Mănăstirea Hurezi - monument UNESCO

TIPĂREȘTE

Într-o zi călduroasă de august, am căutat puțină răcoare și am ajuns la Mănăstirea Hurezi (Horezu). Parcare nu prea există, așadar am lăsat trocariciul pe unde din străduțele aflate în proximitatea mănăstirii. Mica parcare de la intrare era evident plină și insuficientă pentru numărul mare de pelerini. Și personal nu aș fi mers până acolo, străduța fiind plină de pietoni.

Mănăstirea Hurezi este cea mai importantă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Este așezată în partea de nord a județului Vâlcea, pe drumul național DN 67 Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, la poalele munților Căpățânii.

Mănăstirea Hurezi este monument istoric și face parte din patrimoniul UNESCO. Intrăm în curtea mănăstirii unde regăsim o mulțime de pelerini. Coada din mănăstire se ducea pănă afară în curte, fiind weekend, locul era foarte aglomerat.

Complexul monahal a fost ridicat într-o perioadă de prosperitate, pace și înflorire culturală din Țara Românească, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu și este amplasat la poalele Munților Căpățânii, poziționat la 570 m altitudine, mărginit la est de Valea lui Neag și Coasta Mănăstirii.

Construcția Mănăstirii Hurezi a fost încredințată primarului Pârvu Cantacuzino, vărul lui Constantin Brâncoveanu, ocupând poziția de arhitect și de pictor. După decesul acestuia, lucrările de consolidare a edificiului au fost preluate de Cernica Știrbei. Pe locul unde a fost ridicată mănăstirea a fost un schit închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Conform legendei, acolo se spune că existau huhurezi care deranjau liniștea nopții. Din acest motiv se crede că a fost dat numele locului.

Construirea Mănăstirii Hurezi a durat din anul 1690 și a ținut până în anul 1697. Inițial a funcționat ca o mănăstire de călugări. Meșteri greci și români au realizat pictura bisericii. Printre cei care au ajutat la zidirea edificiului se numără vătaful Manea, lemnarul Istrate și pietrarul Vucasin, toți trei regăsindu-se pe peretele pridvorului bisericii mari. De asemenea, ctitorul Constantin Brâncoveanu și rudele sale sunt pictate pe peretele de răsărit, în tinda bisericii.

De-a lungul timpului, Mănăstirea Hurezi a fost supusă unor lucrări de consolidare. Prima de acest tip a fost între anii 1734-1735, când la conducerea mănăstirii era Dionisie Bălcescu. Edificiul a fost afectat de cutremurul din 1738, precum și de războaiele turco-austriece și ruso-turce din 1716-1718 și între 1787-1789. În continuare Grigore Brâncoveanu s-a ocupat de lucrările de extindere a amplasamentului, iar în 1827 a fost modicat acoperișul edificiului.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost întreprinse lucrări în stilul arhitecturii neoclasice: înălțarea turnului-clopotniță, construirea de noi foișoare, extinderea Casei Domnești către sud cu o anexă. În anul 1838 a fost construită fântâna. De asemenea, mănăstirea a funcționat și ca spital, un etaj fiind amenajat în acest sens. În anul 1862, mănăstirea a fost transformată din așezământ pentru călugări în mănăstire de maici.

Reușim să intrăm în interior. Aici sunt mai multe moaște, printre care ale Sf. Apostol Andrei, Sf. Mucenic Procopie, Sf. Mc. Minodora, Sf. Mc Fevronia, Teodor Tiron, Mercurie, Neofit plus mulți alții.

Dacă ești pasionat al drumețiilor sau al mersului cu bicicleta, la doar câțiva kilometri găsești Băile Govora, un loc minunat de unde poți porni pe numeroase trasee către Mănăstirea dintr-un lemn sau Mănăstirea Horezu. De asemenea poți alege să te duci la o degustare de vinuri sau să te relaxezi la pescuit în locațiile special amenajate din zonă.

Tot aici la baza mănăstirii sunt mai multe magazine care printre altele, comercializează și celebrele vase din ceramică autentică de la Horezu. Noi personal am cumpărat o oală de sarmale mai măricică pe care am plătit undeva la 70-80 lei dacă îmi aduc bine aminte.

---

VIZUALIZĂRI: 278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI