Golia

TIPĂREȘTE

*

*

*

*

Emi

Mănăstirea Golia șade, măreață, de veacuri în Târgu Cucu al Ieșilor, împrejmuită de un mare zid de apărare. Este celebră și pomenită în ode de marile spirite ale neamului românesc.

Mai puneam uneori câte o lumânare acolo. Așa cum criminalii se întorc mereu la locul crimei, tot la fel și eu, peste ani, mi-am dorit să revăd Mănăstirea Golia. Astfel, cum am avut ocazia, primul drum în Iași, fix la Golia l-am făcut. Îmi aminteam cum mai fusesem pe la ei când nu eram chiar cu toate mințile acasă și numai jeep uri cu cler vedeam intrând și ieșind pe poarta mănăstirii. De data asta, nu știu ce baftă am avut, nici țipenie de om nu am văzut cât m-am învârtit pe la ei prin curte. Prima dată am șezut pe o bancă din stânga intrării să-mi trag sufletul. O alee duce drept spre intrarea în biserică și curtea este liberă de orice astfel că vedem construcția, în toată splendoarea ei din latura sa dreaptă.

Era o zi minunată, însorită și multă pace stăruia în curte, lucru de care nu s-a bucurat mănăstirea mereu, în lunga sa istorie zbuciumată.

Intrarea în curte se face pe sub un turn masiv din piatră care are aproape 30 de metri înălțime și este singurul turn clopotniță cu terasă din Țările Române. Acesta a fost folosit, de-a lungul timpului, ca și punct de observare, depozit al tezaurului mănăstirii, clopotniță, închisoare (1705), adăpost pe vremea ciumei (1819), sediu al pompierilor, sediu al postului de radio Trinitas și, mai nou, muzeu.

Zidurile mănăstirii au avut, în trecut, 9 metri înălțime, aveau patru bastioane sau turnuri de colț, au fost ridicate în 1667 – 1668 de către Gheorghe Ducă și aveau firide pentru arcași.

Mănăstirea Golia are șapte turle, toate cu aspect diferit și trei ferestre în latura ei dinspre poartă. Aspectul său masiv o face impresionantă deși n-ar fi chiar atât de mare. Coloane încastrate în zid prezintă basoreliefuri în partea de sus. Gândită ca o fortăreață care să reziste vicisitudinilor, astăzi servește mai mult ca obiectiv turistic deși religios, activitatea este permanentă și consecventă. Astfel, slujbe sunt în fiecare zi iar programul este afișat, la vedere. Zilnic, preoții slujesc Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile, Sfânta Liturghie, Ceasul al nouălea, Pavecernița mică, vineri – Sfântu Maslu și sâmbătă – Parastasul pentru cei adormiți. Duminică este și Paraclisul Maicii Domnului, pe lângă celelalte.

Așezământul și-a luat numele de la logofătul Ioan Golăi care a ctitorit-o, respectiv, pe la 1550 a ridicat o bisericuță din piatră pe locul unde, înainte era o biserică din lemn. După aproximativ 150 de ani a fost refăcută de către Vasile Lupu, ajungând să arate aproximativ cum arată astăzi, ca o fortăreață medievală. Arhitectonic, îmbină mai multe stiluri, preponderent renascentist, bizantin și gotic. Zidul împrejmuitor este impresionant dar astăzi nu mai are aceeași importanță ca și în trecut și oricine poate întra, la liber, în curte și în biserică.

La 1 martie 2011 s-a deschis muzeul din camera de la mănăstire unde a locuit Ion Creangă împreună cu soția sa, Ileana și fiul său, Constantin în perioada 1866 – 1871, cât timp a fost diacon la Golia. Un bust al său este amplasat la intrarea în clădire. Casa, cu patru coloane în față și arcade între ele, a fost construită la sfârșitul secolului al XVII – lea și a fost folosită, o vreme, ca și vistierie a mănăstirii unde se adunau toate veniturile mănăstirilor din Moldova înainte să plece spre Muntele Athos după care, în secolul al XIX-lea, în aceeași clădire au locuit cântăreții și diaconii care slujeau la biserică.

Interiorul bisericii nu este prea mare, comparativ cu aspectul masiv ce se afișează în exterior. Intrăm prin laterala dreaptă apoi facem dreapta și trecem printr-o ușă din lemn masiv spre pronaos. În mijloc, tronează un candelabru imens în formă de coroană împărătească. Deasupra ușii stă un balcon cu balustradă din lemn. Între pronaos și naos sunt două coloane din marmură ce fac trei arcade, cu pereții, în partea de sus. Pictura de pe pereții interiori pare cam obosită și asta accentuează aspectul arhaic. O piatră mare, inscripționată și cu ornamente stă jos, pe mochetă.

Mănăstirea Golia are și Centru de Promovare Turistică (sincer, nu știu unde este), e o asociație și e înființat în parteneriat european în proiectul de reabilitare și dezvoltare turistică a ansamblului monument istoric Mănăstirea Golia.

În 2012, Mănăstirea Golia a fost câștigat la Lisabona premiul Uniunii Europene pentru patrimoniu cultural.

Până în anul 1834 când s-a construit catedrala mitropolitană din Iași, Mănăstirea Golia era cea mai mare biserică din Moldova. Clădirea în sine are o înălțime de 30 de metri (aproximativ), lungime de 30 de metri și lățime de 13 metri.

După plecarea de la Golia, mergând spre Biserica Bărboi, ne odihnim într-un mic parc, lângă pietonală. E o toamnă frumoasă. Frunze cad și soarele mângâie lin. Un bust pe-un soclu de piatră ne povestește despre poetul clasic georgian Besarion (Besiki) Gabașvili născut în 1750 la Tbilisi și adormit la 24 ianuarie 1791 la Iași. Observ că meseria de poet nu pare tocmai profitabilă și nu prea asigură viață lungă. Un bilet pentru pomenirea în posteritate se plătește scump. Nu departe, lângă Universitatea de Medicină, bustul lui Grigore al III-lea Ghica (1774 – 1777) îi ține companie, alături de o piatră comemorativă ridicată de către Consiliul Comunal din Iași în anul 1875 Octomvrie 1.

Atât este Iașiul de încărcat de istorie că, oriunde te-ai învârti, tot dai de un turn, o biserică, o clădire monument istoric, ceva.

Deși este peisaj urban, zona e așa plină de poezie că nici nu-ți dai seama că vâjâie mașinile în creieri.

Destule surse de divertisment și la mănăstire și pe lângă dar și pace, cum se obișnuiește la locașurile sfinte.

---

VIZUALIZĂRI: 303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI