Mănăstirea Robaia un loc deosebit din zona Brădetu de Argeș

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Robaia se află la circa 6 km de centrul satului Mușătești venind pe drumul de la Pitești spre Brădet. Mai precis din Pitești se merge de DN 7C circa 13 km apoi pe DJ 7031 circa 30 km. Pe dreapta drumului județean este un indicator care ne îndrumă spre mănăstire. Se vede ușor și ca repere se află lângă el Școala Generală din Mușătești, o clădire mare verde și bine întreținută și vizavi Căminul Cultural. Drumul urcă ușor, este asfaltat doar 3 km, este îngust, dar pot trece cu multă grijă două mașini mici una pe lângă alta, după care se merge acceptabil pe drum de țară. Când am timp prefer să fac ultimii 2,5 km pe jos. Această ultimă porțiune este destul de dreaptă, se merge ușor de-a lungul apei.

Este mănăstirea mea de suflet la care merg de câteva ori pe an. Mi-a plăcut foarte mult așezarea și măreția ei. Am vizitat-o de mult și atunci m-a fascinat frumusețea locului unde este amplasată, într-o pădure seculară, pe firul văii cu același nume. Pădure, apă, liniște și pace ce poți să îți dorești mai mult!

Mănăstirea este foarte veche, a fost mai întâi schit dăinuind ca așezământ monahal încă din perioada anterioară formării statului Țara Românească și a întemeierii primei mitropolii a țării în 1359 la Curtea de Argeș. Schitul Robaia a avut perioade de înflorire dar și de decădere economică, determinate de procesul de extindere sau de diminuare a proprietății mănăstirești.

Între anii 1644 – 1648 locașul de cult de la Robaia, construit inițial din lemn este refăcut din temelie de piatră de logofătul Sava. Există și o legendă “…... Pe vremea când păgânii bântuiau plaiurile țării cu gând de pradă, Sava Șofarul și ai săi din Furdulești, fugiți din calea turcilor, și-au găsit vremelnic adăpost în desișul codrilor Robăii, rugându-se Sfântului Gheorghe să-i scape de furia dușmanilor, legându-se că, de îi va scăpa, or să ridice, în aceste locuri, în cinstea lui, un altar de închinăciune. Primindu-le această rugăciune, Sfântul Gheorghe i-a ocrotit... Așa că, în vreme de pace, îndeplinindu-și făgăduința, Sava logofătul a înălțat aici un sfânt lăcaș în care oamenii năpăstuiți să-și poată regăsi liniștea sufletească... ”

Mai târziu între anii 1843 – 1868 starețul Visarion întreprinde ample lucrări de extindere, Bisericii “Sfântul Gheorghe” adăugându-i se un pridvor, clopotnița cu cele două chilii și stăreția.

Mănăstirea Robaia a fost un centru de cultură pentru copiștii de manuscrise dar și loc de odihnă pentru cunoscutul pictor de biserici din zona Câmpulungului de Argeș, Pârvu Mutu, pictor al familiei Cantacuzino care și-a depănat firul ultimilor ani de viață aici, trecând la monahism. S-a stins în anul 1735 și a fost înhumat tot aici. Lângă poarta mănăstirii a fost construită o zonă ce îi aduce un pios omagiu printr-un portret realizat din mozaic și o mare cruce de marmură.

În ultimii ani așezământul monahal de la Robaia a renăscut prin grija arhiepiscopului cu suflet de ctitor, Calinic Argeșeanul, prin strădania obștii monahale și a neobositei starețe, îmbogățindu-se cu o splendită clădire pentru chilii destinate viețuitoarelor din obște, construcție inspirată din arhitectura tradițională argeșeană, cu o nouă stăreție edificată pe mai multe niveluri, în care se află, în afara chiliilor, atelierele de confecționat veșminte preoțești, atelierul de pictură bisericească, trapeza și o sală expozițională în curs de amenajare. În interiorul curții mănăstirii se află și un Sfânt Agheasmatar destinat slujbelor în aer liber.

Din mica șosea unde se poate și parca se ajunge la mănăstire pe o frumoasă alee asfaltată și străjuită de falnici brazi. Se trece apoi prin culoarul lung de sub clopotniță și imediat în fața noastră apare falnica biserică a mănăstirii Robaia. La exterior este grandioasă, este în formă de cruce cu un frumos brâu, cu ferestre cu ancadramente dantelate și cu temelie înaltă de piatră. Interiorul este mic dar frumos amenajat și pictat, pereții mănăstirei sunt zdraveni, loc de refugiu și de adăpost în zile de demult apuse. Deși mică în interior are pridvor închis unde se vând obiecte de cult bisericesc, apoi pronaos, naos și altar. Este pictată frumos, interiorul este ca un giuvaer mic dar foarte valoros.

Este frumos încadrată și de chilii și străjuită de frumoase flori vara și iarbă verde. Am fost la ea în anotimpuri diferite și iarba verde parcă rezista aici mai mult decât în alte locuri. Am fost acum la sfârșit de toamnă într-o zi însorită și caldă cum de mult nu mai fusese. Florile din ghivece erau duse la iernat iar frunzele colorate ale pomilor le luaseră locul. Istorie, sfințenie, frumusețe, verde, galben, ruginiu, ce să îți mai dorești…

De la mănăstire pe drumul de pe firul apei se poate ajunge și la Fântâna de Leac aflată la circa 200 metri. Aici este amenajată o troiță, loc pentru slujbe în aer liber, frumos pictată. Pe același drum se merge urcând pe jos prin pădure la o poiană numită La Pusnici unde se află altă troiță și iar un loc amenajat pentru slujbe dar și pentru diferite praznice, cu bănci și mese. Am fost aici mai rar, locul pare neschimbat, parcă încremenit în timp. Zona este atât loc de reculegere dar și loc de recreere, drumeție și chiar odihnă a sufletului.

Un popas la Mănăstirea Robaia reprezintă un moment inconfundabil de adâncă trăire spirituală și cum spunea Calinic actualul arhiepiscop de Argeș și Muscel “Cine vine o dată la Robaia, după o vreme i se face dor. ”

Așa am simțit și eu și revin mereu, mereu...

---

VIZUALIZĂRI: 7006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI