Bine ati venit in gradina raiului!

TIPĂREȘTE

Pe drumul de intoarcere de la Blaj, la un moment dat se facea o intersectie si in fata aveam un indicator spre stanga: Alba Iulia 17 km. Vasile insa a luat-o in dreapta… Nu am zis nimic, gandindu-ma ca stie el ce face … La un moment dat vad un alt indicator din soseaua principala spre stanga: Rimetea. Ah, gata am inteles! Si cu voce tare:” Vasile, ajunge tati, pentru ziua de azi, iti pierzi timpul cu noi, poate mai ai ceva de facut pe acasa! ” Vasile raspunde ca nu e niciun deranj (baiat finut) si ca e pacat sa nu ajungem si pe acolo, ca era aproape… Am mers ce am mers, cu povesti spuse de Vasile si la un moment dat am intrat intr-un fel de defileu, cu stanci inalte si cu un rau care strabatea drumul. De aici incepeau Cheile Rametului. Drumul asfaltat s-a terminat insa imediat dupa ce am trecut de Manastirea Ramet, si am intrat pe un drum de tara. Vasile a tot inaintat, insa pentru ca era sambata si deja se stricase vremea, (ploua marunt inca de cand ajunsesem la Blaj) pana cand, la un moment dat drumul se stricase de-a binelea si pentru ca nu aveam chef sa riscam am hotarat sa ne intoarcem. A ramas pentru la vara asadar Rezervatia naturala Cheile Rametului. Am facut insa cateva poze dupa care am facut cale intoarsa catre manastire, despre care voi scrie cateva cuvinte, datele istorice si faptele culegandu-le din diverse articole gasite pe net.

Manastirea Ramet este situata la 50 de km de satul Rimetea (musai de vizitat si el), pe Valea Geoagiului la intrarea in Cheile Rimetului. Ea dateaza din secolul XIV, fiind una dintre cele mai vechi asezari calugaresti dun Transilvania. Mai este numita “ Gradina raiului” din muntii Apuseni.

Construita inainte de anul 1377, de cand este datata o pictura murala, dupa traditie aceasta este ctitoria a doi calugari, Genadie si Romulus din 1214. Se afla situata pe o vale ingusta sapata de apa Geoagiului in Muntii Trascaului. Raul porneste din muntii Abrudului si se varsa in Mures, langa Teius...

Din spusele lui Nicolae Iorga, manastirea Ramet a fost cu siguranta ctitorita de calugari singuratici caci numirea “ rameti” nu inseamna altceva decat ‘eremiti’ adica pustnici.

Biserica veche are mai multe straturi de pictura, primul datand din anul 1300. Cel de-al doilea a fost datat la anul 1310. Al treilea strat, aflat pe arcada dintre naos si pronaos are un text din 1377, cel de-al patrulea dateaza din 1450, al cincilea din anul 1600, al saselea din 1741 si al saptelea din 1809.

Considerata un puternic centru ortodox, manastirea Ramet a fost lovita de tunurile generalului austriac Bukow la 20 august 1762, in campania de distrugere a manastirilor ortodoxe din Transilvania, dispusa de curtea de la Viena. Refacuta in anii urmatori a fost din nou distrusa de armata imperiala habsburgica la 23 decembrie 1768.

In anul 1826, asezamantul a fost transformat in biserica si redevine manastire in 1932 prin stradaniile calugarului Evloghie Ota.

La 29 iunie 1982 episcopul Emilian Birdas a savarsit parastasul de 7 ani al parinteluiDometie, fost duhovnic al manastirii si totodata a sfintit piatra de temelie a noii biserici, a carei zidire a durat pana in anul 1986. In anul 1987 incepe lucrarea de pictare a bisericii, condusa de preotul Grigore Popescu de la Bucuresti.

Tarnosirea acestui sfant locas s-a oficiat de Patriarhul Teoctist impreuna cu mai multi mitropoliti si episcopi din Sfantul Sinod la 29 iunie 1992. Pana in anul 2000 sunt construite si chiliile.

Parcarea din fata portii manastirii este destul de mare, amenajata si asfaltata. Nu exista vreo taxa de vizitare, un lucru laudabil. Intrand pe poarta arcuita, in stanga se afla, urcand o panta lina, noua biserica iar in partea dreapta coborand, biserica veche. Tot aici, pe mana dreapta cum cobori sunt un sir de incaperi, unele pentru depozitare iar altele destinate unor mici ateliere. Pe mana stanga, urcand catre intrarea in biserica noua sunt o parte din chilii, cladirea administrativa aflandu-se pe partea stanga cand cobori spre vechea biserica. Vis-à-vis de aceste cladiri, in corpul bisericii vechi se afla un muzeu, inchis insa cand am ajuns noi. Inchisa e si vechea biserica, si nu sunt sigur ca este deschisa vizitarii.

In schimb, biserica noua a manastirii este de o frumusete desavarsita, inconjurata de brazi si alei pietruite cu flori, intrarea maiestuoasa, interiorul magnific si linistea aceea care ar trebui sa existe in orice biserica. Desi erau cateva persoane in interior nici macar un murmur nu se auzea. Dupa ce ne-am rugat la icoanele din interior, spre iesire, pe partea dreapta se afla un sipet pe care erau niste cutii cu lumanari, apoi hartie si pixuri pentru acatiste. Lumanarile aveau pretul afisat si dupa ce iti luai ce doreai lasai banii langa ceilalti existenti dinainte. Mi-a placut si practica asta, si dupa parerea mea ar trebui generalizata. La iesire, afara, o maicuta ne-a intrebat daca am scris vreun acatist si auzind ca nu, a rugat-o chiar pe Nina sa-l scrie, subliniiind ca nu e nevoie sa platim ceva chiar daca il scriem. Din nou am fost incantat sa aud acest lucru, si nu neaparat din cauza banilor nu scrisesem nimic ci pentru ca de acum ne grabeam putin. Ce mi-a mai placut: locul unde se aprindeau lumanarile, tavile erau mari si foloseau tehnica cu nisip, care mie mi se pare mult mai buna decat cea cu gaurile acelea unde lumanarile ori nu intra, ori nu incap ori stau aplecate, ordinea si curatenia desavarsita de peste tot si linistea. Despre cadrul natural? E de vis, si nu degeaba I se spune ‘Gradina Raiului” De aceea astept cu nerabdare luna iulie in care mi-am facut deja rezervare la hotel Transilvania ca sa pot reveni cand totul va fi verde, si voi putea sa ajung si pe Cheile Rametului. Sa auzim de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 1833 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI