Ruga intre pamant si cer - Manastirea Moisei, Borsa

@mishu: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

===

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Mănăstirea Moisei, BORŞA" (deja existentă pe sait)

===

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

@webmaster26: Este corect, mulțumesc frumos.

@webmaster: Multumesc foarte frumos, ma simt onorata.

Iată că scriu și primul ecou, sau printre primele ecouri la acest review. Apreciez eforturile autoarei acestor reviewuri despre mănăstiri, care scot în evidență valorile spirituale seculare românești.

1. Viața de călugăr (călugăriță) nu este de loc ușoară dar creează o extraordinară mentalitate de a trăi astfel.

Pe linie profesională, cândva, am discutat cu o femeie aproximativ de vârsta I-a spre a 2-a. La început erau întrebările de rigoare (datele de identitate, profesia, ocupția, etc.) Era asistentă medicală la un spital în Ploiești și voluntar a făcut o scurtă divagație la discuție. Mi-a spus că anterior a fost călugăriță. Am întrebat-o ce păcate a făcut ca să fie exclusă din viața monahală. Răspunsul a fost. Niciunul. A fost o perioadă anterioară anului 1989 când unele mănăstiri au fost închise, aceasta fiind atunci călugăriță la una dintre acele mănăstiri si astfel a devenit cadru medical. M-a uimit ce-a spus mai departe

„Dacă ar fi posibil, oricând m-aș întoarce”

Am fost surprins de afirmație. Ca persoană și la vârsta ei, arăta bine și i-am răspuns. Sunteți la vârsta optimă, bucurați-vă de viață, că ținerețea-i scurtă. Vă întoarce-ți acolo, la posturi lungi ori dese, la mătănii, rugăciuni, etc.

Răspunsul din nou m-a surprins. Nu știți dv. ce viață liniștită duceam acolo.

2. La mănăstirea Zamfira, ca de altfel și la alte mănăstiri, este un călugăr - călugăriță, sau 2-3 cu rol de ghid. Discutând cu ghida de la această mănăstire, mi-a spus că este singura care are acces la televizor și să iasă din mănăstire fără știrea stareței, desigur în interesul mănăstirei Apropos. Vorbea cursiv limba franceză.

Concluzia mea. Călugării știu multe lucruri pe care mulți dintre noi nu le înțelegem.

@mishu: Brava @mishu-le, ma trantasi! Dupa ce incepusera sa-mi patineze ochii in cap de la atatea cifre, iar neuronul incepuse sa fumege, dar l-am stins imediat cu o Timisoreana (Zana Zglobie sa nu fie suparata ca am baut un pahar si pentru ea), iata ca ma racorii, sufleteste, cu acest articol. Daca as intreba cum de le gasesti toate locurile astea, aparent mici si neinsemnate, dar pline de har, ar insemna sa ma repet.

Na, ca mi se termina bateria la laptop!

Am inviat laptopul si continui sa-mi exprim admiratia pentru felul in care faci un om sa fie cucerit de ceea ce citeste.

Trag de nadejde (sper sa nu fie ca Spanu' de barba) ca mai apuc sa citesc asemenea articole. Chiar daca am promis ecouri la restaurante din Bucuresti, cu descrierea amintirilor mele din zona unde se afla restaurantele, nu voi renunta niciodata sa citesc tot censenscrie despre natura, in special.

Hai ca iar ma intind la vorba si poate mai vor si altii sa scrie ecouri.

Numai bine si calatorii placute!

@Mihai18: Stimate coleg de generatie! Adevar grait-ai! Am avut ocazia sa intalnesc, din pacate numai in perioada cea hulita de multi, la manastirile din Moldova si Bucovina, dar si din nordul Olteniei, multi monahi care ne-au indrumat pasii prin manastirile ai caror vizitatori am fost.

De la ei am aflat lucruri pe care nu le-am regasit, dupa aceea, scrise pe undeva. Si ca sa nu abuzez de rabdarea celor care vor avea curaj si rabdare de a citi aceste randuri, am sa mentionez doar doua episoade. Intr-o excursie, la Voronet, care era in restaurare, un calugar ne-a povestit ca clopotele din manastire pot fi trase in asa fel incat sa rasune: Stefan Voda! Sigur ca nimeni nu a vrut sa creada. A chemat alti doi calugari care ne-au uimit cu maiestria lor, iar impresia ca marele ctitor era chemat a fost perfecta.

Am lasat la urma vizita din 1976, la mana stirea Putna. Eram un grup de turisti cu un microbuz, iar ghidul nostru era directorul Muzeului de Istorie al Bucurestiului. Un calaugar care s-a prezentat staretul manastirii s-a oferit sa ne conduca prin manastire, iar cand am ajuns in dreptul bustului lui Mihai Eminescu, am inceput, impreuna cu ghidul nostru sa ne tina un curs de istorie, cum nu mai citisem pana atunci, despre Bucovina, rapita intre 1774 si 1918 de Imperiul Habsbugic, despre lupta romanilor de a-s-pastra identitatea nationala, etc. Incet, incet, la auzul vorbelor staretului, turistii se retrageau la microbuz, asa ca la un moment dat ramasesem doar eu cu ghidul. Si ceea ce ne-a dat cel mai mult de gandit a fost afirmatia staretului ca hotarul de nord al Romaniei ar fi fost mult mai la sud, daca la Putna nu ar fi fost mormantul lui Stefan cel Mare. Rusii, cum le spunea staretul nu au indraznit si le-a fost teama sa pastreze pe teritoriul URSS mormantul marelui voievod. Cand am ajuns si eu la microbuz, i-am intrebat pe ceilalti de ce au plecat. De frica, mi-au raspuns. N-ati auzit ce vorbea staretul? De-abia atunci am realizat ce ne spusese si a inceput sa-mi fie si mie teama.

Scuze ca m-am intins iar la vorba si va plictisesc cu amintirile mele.

Numai bine si calatorii placute!

@Mihai18: Am citit ecoul pe telefon in timpul zilei si-mi parea rau ca nu pot raspune. Ajunsa acasa ma grabesc sa-l recitesc dar sa si raspund. Am tot respectul pentru calugarii/ calugaritele care duc aceasta viata din daruire si cred cu adevarat in inteligenta lor. Ar fi minunat si pentru noi sa ne putem rupe din rutina zilnica si sa ne putem odihni acolo macar 2-3 nopti. Repet, nu sunt prea religioasa dar cred in linistea pe care o poti gasi in astfel de lacasuri sau in sanul naturii.

Un ecou minunat pentru care va multumesc, la fel si pentru lectura si aprecieri.

@liviu49: Multumesc pentru vizita si aprecieri si mai ales pentru ecou. Ca de obicei ecourile dumneavoastra aduc un plus de informatii si nu pot decat sa ma bucur de ceea ce ne povestiti.

Mai am maine o bisericuta si promit ca pana anul viitor ma opresc cu bisericile insa sper sa fie la fel de interesante (cel putin o parte) articolele ce vor urma.

O seara frumoasa.

@liviu49: Un alt ecou minunat si cu informatii pe care nu le gasesti scrise (sau cel putin la acea data nu le gaseai) astfel incat cei din microbuz au fost cei care au pierdut.

Felicitari pentru cele scrise.

@liviu49:

„Stimate coleg de generație, adevăr grăit-ai”

Dragi cititori, când doi oameni spun acealși lucru, credeți-i.

Cu un an înainte ca @Liviu 49 să ajungă la Mănăstirea Putna, am fost și eu cu soția, individual, cu mașina. În mănăstire era un grup de pioneri și ne-am alăturat grupului să ascultăm explicațiile ghidului-călugăr. A spus astfel.

„Dacă mormântul lui Stefan cel Mare nu ar fi aici, granița României cu URSS ar fi fost la Suceava” Aveam harul să citesc printre rânduri și după ce am ieșit de acolo, am spus soției. Călugărul acesta este curajos, dar se joacă cu focul.

Regret că de atunci nu am mai fost la Putna. M-a atras Vestul și m-au îngrijorat gravele accidente de circulație, preponderente în Moldova, cu oameni nevionovați care mor călătorind cu autoturismul.

Frumoasa incursiune in viata monahala, prin locuri superbe (asa cum spunea @liviu49:cum le gasesti?) Ce pot spune decat ca a fost ca o binecuvantare sa citesc articolul inainte de culcare, sa votez aseara si sa scriu ecou dimineata... pe racoare. Multumesc pentru rasfat! Votat cu drag si putin cam somnoroasa...

@DOINITA: Ce pot spune, am inrosi netul de cate am cautat si de cate am selectat, ce credeam ca vom putea vedea insa nu prea mi-au iesit toate, si am mai spus, TTR-ul adduce multa informatie (mai ales targul din primavara). Acolo am adunat material despre Romania in 3 sacose mari si acasa le-am impartit pe concediu si altele (stiam ce zona vom strabate).

Am avut noroc si mi-ar placea sa mai fac un astfel de concediu, insa vom vedea mai intai ce ne rezerva viitorul.

Multmesc pentu vizita si ecou.