Mănăstirea Grăjdeni

iata fondul sonor propus

@webmaster13: Mulțumesc!

Mutat în rubrica "Mănăstirea Grăjdeni [Grăjdeni], BÂRLAD [VS]" (nou-creată pe sait)

-

Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Cele 2 linkuri d ela finalul articolului nu funcționau -- unul am reuit să-l identific și să-l corectez

Rog scrie-ne primul link -- cel numit, în articol, „ SatGrăjdeni–TurismVaslui.ro”

@webmaster: https://www.turismvaslui.ro/sat-grajdeni/

@adso: s-a rezolvat, mulțumiri

@webmasterX: Mulțumesc și eu.

Poziționarea pe hartă este (în mod evident) corectă.

Circulă o memă, am primit-o și eu zilele trecute: Burt Simpson recitindu-și vechi postări și fiind întru totul de acord cu autorul lor. Combate bine, gen

Fix așa și eu: nu știu cum am ajuns la articolul ăsta vezi impresii și mă uitam pe ecouri. Iar aici amfostacolo.ro/goto_impr_ ... &eid=689749 „deplângeam” faptul că mănăstirile de lângă Bârlad nu sunt prezentate pe AFA.

Ei bine, între timp au apărut două articole bune despre Mănăstirea Bujoreni😍, și m-am învrednicit să scriu despre Grăjdeni.

Nu știu dacă a fost, sau nu, legendă visul domnitorului ... dar faptul că a existat o biserică de lemn care a dăinuit cam 200 de ani, asta este o performanță, cred eu!... și poate că ar mai dăinuit dacă nu era arsă de tătari!

Este o biserică frumoasă, cu picturi reușite la interior și cu un exterior bine îngrijit! 👍Numai văzând pozele mi-am dat seama că este un loc care invită la meditație, induce o stare de bine, de liniște, chiar de smerenie! 🙏 Nu degeaba se spune că „omul sfințește locul!”

Mă bucur că ne-ai povestit despre ea! Dacă se va întâmpla să ajung în zonă (), în mod sigur, n-o voi ocoli!

Numai mâine nu-i poimâine🤪, așa câ îți urez de acum să ai un Paște așa cum ți-l dorești👍... și să nu uit de🥰🥰🥰

@adso: O legendă, un vis, o domnie ambițioasă și... o mănăstire. Lăcașurile monahale care au o vechime istorică și un rol social și cultural în zona unde ființează sunt adevărate cărți vii ale istoriei, în care fiecare piatră, fiecare frescă și fiecare clopot păstrează ecoul vremurilor trecute. Aceste mănăstiri ne „vorbesc” despre credință, despre jertfă și despre dorința oamenilor de a lăsa în urmă ceva durabil, care să străbată secolele.

Am și eu pe undeva prin bibliotecă monografia mănăstirii, autor Gheorghe Arion, ediția din 1997 (prin 2001 a a părut o nouă ediție), dar recunosc că nu am citit-o. Felicitări părinților, a fi interesat de istoria și cultura spațiului în care trăiești este o dovadă de respect față de rădăcinile tale.

Revenind la subiect și stimulat de postarea fotografiei cu regele Carol al II-lea (vezi foto), am scotocit și eu prin articole vechi de ziar, în căutarea unor lămuriri. În anul 1932, peste Moldova — și nu numai — s-au abătut ploi abundente, care au provocat inundații de mare amploare, cărora le-a căzut pradă și Bârladul. Și nu numai o dată... Regele Carol II vine în aprilie 1932 în zonă, apoi revine împreună cu tânărul voievod Mihai, în 6 iulie 1932, după un nou episod de inundații. Nicăieri în sursele publicistice care au relatat despre vizită, nu apare vreo mențiune despre o oprire la mănăstirea Grăjdeni; regele Carol II și tânărul Mihai au mers doar în câteva cartiere inundate, s-au întâlnit cu autoritățile și cu oamenii afectați, după care au plecat cu trenul spre Tecuci. Cu o lună înainte, în iunie, o știre de presă anunța vizita celor doi în Moldova, la o serie de mănăstiri (Bistrița, Neamț, Agapia și Văratec), însă niciuna dintre aceste clădiri nu se potrivește cu cea care apare în fotografia postată. În fine, până se vor mai descoperi dovezi, putem comenta...

@tata123 🔱:

Se pare că se potrivește cu Mănăstirea Grăjdeni

Dar nu bag mâna în foc. După cum am precizat și în articol, am preluat imaginea de pe pagina Fb a lui Roman Proca, un (re)cunoscut istoric local.

Acesta, la rândul său, o ia din presa vremii. A îngrijit lucrarea „Documente răzășești. Revistă regională de acte vechi, mărturii tradiționale și relicve istorice”, Ediție anastatică (1932-1934), Editura Sfera, Bârlad, 2015.

Legenda însoțitoare a imaginii: O fotografie îl plasează [pe Rege] la 10 Iulie în vizită la mănăstirea Grăjdeni.

@doinafil: Mulțumesc pentru lectură și ecou!

Documente din ultimele două decade ale sec. XVII (deci cu 20-30 de ani înainte de atacul tătarilor) arată că biserica se prezenta într-o stare vrednică de plâns. Așa că a fost închinată Mănăstirii Mera (Vrancea), care, la rândul ei, era închinată Marii Lavre Vatopedu de la Muntele Athos. La un moment dat s-au făcut niște schimburi de proprietăți între mănăstirile închinate Lavrei Vatopedu, iar Grăjdenii au ajuns metoc al Sf. Golia din Iași.

Călugării greci nu au fost administratori buni, erau interesați cam numai de profit. Prin urmare, revenirea după tragicul an 1711 a fost extrem de lentă: până pe la 1750 nu se refăcuse nimic. La 1810, schitul abia număra 4 viețuitori.

Viața în Moldova de Jos, pănă către mijlocul sec. XIX, nu a fost deloc ușoară. Nici acum nu e prea bine, rămâne una dintre cele mai sărace zone ale țării.

@doinafil:

Așa este. În ciuda faptului că e aproape necunoscută la nivel național, pentru cei din zonă e Mănăstirea cu majusculă. Și oamenii se îngrijesc de locurile pe care le iubesc.

Pentru mine era aproape o datorie să scriu articolul ăsta

De ajuns la Grăjdeni - asta e mai greu. Nu vine lumea nici măcar în Iași, iar cei care vin în Iași rareori vizitează Galata, Frumoasa sau Cetățuia (care sunt în oraș), ce să mai spunem de Bârnova, Hlincea sau Aroneanu, la zece kilometri de centru.

M-aș bucura să știu că măcar o persoană ajunge la Grăjdeni în urma lecturării acestor rânduri!

Mulțumesc din suflet! (deși este imposibil să avem chiar tot ce ne dorim😥)

Întorc urările și pupicii!

@tata123 🔱:

După inundațiile din 69 a apărut un extraordinar film documentar, „Apa ca un bivol negru” . Pentru Bârlad, adevăratul bivol negru a venit în 32, când orașul a fost distrus în procent de 75%.

La acea dată, râul curgea prin oraș, două cartiere mari (Munteni și Podeni) aflându-se pe malul stâng. Centrul era unit cu Podenii de Podul Pescăriei, devenit celebru datorită lui Victor Ion Popa (este aproape personaj al piesei Tache, Ianke și Cadîr).

Pe partea dreaptă (vestică), Bârladul primește trei mici afluenți în perimetrul orașului. Aceștia au în mod normal puțină apă, de altfel cel care trece prin centru se cheamă Valea Seacă (a fost dintotdeauna canalul colector al orașului, oamenii îi spuneau Cacaina). Acești afluenți coboară de pe un deal abrupt și, în caz de precipitații abundente, devin, practic, niște torenți. Periculoși - mai ales dacă albia lor e înfundată cu mizerii (și este).

Ploile care au început în 27 iunie 1932 au umflat acești torenți, care la rândul lor au ridicat cu câțiva metri nivelul râului, făcându-l să se verse spre est; Muntenii și Podenii au fost acoperiți în întregine, dar și malul vestic (ceva mai înalt) a avut de suferit.

Ulterior, cursul râului a fost deviat; acum nu mai trece prin oraș, ci prin estul lui (la baza Dealului Mare, unul dintre dealurile aurite din visul lui Rareș). De asemenea, pâraiele au fost regularizate. Deși cantitatea de precipitații din 69 a fost mai mare decât în 32, aceste lucrări au făcut ca orașul să nu mai aibă atât de mult de suferit (dar a fost rău și atunci, părinții își amintesc).

Mulțumesc pentru ecou! Vă doresc Sărbători liniștite!

@adso: Mai analizez puțin în acest ecou și gata Îmi place munca de detectiv documentar...

Mai întâi o precizare: Fotografia nu a fost publicată în presă, ci a fost cumpărată probabil de la un târg și se află în arhiva celui care a publicat articolul de aici: lucretius.ro/fotografii/i ... deni-iulie-1932. Autorul declară în material că după identificarea în timp a fotografiei (un text notat pe spatele fotografiei: „Lilica, 10 VII 1932”), a căutat explicații: Am început să caut imagini cu mănăstirile din jurul Bârladului. La a doua sau a treia încercare, am găsit pe internet o imagine recentă cu o mănăstire, a cărei intrare se potrivea perfect cu cea din fotografia mea. Eu nu am găsit imaginea, deși este vorba despre o „imagine recentă” ... dar acest lucru nu înseamnă și faptul că edificiul religios este nou construit?

Nici eu nu bag mâna în foc!

Regele Carol II a ajuns la Bârlad cu trenul, venind de la Iași, în jurul orei 10.00 (alt ziar scrie de 10.55). La orele 13.00 a părăsit orașul Bârlad, tot cu trenul, îndreptându-se spre Tecuci (unde a ajuns la orele 15.10). În intervalul de 2 ore (ori 3) regele Carol II, însoțit de voievodul Mihai, a vizitat câteva din cartierele inundate din oraș și a primit în localul prefecturii Tutova circa 100 de persoane afectate, împărțindu-le bani (M. S. Regele a vizitat cartierele: gărei Bodeni, strada Regală cu centrul, suburbia Cotu-Negru şi străzile Dobranic şi Lascar Catargiu, apoi Muntenii cu Petru Rareş, de unde a descins la prefectura de judeţ. Aci Suveranul a împărţit personal ajutoare băneşti la circa 100 de sinistraţi, văduve, bătrâni şi bolnavi. - „Viitorul” , 8 iulie 1932)

Dacă ne uităm pe GoogleMaps (google.com/maps/dir/Gara+ ... SoASAFQAw%3D%3D) vedem că sunt circa 15 km până la mănăstire, probabil 30 de minute de parcurs cu mașina în condițiile acelor vremuri. Vorbim de 1 oră dus-întors, plus popasul și discuțiile cu părinții călugări. Cam greu de crezut că au putut face atâtea lucruri în această vizită.

Am găsit o fotografie care îi înfățișează pe rege și voievod în ziua vizitei la Bârlad, în „Cuvântul” din 9 iulie 1932. Costumațiile seamănă (regele cu uniforma sa albă, tânărul Mihai în pantaloni scurți, tot în alb). Parcă seamănă, parcă nu (la voievodul Mihai mă refer). Încerc să atașez fotografia compartivă.

În sfârșit, nu este aria mea geografică de interes, dar îmi place să investighez... Scuze că m-am „complicat” atât, tu doar ai redat niște informații.

Numai bine!

@tata123 🔱: Intrarea în mănăstire o puteți vedea în pozele mele: P8-P9. Așa arăta și în anii 30, mai puțin turnul rotund futurist de deasupra porții, acesta a fost construit în 96. Și da, seamănă cu cea din fotografia cu Regele.

Dar, conform programului vizitei - nu îl știam -, este clar că nu era timp pentru a ajunge la mănăstire.

În postarea de unde am preluat eu informațiile nu era precizată sursa „lucretius” , deși e clar că de acolo sunt luate multe chestii. Mda. Mulțumesc pentru semnalarea acestui site, am să îl iau la puricat, pare foarte interesant!

Îmi place și mie „detectivistica” de acest tip. Nu am mijloacele necesare, nici pricepere suficientă, nici timp - dar citesc de fiecare dată cu pasiune astfel de „anchete” .

Și da, eu doar am redat ce am citit, precizând unde anume am citit. Probabil ați observat că sunt foarte scrupulos la capitolul ăsta.

Seară frumoasă!

@tata123 🔱:

A, încă ceva. Există un drum mai scurt din centrul orașului către mănăstire: de la Podul Pescăriei direct spre est, străbate Podenii pe Str. Alexandru Ioan Cuza, apoi urcă Dealu Mare pe versantul vestic și cobară pe cel estic direct la intersecția către Fruntișeni.

Nu este asfaltat, dar în 32 nu era asfaltat nici celălalt 😅 (a fost nevoie să așteptăm până prin 95 pentru asta). Mai mult, nici pod peste râu nu era pe acolo, singura variantă de a-l traversa era Podul Pescăriei (unde, în Evul Mediu, se plătea vamă 😎). Sau prin vad, că nu e cine știe ce fluviu.

Știu bine drumul peste Dealu Mare: l-am făcut de zeci de ori, pe jos, copil fiind. Trei ore de mers, uneori prin glod, alteori prin nămeți. În vremurile alea, legăturile bunici-părinți-nepoți erau la alt nivel.

Toate bune!

@tata123 🔱: Acum fac legătura: evident că nu putea ajunge Carol II la Grăjdeni!

Pentru că Podenii erau sub ape, a fost cel mai afectat cartier. Iar drumul prin Podeni era, la vremea aia, singurul drum.

Gata, case closed!

@adso: Frumoase amintiri, alte vremuri, alte generații. Exact cum spuneam - nu este aria mea geografică de interes, dar pentru cine cunoaște zona și istoria ei este mai ușor de „vizualizat” totul.

Bineînțeles că am observat, și apreciez acest lucru.

Parcă, istoric vorbind, starețul venit la începutul anilor 1930, a ridicat un nou corp de chilii. Chiar dacă vorbim despre același corp de chilii vechi, ele sunt transformate/modernizate bine de tot azi, inclusiv clopotnița. Seamănă însă, cumva!

Mda, probabil că au fost la acea mănăstire, dar nu în iulie 1932, când a fost vizita oficială. Data notată pe spatele fotografiei (10 iulie 1932) ne trasează o limită superioară. Poate au fost mai devreme (în aprilie regele Carol II a fost singur la Bârlad), dar obligatoriu în sezonul cald. După ce se va aproba fotografia atașată, se poate analiza chipul voievodului Mihai, comparativ.

Gata, am terminat...

@tata123 🔱: Chiliile de la intrare arătau la fel în anii 80, când urcam eu la tabără

Înclin să cred că poarta și chiliile din rând cu ea datează de la finalul sec. XIX, fiind contemporane cu biserica. Ulterior, s-a completat perimetrul dreptunghiului.

Gata, am terminat și eu!