Ce NU puteti vedea la Biserica Trei Ierarhi

TIPĂREȘTE

Zilele trecute am vrut să revăd biserica Trei Ierarhi, macar prin interior, dacă exteriorul este acoperit de schele si plase de protecţie de vreo zece ani. In pridvor, intr-un chioşc din sticlă cu cărticele, cruciuliţe, mătănii si altele asemenea, un slujitor al bisericii, cu haine monahale si barba sură m-a luat în primire: “Vreţi sa vizitaţi? Nu se poate! ”. Apoi s-a lansat într-o lungă şi complicată dizertaţie despre desacralizarea bisericii, despre pierderea rolului ei de loc de rugăciune în favoarea funcţiei muzeale, despre unde vom ajunge dacă vom continua asa, etc. Am tras cu ochiul prin uşa ce dă în pronaos, dar nu am văzut decât nişte schele la intrare, apoi o beznă consistentă accentuată de o slabă licărire a unei (probabil) candele, undeva în direcţia altarului.

Am încercat să-l înduplec să intru, dar raspunsul a fost categoric: “Nu! ”.

Nu am reuşit s-al fac să inteleagă că biserica, pe lângă rolul ei sacru, îndeplineşte şi un rol estetic, iar dacă cel care a zidit-o a făcut-o frumoasă este şi pentru a-L cisti pe Creator. Biserica este facută ŞI pentru a fi văzută, altminteri la ce bun toate acele decoraţiuni, toate acele odoare nepreţuite, tot fastul arhitectural, toată încărcătura vizuală a ceremoniilor religioase!

În atari condiţii nu mă mai mir că lucrările de renovare-conservare durează de mai bine de un deceniu şi nu sunt semne că se vor termina vreodată. Probabil că mentalitatea “daca nu se ţin slujbe, nici sa nu fie văzută” a întunecat minţile celor care ar trebui să pastorească întru Domnul turma de credincioşi. Este o ruşine acest tip de gândire şi comportament.

O mare întrebare nu-mi dă pace, totuşi: timp de mai bine de un deceniu, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane şi-a avut scaunul mitropolitan la 100 de metri de acest lacaş. Oare cum de a putut să-l lase în uitare şi cum a îngăduit să se instaleze o astfel de mentalitate în rândul celor puşi să premărească creaţia lui Dumnezeu şi lucrările făcute să-L cinstească?

Iată, pe scurt, ce aţi fi putut vizita în această minunată biserică:

O legendă populară spune că biserica Trei Ierarhi a fost zidită în cincizeci de ani de către optzeci de meşteri, iar arhitectul ei, un fel de Meşter Manole, ar fi fost făcut dispărut, ca să nu mai construiască un monument asemănător în altă ţară. Realitatea, confirmată de documente, atestă că biserica aceasta a fost construită de domnitorul Vasile Lupu, pe cheltuiala sa, în anii 1638-1639. După cum arată pisania, prima slujba a avut loc la 6 mai 1639, în prezenţa Mitropolitului Varlaam.

Conducerea lucrărilor – după unii – a fost încredinţată unui meşter (arhitect) grec, pe nume Enache (Ienache), deşi pisania greacă arată ca ar fi fost „Gheorghe din Constantinopol”.

Planul bisericii este cel tradiţional moldovenesc, în formă de cruce (treflat), cu pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul are două intrări şi câte o fereastră pe laturi. Între pronaos şi naos se află două coloane poligonale care susţin arcadele.

Cu privire la ornamentaţia interioară, sunt torsade (ca şi la exterior), având din loc în loc rozete şi mici discuri. Pentru zugrăvirea interioară, Vasile Lupu ar fi apelat la nişte pictori ruşi, iar catapeteazma şi cîteva icoane au fost chiar pictate la Moscova şi aduse la Iaşi. Doar trei dintre aceste icoane se mai pastrează astăzi, insă revopsite în anul 1851, cu ocazia unei renovări. Tot în cadrul unor renovări, din 1882-1884, fresca originală a fost înlocuită cu o pictură în ulei, pe fond auriu.

Zidul clădirii este construit din blocuri de piatră, ornamentate la exterior cu sculpturi în relief, folosind motive geometrice şi florale care constituie o adevărată broderie de piatră. De jur împrejur sunt şiruri orizontale de astfel de sculpturi, foarte variate. Acest lucru l-a determinat pe călătorul Paul de Alep să afirme în 1652 că execuţia a fost realizată „cu artă care uimeşte mintea vizitatorului. Nu se află loc nici cât ai pune un deget care să nu aibă sculptură”. Şapte ani mai târziu, în 1659, turcul Evlia Celebi a spus despre biserica Trei Ierarhi că: „nu-i chip s-o descrii cu limba sau pana... ”.

Acest monument nu s-a păstrat în forma sa iniţială, modificările cele mai importante făcându-se cu ocazia restaurării din 1882-1884 de către arhitectul francez Lecomte de Nouy. Acesta, pretinzând că la unele reparaţii anterioare s-a schimbat forma acoperişului, i-a modificat partea superioară a turlelor pentru a le aduce la forma pretins-originală.

Pe timpul celui de-al doilea război mondial, întreaga faţadă a bisericii a fost protejată, de jur împrejur, cu saci de nisip susţinuţi de nişte panouri din lemn, sprijinite de numeroase contraforturi de brad.

Odată cu zidirea bisericii, Vasile Lupu a construit şi trapeza mănăstirii, care astăzi e cunoscută drept „Sala Gotică”. In această sală se făceau festivităţi încă din vremea lui Vasile Lupu şi tot aici a fost ospătat ţarul Rusiei, Petru cel Mare, cu prilejul vizitării acestei mănăstiri. Pe zidul acestei clădiri este o placă de marmoră care aminteşte că de aici Eteria a dat semnalul de eliberare a Greciei în anul 1821.

Întregul complex de la Trei Ierarhi era înconjurat de un zid puternic de piatră, ca o cetate, având şi un turn prevăzut încă de la acea vreme un ceas al cărui sunet se auzea până departe, peste târg. Azi nu se mai păstrează nici zidul, nici turnul.

În anul 1641, Vasile Lupu a adus de la Constantinopol sicriul cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, de unde în 1889 a fost mutat în Catedrala Mitropolitană din apropiere. Tot aici au fost aduse de la Constantinopol şi rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Vasile Lupu, mort la 1661, după şase luni de închisoare. Alături se află înmormântată familia sa.

În 1935 aici au fost aduse în ţară osemintele lui Dimitrie Cantemir, mort în Rusia în 1723, iar în 147 au fost aduse cu onorurile cuvenite, de la Ruginoasa, osemitele Domnului Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

---

VIZUALIZĂRI: 4436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI