Un pas, un monument şi o mănăstire, toate purtând acelaşi nume: Shipka

TIPĂREȘTE

Trecătoarea Shipka

Când eşti pe meleaguri sud-dunărene şi vrei să ajungi de la Gabrovo la Kazanlâk, nu ai de ales decât să străbaţi Pasul Shipka (Shipchenski prohod) , prin munţii Balcani sau Stara Planina. Acesta este parte din drumul european E85, un drum lung care traversează bătrânul continent, din Lituania, de la Marea Baltică, la Alexandroupolis, Grecia, la Marea Egee.

În minivacanţa de 1 Mai, de la Bucureşti, la Stara Zagora, punctul nostru terminus, am mers numai pe E85, un drum aflat în stare bună, destul de circulat pe care-l străbat, în afara autovehiculelor locale, multe maşini ce vor să ajungă în Turcia prin vama Kapikule sau în Grecia prin vama Makaza.

După ce am ieşit din Gabrovo, la mică distanţă, indicatorul ne arată că vom intra într-o zonă de 13 km de serpentine, cu un grad sporit de dificultate, adică în trecătoarea Shipka.

Zona periculoasă are limitare de viteză la 40 km/h şi puţine locuri în care se pot face manevre de depăşire, aşa încât dacă nimereşti în spatele vreunei maşini lungi şi de tonaj greu, e ghinion curat. Simţi cum i se înfundă repede urechile semn că altitudinea creşte simţitor, dacă încerci să te uiţi în jos, chiar printre ramurile stufoase de primăvară ale copacilor, hăul e din ce în ce mai ameţitor. Pasul Shipka te poartă de la 400 m înălţime, în dreptul Gabrovo, la 1.190 m, atât cât este în partea cea mai înaltă, ca să coboare în valea Kazanlâkului, ştiută drept Valea Trandafirilor sau cea a regilor traci, la 300 m, totul în numai 13 km. Peisajele devin din ce în ce mai pitoreşti, iar curbele strânse în urcare sau în coborâre nu te lasă să savurezi pe îndelete imaginile ce se desfăşoară de-o parte şi de alta a şoselei.

Din când în când se poate poposi la vreunul din locurile special amenajate unde îţi poţi potoli setea cu apă foarte bună de băut ce izvorăşte din munte, sau te poţi bucura de privelişte de la punctele speciale de belvedere. Dacă vara e un traseu dificil care necesită multă atenţie, mă întreb cum o fi iarna?

În punctul său cel mai înalt, pe un platou larg pe care se găseşte o parcare destul de mare, se poate face o oprire mai serioasă, nu doar pentru câteva minute, cu pauză de masă la o mehana ce-şi expune mese şi-afară pe vreme bună. Vizavi s-a dezvoltat o adevărată zonă comercială, cu tarabe cu tot felul de mărfuri, de la suveniruri la alimente, la haine, diverse. Acolo se poate face şi popas pentru toaletă, sau se poate parca maşina pentru cine doreşte să urce pe jos la mausoleul care tocmai ce a apărut falnic în peisaj.

Trecătoarea a fost scena unor bătălii sângeroase pe parcursul războiului ruso-turc 1877-1878 ce s-a finalizat cu independenţa mult râvnită a bulgarilor faţă de Imperiul Otoman. Toate culmile şi văile împădurite ale Balcanilor din această zonă erau înţesate de oştile turcilor sub comanda conducătorului Suleiman Paşa pe care abia armata rusă alături de cea bulgară şi un corp de voluntari au reuşit să le înfrângă după mai multe episoade de luptă ce au durat din vara anului 1877, până în ianuarie 1878 când turcii au fost învinşi definitiv.

Monumentul Shipka

Ca să ajungi la monument, din parcarea de o parte si de alta a soselei cu restaurante si mici magazine ce marchează apogeul urcuşului în trecătoare, sunt două opţiuni, ori mergând pe o mică şosea pentru încă vreo doi kilometri, ori pe jos, urcând câteva sute de trepte prin pădure, mai precis 676, nu că le-aş fi numărat eu, dar era marcat din când în când numărul pe câte una. De jos, de la baza scărilor, căutând cu privirea monumentul, nu-l zăreşti din prima privire, abia după ce te încumeţi şi ai urcat ceva, apare şi el semeţ în peisaj. La urcuş se pot face câteva pauze pe băncuţele răzleţe de pe margine sau chiar pe scări. Cel mai mult mi-a plăcut că ne întâlneam cu mulţi turişti care se întorceau pe jos, chiar şi câţiva turci care n-am prea înţeles ce căutau pe-acolo.

De la finele celor 676 trepte care sunt destul de solicitante, chiar şi pentru cineva cu o bună condiţie fizică, ai zice că s-a terminat cu urcatul, de unde? , până la monument se mai parcurg vreo două sute de trepte, aşa că cel mai bine e de venit cu maşina până sus, mai ales că se poate merge şi la Buzludja, extravagantul monument comunist, astăzi în paragină.

De la baza monumentului se mai văd câteva monumente mai mici amplasate ceva mai jos ca altitudine, închinate, de asemenea, eroilor războiului ruso-turc. Aproape, se află parcarea largă în care îşi lasă maşinile cei ce aleg să urce cu acestea până aici.

Monumentul, în sine, văzut de-aproape este impresionant şi impozant în acelaşi timp, te simţi mic şi neînsemnat în raport cu maiestuozitatea sa. Asta pentru că măreaţa clădire tronconică, la care şi-au dat concursul arhitectul Atanas Donkovand şi sculptorul Aleksandar Andreev măsoară 31,5 m înălţime şi se mândreşte cu cele şapte niveluri, la ultimul aflându-se o terasă unde toţi turiştii vroiau să ajungă. A fost deschis publicului în 1934 printr-o ceremonie fastuoasă, însă construcţia sa a început în anul 1920.

Am dat şi noi roată de jur-împrejur pe platoul pe care se află monumentul admirând leul imens de pe frontispiciu, orientat către est, direcţie de unde au venit eliberatorii. Forma monumentului aminteşte de un turn de luptă medieval, iar pe feţele celelalte se pot admira în literele de bronz, numele câmpurilor de luptă - Shipka, Sheovna şi Stara Zagora. Apoi am cumpărat bilete de intrare, 3 leva/persoană şi am achitat taxa de fotografiere de 2 leva.

Odată intraţi, am remarcat la parter figura unei femei ce simbolizează victoria asupra forţelor otomane, iar sub arcul central, marele sarcofag de marmură unde sunt păstrate oasele eroilor ce şi-au pierdut viaţa în luptă. Dealtfel, la fiecare nivel există expoziţii de arme, tablouri, uniforme militare, materiale documentare, fotografii ce pot fi admirate de vizitatori. La primul etaj, la loc de cinste se află şi steagul Samara, un drapel important în trei culori, simbol pentru armata bulgară din războiul de independenţă. Accesul de la un etaj la altul se face pe o scară foarte îngustă pe care nu încap două persoane care să treacă una pe lângă cealaltă, aşa că urcuşul a fost destul de dificil. Noi am nimerit în acelaşi timp cu un grup mare de şcolari, pentru care scările înguste deveniseră ad-hoc loc de joacă. Deşi erau însoţiţi de un cadru didactic, năzdrăvanii erau greu de stăpânit. Marea recompensă, după ce am urcat pe terasa de la ultimul nivel a fost panorama de 360 grade ce se deschide asupra Balcanilor, astfel încât priveliştea oferită este de-a dreptul uluitoare. Se vede frumos şi valea regilor traci de lângă Kazanlâk, şi spre monumentul Buzludja, şi colţii stâncoşi ai Starei Planina, până spre Gabrovo şi Veliko Târnovo, de unde veniserăm.

Mănăstirea Shipka

Coborând prin trecătoare de la monumentul grandios spre Kazanlâk, drumul trece prin orăşelul Shipka ce iese imediat în evidenţă cu turnurile aurii ale mănăstirii sale, care-ţi iau ochii la propriu. Mânăstirea Shipka, cu hramul "Naşterea lui Hristos" a fost ridicată tot în cinstea eroilor ruşi şi bulgari care au murit în timpul războiului de eliberare ruso-turcă din 1877-1878.

Complexul mănăstirii constă dintr-o biserică, o clădire monahală, un adăpost şi un seminar, iar biserica mănăstirii a fost edificată în stilul tradiţional al catedralelor ruse din secolul al XVII-lea. Biserica are o cupolă cruciformă, o navă rectilinie şi trei abside

Biserica mănăstirii străluceşte prin aspectul său aurit, având o cupolă centrală şi patru mai mici cu cruci, de asemenea, aurite. Este frumos decorată cu mozaicuri viu colorate care atrag toate privirile. La vest de biserică există turnul-clopotnită înalt de 53 m cu 17 clopote, dintre care, cel mai mare are o greutate de 16 tone. Plimbarea prin curtea mănăstirii ne-a făcut să ne întâlnim cu o mulţime de vizitatori, mănăstirea fiind foarte iubită de bulgari, prin urmare, foarte populară. Am admirat-o din toate unghiurile pentru că este, realmente, foarte drumoasă, după care ne-am hotărât să intrăm.

Intrarea este liberă, fotografiatul, în schimb, costă 5 leva. Înăuntru am aflat şi povestea sa: a fost construită cu fonduri donate de ruşi şi bulgari la iniţiativa Olgăi Skobeleva, mama generalului rus Skobelev, căzut în luptă. Terenurile au fost puse la dispoziţie de localnicii din Shipka, iar construcţia începută în anul 1885, a fost finalizată în anul 1902, sub bagheta arhitecţilor şi meşterilor ruşi. Atunci în 1902 a fost decorată şi cu fresce, iar inaugurarea acesteia a avut loc exact după 25 de ani de la bătălia de la Shipka. Până în 1934 a fost proprietatea statului rus, după care acesta a donat-o Bulgariei.

La fel, în interior se pot vedea 24 plăci de plăci de marmură cu numele a 18.491 soldaţi ruşi şi bulgari care şi-au dat viaţa în luptă la Shipka şi Kazanlâk, iar în cripta bisericii există 17 sarcofage de piatră unde se păstrează rămăşiţe ale celor căzuţi în luptă. Iconostasul este impresionant, iar picturile au mai fost restaurate de-atunci încă de două ori.

Mănăstirea Shipka este o mănăstire funcţională. Sărbătoarea sa anuală este pe 25 decembrie. Mănăstirea nu oferă cazare peste noapte. Există broşuri informative şi suvenire de vânzare în incintă, de asemenea există magazine cu suvenire, chiar şi o mehana la intrare pentru cei ce vor să-şi potolească foamea. Parcarea este largă, fără taxă, în parcare găsindu-se alte zeci de tarabe cu tot felul de mărfuri.

La final

Dacă aveţi drum prin pasul Shipka, vă invit să faceţi măcar o oprire, fie pentru a vizita monumentul, fie pentru a deveni pelerin pentru foarte scurt timp la mănăstirea Shipka, veţi vedea că merită, sau dacă nu sunteţi prea grăbiţi, le-aţi putea vedea chiar pe amândouă, de ce nu?!

Sursă de informare: materialele informative primite la monument şi mănăstire

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=9Z-SH2fxk-0

---

VIZUALIZĂRI: 2739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI