Manastirea Pasarea – unde linistea e suverana

TIPĂREȘTE

Nu putem sa nu ne gandim la poporul roman ca la unul eminamente religios. Istoria grea incercata a romanilor a condus la infiintarea de nenumarate asezaminte religioase.

Desi se spune ca Dumnezeu este cu noi in orice moment si ca ne putem ruga oriunde, nicaieri rugaciunile noastre nu sunt mai fervente si mai puternice ca intr-o biserica.

Putini sunt cei ai caror pasi trec pragul unei biserici fara sa aiba sufletul impovarat si fara sa spere ca rugaciunile lor isi vor afla raspuns sau macar ca, prin acestea, isi vor gasi linistea sufleteasca.

In aceste zile in care fiecare dintre noi ne pregatim pentru sfintele sarbatori de Paste, suntem mai mult de cat oricand cu gandul la Cel de Sus si la ceea ce a facut pentru noi, astfel incat numai credinta in El sa ne mantuiasca.

In calatoriile mele, am vizitat multe lacasuri religioase. Uneori am fost simplu calator, de cele mai multe ori nu am fost decat manata de nelinisti si de fiecare data o forta nevazuta, dar stiuta, m-a ajutat sa gasesc in mine puterea de a merge mai departe.

Astfel de incercare a fost si aceea in care am ajuns la Manastirea Pasarea, aflata in apropiere de Bucuresti, la cca 20 de km, pe soseaua Bucuresti-Calarasi. Si aici trebuie sa marturisesc ceva. Prefer manastirile aflate in afarea orasului in care locuiesc, decat bisericile din el. Si asta pentru ca sunt mai putin aglomerate si ca te ajuta sa intri in acea atmosfera de care ai nevoie pentru a-ti incarca sufletul cu putere divina.

Asa s-a intamplata aici, la Pasarea, care si-a gasit amplasament in fostii Codri ai Vlasiei, in aerul curat oferit de padurea ce o inconjoara si in susurul paraului cu acelasi nume, care se porneste tocmai din Mogosoaia, un alt loc de poveste.

Se spune ca pe vremuri, in zona, se adaposteau chiar si haiducii... Ulterior, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici s-au aflat nume sonore ale culturii noastre, cum ar fi Mihail Sadoveanu.

De altfel, Codrii Vlasiei sunt cunoscuti pentru zecile de manastiri si schituri, ori sihastrii care si-au gasit adapost aici si aici as putea enumera Snagov sau Caldarusani, ori Cernica, despre care am povestit aici.

La inceputul secolului al XVIII-lea, la Pasarea s-a ridicat doar un mic schit de calugarite. Legenda spune ca atunci cand a fost cautat un loc de ridicare a sfantului lacas, o pasare l-a insotit in permanenta pe staretul Manastirii Cernica, cel care avea sa ridice si Manastirea Pasarea, iar in locul in care aceasta s-a odihnit pe ramurile unui stejar, acolo s-a decis construirea unei mici bisericute din lemn, purtand hramul Sf. Nicolae, deoarece la ridicarea acesteia s-a folosit lemnul unei biserici demolate din Bucuresti, ce avea acelasi hram.

Ulterior, aceasta a fost reconstruita din temelii, fiind distrusa de un cutremur.

Ca multe alte manastiri, intrarea in perimetrul manastirii se face pe sub un Turn Clopotnita, impresionant ca marime si care este prevazut cu trei clopote.

Biserica este si ea destul de mare, insa simpla in decoratiuni exterioare.

Culoarea predominanta a picturilor este cea galbena, poate de aceea am simtit o oarecare tristete in interior, tonurile fiind destul de cenusii, unele dintre acestea reprezentand chipuri de sfinti ridicandu-se din nori, aidoma celor de la Manastirea Cernica, dar mult mai bogate in coloristica si neintrecut de frumoase acolo. Insa icoanele pictate in lemn si ferecate in argint adauga o nota impunatoare.

Catapeteasma este insa deosebita de frumoasa.

In interiorul bisericii se afla si o racla cu sfinte moaste, parti din Sfintele Moaste ale Sfantului Pantelimon si ale Sfantului Mucenic Mina.

Chiliile manastirii sunt diferite fata de chiliile pe care le-am vazut la alte manastiri, in sensul ca par niste case obisnuite, de altfel, intreaga asezare monahala pare a fi un mic sat.

In afara de biserica Manastirii, care poarta hramul Sfintei Treimi, in curtea asezamantului se mai afla biserica Adormirii Maicii Domnului, folosita ca si capela, inconjurata de cimitirul Manastirii. Aceasta este pictata in stil neobizantin.

Evident insa, ca orice manastire care se respecta, putem intalni aici si un muzeu ce adaposteste diferite carti religioase, icoane de o valoare inestimabila si vesminte preotesti, dar si obiecte de ceramica.

Ceea ce iti confera, insa, o liniste absoluta este paraul pe care il poti traversa pe un pod, putand admira intreaga zona de pe malul celalalt.

Acolo poti sta minute in sir si te poti gandi la tot ceea ce tumultul orasului te impiedica, acolo, pe iarba putin batuta de pasii oamenilor...

Avand in vedere sfintele sarbatori ce se apropie, as dori sa mai adaug urarea mea de Paste Fericit si clipe inaltatoare in noaptea Sfintei Invieri!

---

VIZUALIZĂRI: 3650 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI