Triunghiul lăcaşurilor sfinte de lângă Niculiţel: Mănăstirea Saon (I)

TIPĂREȘTE

În penultima zi a sejurului nostru la Delta Gulliver Resort (vezi impresii), pensiunea organiza ca extra program o vizită la Sulina şi alta la trei mănăstiri din apropierea Tulcei (Niculiţel). De Sulina nu putea fi vorba s-o alegem pentru că toţi o vizitasem, se mergea mult pe apă, se vizita o plajă depărtată la mare şi pentru obiectivele din oraş rămânea puţin timp.

Ce fac românii când sunt mai mulţi împreună? Dacă sunt doi, fiecare vrea să fie şef să aibă ultimul cuvânt, dacă-s trei unul o ia hăis, ceilalalţi doi cea şi dacă sunt patru se formează două grupări, ceeace s-a şi întâmplat şi cu noi. Prietenul conducător auto a zis că el vrea să se odihnească la soare şi piscină că a doua zi conduce şi ca atare cu însoţitoarea lui a făcut un mic grup. Prietena mea voia să vadă mănăstirile iar eu oscilam între cele două opţiuni.

Cu şase ani în urmă strbătusem în 5 zile Dobrogea în lung şi în lat văzând partea continentală a ei dar şi câte ceva din deltă şi litoral. Am numărat 12 mănăstiri şi biserici şi 13 situri arheologice greceşti şi romane, mare parte din acestea din urmă fiind lăsate în paragină. La asemenea tur de forţă, în capul meu rămăseseră doar ca bifă, că întretimp s-au dus neuronii aşa că ce să mai vorbesc de memorie?

În judeţul Tulcea sunt 15 mănăstiri dintre care Cerbul m-a impresionat foarte mult. Ea reface Drumul Crucii, ajungându-se la biserica cocoţată pe deal după ce treci de nouă capele deoparte şi alta a potecii şerpuite în zig-zag. Capelele sunt dedicate patimilor Domnului. O mănăstire similară am văzut la Kalvaria Polonia. Am făcut această digresiune în mod special pentru că mănăstirea nu e foarte cunoscută şi vreau să vă atrag atenţia că dacă ajungeţi în Dobrogea continentală la 40 km de Tulcea spre Ciucorova şi Slava Cerchez, să n-o ocoliţi.

Înclinam să revăd mănăstirile Saon, Cocoş şi Celic Dere pe care nu le mai defineam précis pentru că nu aveam destule poze dar până m-am sucit şi hotărât, cum se mergea cu un autorism al pensiunii, cele patru locuri disponibile s-au ocupat de o familie, de prietena mea şi de un domn necunoscut. Asta e, aşa se întâmplă dacă pierzi trenul din gară şi nu mai ai altul.

Numai că, cu 10 minute înaintea plecării, domnul necunoscut a primit un telefon că trebuie să se întoarcă în ziua accea la casa lui, aşa că mi-am luat geanta pe umăr şi imediat m-am aruncat în maşină. Doamna Marcela mi-a scăzut costul excursiei de la 170 lei la 130 lei, pentru că nu rămasese în ultimul moment cu un loc neocupat.

De la Murighiol la Tulcea sunt 40 km asfalt pe DJ222C, drumul trecând prin Mahmudia, Beştepe, Victoria, Nufăru şi Malcoci. Cea mai mare comună este Mahmudia care e şi o poartă de intrare în deltă având un potenţial turistic ridicat. După ce am străbătut Tulcea am mers pe DN22,22KM şi apoi de la Samova este un indicator spre nord 2 km DJ229E, până la mănăstire.

După ce v-am bătut câmpii (câmpiile dobrogene) revin la subiectul reviewului. Triunghiul mănăstrilor cele mai reprezentative din Dobrogea, embleme ale pelerinajului monahal este format din Saon, Cocoş şi Celic- Dere amplasate în jurul localităţii Niculiţel.

Mănăstirea Saon (45,212636, E28.54239)

Am zărit cele trei turle de pe şosea de la câteva sute de metri distanţă. După ce am oprit maşina pe o platformă- parcare mare dealungul zidului de intrare în mănăstire, ne-am îndreptat spre o poartă de fier forjat. La intrare pe ambele părţi ale zidului se aflau două picturi una a Arhanghelului Mihail şi alta a lui Gavril. Intrând pe aleea lungă pe partea stângă lângă poartă era o cişmea cu apă rece pentru pelerinul însetat, un bloc de piatră rămăşita a unei cruci cu înscripţia Saon dar pe care nu am distins data- probabil de acum vreo 150 de ani- şi o clădire nouă lungă cu un pridvor plin de flori în care se găseau chiliile călugăriţelor şi stăreţia. Pe partea dreaptă a aleii era impunătoarea biserică nouă cu trei turle. În depărtare se zărea o moară după care, păşeai pe o alee care te ducea la biserica şi clopotniţa veche cât şi lacul Telincea. Lacul face parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi aparţine bazinului Somova.

Saon a fost înfiinţată în 1846 de câţiva călugări care au părăsit mănăstirea Cocoş şi au ales locul unui nou schit la 11 km de Niculiţel. N-au avut posibilităţi materiale decât să ridice câteva chilii din chirpici şi un paraclis. Au aşezat schitul lângă lacul Telincea din care-şi asigurau peştele ca hrană zilnică. Mitocul nou înfiinţat l- au afiliat mănăstirii Celic- Dere. Cu timpul mitocul s-a dezvoltat. Epicscopul Iosif Gheorghian după alipirea Dobrogei la România a strămutat la Saon călugării din schitul Celicul de Jos, l-a separat de Celic Dere şi i-a dat statutul de mănăstire autonomă (1878).

Biserica veche. În 1881 s-a construit vechea biserică de lemn cu hramul "Înălţarea Domnului˝ şi paraclisul cu hramul ˝Intrarea Maicii Domnului în biserică˝. În 1905 un incendiu a distrus toate construcţiile cu excepţia bisericii vechi şi a paraclisului care mai dăinuie şi astăzi. Biserica veche impresionează prin picturile de culoare albastră repictate în 1957 de o călugăriţă, fostă stareţă la Saon. Are formă dreptunghiulară cu o catapeteasmă sculptată, un plafon oval de lemn şi strane vopsite în albastru, aceasta fiind culoarea locală preferată de dobrogeni. În biserică se găseşte o icoană de lemn reprezentând Sfânta Treime dăruită de o credincioasă în 1884. Biserica este foarte luminoasă datorită celor patru ferestre mari. Turla este aşezată pe naos şi are formă octogonală. Din vechea mănăstire a mai rezistat şi paraclisul, întărit şi repictat în 1957 de aceeasi fostă stareţă la Saon

Clopotniţa veche a fost ridicată tot la sfârşitul sec XIX pe un postament de beton la o înălţime de 20m în faţa pridvorului vechi al bisericii. Este acoperit cu şindrilă. Cele cinci clopote sunt aşezate în ordinea dimensiunlor, de la cel mai mare, vechi de de o sută cincizeci de ani până la cel mai mic montat după anul 2000.

Biserica nouă. După incendiul vechii mănăstiri, în 1909 s-a pus piatra de temelie a bisericii noi a mănăstirii Saon. Este construită din piatră şi cărămidă şi are trei turle. Ridicarea ei ei a durat foarte mult fiind întreruptă de cele două războaie mondiale, de cutremurul din 1940 în care a căzut o turlă şi de regimul comunist care a închis-o. Din 1930 a devenit mănăstire de maici.

În dreapta curţii, în anii 1990-1992 a fost construită o clădire mare de zid în care se găsesc chiliile, stăreţia şi camera pentru oaspeţi.

În 1990 biserica a fost sfinţită cu hramul ˝Acoperământul Maici Domnului˝ şi cum a a mai necesitat lucrări de consolidare a fost resfinţită în 2007.

Biserica are un pridvor deschis, sustinut de doua coloane mari de caramida şi altul închis pictat in interior. Biserica, cu albul strălucind în soare are formă de cruce cu trei turle înalte din care două sunt aşezate peste pridvorul închis şi a treia, luminată de şase ferestre înalte este asezată peste naos. Biserica nu este pictată în exterior cu excepţia icoanei hramului asezată sub turle şi lucrată în mozaic. La intrare, deasemeni lucrate în mozaic sunt două nişe în care sunt reprezentaţi Sfinţii Petru şi Pavel. Intrarea în biserică se face printr-o uşă de lemn sculptată cu măiestrie cu motive religioase şi florale (frunze de viţă de vie, struguri, flori).

În biserică e multă lumină dată de ferestrele laterale cât şi de cele şase înalte de pe turla de peste naos. A fost pictată de un mare meşter al vremii, părintele Sofian, care nu şi-a putut termina lucrarea fiind arestat în 1957 de regimul comunist împreună cu alţi preoţi. Totuşi biserica a fost ulterior pictată, pe pereţii interiori găsindu-se portretele sf. Spiridon, sf. Grigore Decapolitul, sf. prooroc Daniil, sf. Parascheva, sf. prooroc Ilie, scene religioase – acestea fiind amintite în istoricul mănăstirii afişat pe perete. Într-o raclă au fost expuse zeci de ani părticele din moaşte cât şi bucăţele din veşmintele unor mari sfinţi ca şi Sf. Ioan cel Nou, Cuvioasa Parascheva, Grigore Decapolitul şi lemn din Sf. Cruce. În privinţa acestor bucăţele de moaşte, în 2011 a apărut o controversă, ele nefiind însoţite de certificate de autenticitate. Cum, aproape toate mănăstirile din Dobrogea deţin părţi din moaşte, a urmat o acţiune de autentificareşi certificare a lor, după care, în cazul avizului pozitiv sunt reexpuse. Altarul frumos sculptat este împodobit cu icoane aşezate după canoanele bisericeşti, candelabrul de mari dimensiuni, liniştea bisericii şi măicuţa îngenunchiată care rostea în gând rugăciuni, îţi creează, la ieşirea din biserică o stare de împăcare şi linişte pe care numai credinţa ţi le pot da.

WEB, dacă se poate: youtube

Amplasată lângă un lac din Biosfera Deltei Dunării, mănăstirea Saon beneficiază de un peisaj foarte frumos

Este un loc de reculegere într-o linişte desăvârşită

---

VIZUALIZĂRI: 1084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI