Manastirea Moldovita, tezaur sfant al neamului romanesc

TIPĂREȘTE

In interesantul circuit prin tara realizat de mine anul trecut, incepand cu Maramuresul care m-a fascinat si m-a facut sa inteleg de ce “acolo” sunt multe minunatii ale tarii mele, am reusit pentru prima oara sa vad si cele mai importante manastiri din frumoasa si inegalabila Bucovina.

Am scris anul trecut cateva impresii de acolo si doresc sa reiau descrierea acestui circuit cu alte locasuri sfinte vizitate de mine atunci. Deci astazi voi scrie despre urmatoarea manastire vizitata in acest circuit: Manastirea Moldovita.

Am plecat dis de dimineata de la Gura Humorului, unde am avut cazarea la hotelul Aldi (am scris impresii de acolo) si prima oprire am facut-o la Manastirea Moldovita.

Frumoasa Moldovita este situata in Comuna Vatra Moldovitei, la aprox.15 km de satul Vama, ascunsa de tumultul cotidian printre crestele impadurite ale muntilor din fermecatoarea Bucovina.

Ajunsa aici, am vazut in fata un turn inalt si patratos, din piatra si de o parte si de alta a sa, niste ziduri inalte si groase. Apoi am intrat in manastire printr-o arcada inalta, impodobita cu rozete si motive florale, ce mi-a amintit de stilul arhitectural de la Dragomirna.

Ghidul ne-a spus ca aceasta manastire este una de maicute. Dorind ca noi sa aflam lucruri cat mai interesante, s-a dus repede sa roage si sa aduca o maicuta care sa ne fie un adevarat ghid spiritual. Si intr-adevar, prin glasul domol al maicutei Tatiana, o femeie blanda, cu multa dragoste pentru aproapele sau, am inceput a asculta atenta depanarea povestirilor. Aveam sa aflu multe despre aceasta manastire.

Manastirea Moldovita pe care o vedeam eu atunci, a fost inaltata de domnitorul Petru Rares in anul 1532. Dar in urma cu mai mult de un secol, prin anii 1410, marele domnitor Alexandru cel Bun ctitorea pe aceste pamanturi, localizata undeva mai sus, pe locul unei foste biserici din lemn, o alta din piatra, aceasta fiind intarita pentru observare si straja. Aceasta biserica a fost afectata de o alunecare de teren. Astfel, Petru Rares, fiul marelui Stefan cel Sfant, recladeste aceasta manastire pe un teren mai sigur, putin mai la ses. Ca marturie a acestor evenimente, undeva la vreo 500 m de complexul manastiresc actual, se gasesc ramasite ale fostei biserici.

In istorie, Petru Rares ramane ctitorul acestei manastiri, cu atat mai mult cu cat am reusit sa citesc ulterior, dupa prezentarea maicutei, o inscriptie comemorativa, situata pe fatada sudica a bisericii, in stanga intrarii, cum ca domnitorul Petru Rares este cel care a fondat biserica ce poarta hramul “Buna Vestire”. Tot pe timpul domniei lui Petru Rares au fost ridicate si zidurile de aparare cu turnurile, manastirea capatand astfel aspectul unei mici fortarete.

Arhitectura pastreaza caracteristicile monumentelor epocii lui Stefan cel Mare, care cuprindea pridvorul, tainita, camera mormintelor, firide la abside, ca si chenare la ferestre si la usi impletite cu elementele cu brau gotic.

In timp ce maica Tatiana ne povestea, am facut un tur al bisericii, pentru a vedea picturile exterioare. Mi-a placut enorm istoria din spatele fiecarei fresce. In pridvor, deci la intrare, ni s-a prezentat “Judecata de Apoi” , bogat desenata, pe care am si pozat-o; de fapt, toate picturile exterioare sunt complexe, atat imagistic cat si cromatic. Fatada dinspre sud este mai bine pastrata si ne prezinta “Imnul acatist” si o alta opera desavarsita, dupa parerea mea: un alt “Asediu al Constantinopolului”. Am mai vazut si la Humor aceasta prezentare, dar aici este impresionanta si a avut norocul sa fie si pastrata mult mai bine. Tot aici, pe fata sudica am mai vazut si “Arborele lui Iesei” intr-o compozitie foarte generoasa, aceasta tema ilustrand genealogia lui Iisus si nu lipseste de la nicio biserica cu picturi exterioare din Moldova. Toate frescele exterioare mi-au lasat o impresie profunda, multitudinea picturilor este demna de toata admiratia.

De remarcat aici este sinteza elementelor bizantine cu cele locale, adica reprezentarea romaneasca a unor teme traditional bizantine.

Apoi am patruns si in interiorul bisericii, printr-o usa inalta dreptunghiulara, inconjurata cu un brau in forma de arcade bogate. In centru vegheaza o pictura a Maicii Domnului. Biserica are un pridvor deschis, cu cinci arcade inalte, care se sprijina pe patru stalpi dreptunghiulari si dau o maretie aparte bisericii. Boltile pridvorului sunt in stil caracteristic moldovenesc, in forma de cruce.

In interior, biserica este formata din: pronaos, camera mormintelor, naos si altar, despartite prin niste pereti plini strapunsi la mijloc de usi largi si inalte. Dar am observat ca in interiorul fiecarei incaperi, iesirea este boltita, un lucru ce mi-a placut intr-un mod special. Este o caracteristica a acestei manastiri.

Am intrat in fiecare incapere, de la pridvor pana la naos si fiecare camera are specificul sau, cu multe picturi, unele s-au mai sters, dar altele sunt extrem de vii si de expresive. Undeva, intr-un colt al pronaosului, am vazut o scara si am aflat ca aceasta duce la camera tezaurului.

Naosul este deosebit iar altarul m-a impresionat foarte mult, cu atatea picturi atingand perfectiunea artistica, incadrate in rame aurite de o maiestrie cu totul aparte.

Turla bisericii porneste inalta, dinspre naos si este circulara in interior, mult decorata in picturi felurite, in care detaliile fiecarei fresce intrec orice imaginatie. Ulterior, afara am vazut cupola intr-o forma octogonala. Sistemul de boltire este cel traditional, asemanator cu al celorlalte biserici inaltate de Petru Rares.

Maicuta Tatiana ne-a spus despre picturile interioare ca acestea nu s-au abatut de la traditie. “Rastignirea” aflata in naos, este socotita cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile bucovinene. Bogatia elementelor figurative si decorative, culorile, in special galbenul, sunt perfect imbinate la mai toate ansamblurile frescelor interioare, cum sunt si “Pantocrator” de pe bolta superioara sau “Maica Domnului Induratoare” ce prezinta un chip mai umanizat si mai tragic decat in oricare alta reprezentare. Chiar daca stiam ca fotografiatul este interzis, cu totii am facut poze la greu…bineinteles si eu. Deci, sper sa ne ierte bunul Dumnezeu…dar cum pot lasa netrase in poze atatea si atatea frumuseti?!...Astea sa-mi fie pacatele cele “pacatoasele”!

Afara ne-am plimbat prin curtea marinimoasa a complexului monahal si am vazut si Clisiarnita (casa egumeneasca), un valoros edificiu, inaltat in anii 1612, de episcopul Efrim de Radauti. Acest locas a fost resedinta domneasca, scoala de copisti-miniaturisti si loc de pastrare a tezaurului manastiresc.

Astazi aici se afla Muzeul manastirii. Ni s-a spus ca in muzeu se pastreaza doua borderii din sec. 15, jiltul lui Petru Rares, psaltirea episcopului Efrem de Radauti fiind cea mai valoroasa piesa de acest fel din Moldova; manuscrise importante din sec.17, obiecte de cult, precum si o colectie de icoane vechi din sec. 17,18 si 19.

In curtea frumos aranjata si curata, printre flori si vegetatia bogata, langa Clisiarnita am vazut un bust in piatra, foarte bine realizat, al domnitorului Petru Rares, ce vegheaza si astazi acest asezamant sfant inaltat de domnia sa si care strapunge timpul peste veacuri ramanand posteritatii aceasta Manastire a Moldovitei.

M-am bucurat nespus ca dupa o viata am reusit si eu sa vad si aceasta sfanta mostenire lasata neamului romanesc. Intr-adevar, Bucovina ascunde multe comori nepretuite pe care trebuie sa le pastram cu sfintenie pentru urmasii nostri.

Biserica din incinta Manastirii Moldovita este inscrisa in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.

Fericita, implinita si imbogatita sufleteste, m-am urcat in autocar, urmand sa vad alte asemenea comori dumnezeiesti din Bucovina…

Si v-am povestit si eu cate ceva despre Manastirea Moldovita, doar pentru ca precum multi altii, si eu AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3523 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI