, moldovenilor, dar si tuturor romanilor. Nu am sa povestesc nimic despre acest loc, au facut-o multi useri AFA, cu mult mai multe cunostinte despre arhitectura si istorie si nu cred ca as putea spune ceva in plus.

Manastirea e acolo de la 1469, cand Stefan cel Mare a ctitorit-o si ne dorim sa fie acolo veacuri multe. Intram pe aleea strajuita de arbori inalti ce ne duce spre poarta impozanta care separa lumea laica de lumea spirituala. Aici, parca totul are alta valoare si dimensiune. Oamenii parca devin mai asezati, mai rabdatori si stiu sa admire mai mult frumosul. Curtea este plina de flori, iar din interiorul bisericii razbate un cant inaltat spre ceruri. Intram si noi, ne apropiem de mormantul marelui domnitor si apoi ascultam cateva minute cantarile din biserica. La iesire ne indreptam spre muzeu si ramanem printre obiecte de cult sau podoabe, tesaturi si carti sfinte, din veremuri de mult trecute. Fiecare are o istorie, despre fiecare citim cate ceva in inscrisurile ce le insotesc. Am vazut tapiserii si broderii din anii 1400, evanghelii din 1473 sau din 1503-1507, o superba cadelnita lucrata cu maiestrie si impodobita cu perle, icoane si multe altele.

Muzeul, merita sa i se acorde poate mai mult timp decat am avut noi, se apropia ora inchiderii.

Un alt obiectiv este Biserica de lemn” Dragos Voda „ce dateaza din sce. al XIV-lea si este singura biserica medievala de lemn din tara noastra. Initial, biserica a fost costruita in satul Volovat, de catre domnitorul Dragos Voda si mutata apoi in satul Putna de catre Sefan cel Mare.

Biserica se afla in cimitirul satului si este usor de gasit fiind la drumul principal. Noi, am gasit-o inchisa si nu stiu daca are un program cand este deschisa. Ne-am multumit cu privitul prin ochiurile mici de geam, incercand sa deslusim ceva prin lumina slaba din interior.

Spre seara, ne-am indreptat spre biserica manastirii Sihastria Putnei, pentru a participa macar cateva momente la slujba de seara.

Existenta manastirii pe aceste locuri dateaza de pe vremea marelui voievod, Stefan, cand un tatar convertit la crestinism, pe nume Atanasie, se retrage in munti pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Dupa el au venit si alti credinciosi si a aparut necesitatea construirii de chilii, apoi a unui lacas de rugaciune si se construieste o bisericuta de lemn. Mai tarziu, in locul bisericii de lemn, in vremea egumenului Sila, se va zidi o biserica din piatra, dar odata cu venirea stapanirii habsburgice asupra Bucovinei, manastirea va fi inchisa, iar calugarii obligati sa se retraga la Manastirea Putna.

Abia in 1990 viata monahala de la Sihastrie se reia, iar numarul celor ce vietuiesc aici este in crestere.

Cel care a inceput refacerea acestui loc a fost parintele Sebastian.

In prezent, ansamblul monastic cuprinde 2 capele, o biserica construita din piatra de rau, pe locul vechii biserici, cu hramul „Buna Vestire”, si o biserica mai mare cu un paraclis spatios la subsol, cu hramul”Izvorul Tamaduirii”. Pe langa aceste locuri de rugaciune mai sunt chiliile, anexele gaspodaresti, ateliere, un camin de batrani si pensiunea unde am fost cazati.

Langa pensiune se afla o biserica din lemn, construita pe locul unde s-a slujit pentru prima data in Poiana Sihastriei, iar in spatele acesteia un izvor ce poarta numele a trei sfinti parinti ce au ostenit in aceste locuri, Sila, Paisie si Natan.

Cei peste 40 de calugari ce vetuiesc in manastire isi impart timpul intre rugaciuni si ascultari (muncile in diferite ateliere, bucatarie, anexe gospodaresti). In duminica petrecuta acolo, dupa slujba, staretul si calugarii manastirii au avut oaspeti, un grup de copii din judetul Vaslui, ce au sustinut un program artistic minunat. De talentul acestor micuti ne-am bucurat si noi alaturi de preoti si oficialitati locale. Se pare ca primirea unor tinere talente la manastire, in zile de sarbatoare, este un obicei. Fotografii vazute ne-au aratat ca asemenea momente nu sunt singulare.

Zona, este un colt de rai pe pamant bucovinean si va recomand cu caldura sa va abateti macar pentru 2-3 zile pe aceste meleaguri binecuvantate.

Episcopul Sucevei si Radautiului, Damaschin Dorneanu, spunea despre Poiana Sihastriei (altatdata un loc impadurit) ca”este un luminis larg si luminos”.

Las pozele sa va convinga...

---

VIZUALIZĂRI: 3017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI