Mănăstirea Cotmeana - ieri și azi

TIPĂREȘTE

La Mănăstirea Cotmeana am fost în urmă cu mulți ani. Lăcașul avea pe atunci un stareț care îți impunea - mai pe românește spus 'îți băga pe gât' - la cumpărarea de lumânări sau de orice alte mărunțișuri bisericești, o cărticică scrisă de el. Fără să te întrebe dacă accepți, la ceea ce cumpărai adăuga capodopera lui și calcula suma datorată în consecință. Nu mi-a plăcut acest lucru. De atunci n-am mai fost la Mănăstirea Cotmeana deși am trecut de multe ori pe E81 Pitești - Râmnicu Vâlcea, pe lângă îndicatorul care informează că până la sfântul lăcaș de la Cotmeana mai sunt doar 5 km.

De astă dată am ajuns acolo nu pentru că așa am dorit, ci pentru că Mănăstirea Cotmeana figura ca obiectiv distinct în programul nostru de pelerinaj (din 4 decembrie) la hramul Bisericii 'Sfânta Varvara' din Salina Ocnele Mari.

Mănăstirea Cotmeana este situată în apropierea satului cu același nume, în județul Argeș. Este considerată cea mai veche așezare mănăstirească din Țara Românească.  

În privința vechimii acestui așezământ monahal se vehiculează două ipoteze. Unii cercetători sunt de părere că începuturile sale datează din vremea lui Radu I, domnitorul Țării Românești (1377-1383) sau chiar a fratelui său, Vladislav Vlaicu care a domnit înaintea sa (1364-1377) și a construit aici o biserică de lemn.  

Alți cercetători afirmă - pe baza caracteristicilor arhitecturale ale construcției - că biserica datează de la sfârșitul sec. XIII, mai exact din jurul anului 1292. Luând în considerare această datare, dacă 1292 este anul ctitoririi sale, atunci Mănăstirea Cotmeana poate fi cea mai veche mănăstire din Țara Românească.  

Ceea ce se știe cu certitudine este faptul că Schitul Cotmeana, cu biserica sa de lemn, a intrat în atenția domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418) care a înălțat aici, în anii de început ai domniei sale, în perioada 1387-1389, o biserică de zid cu hramul Buna Vestire. Schitul a devenit mănăstire, iar biserica sa una dintre ctitoriile cele mai de seamă ale voievodului Mircea cel Bătrân. Odată cu ridicarea Mănăstirii Cozia, Cotmeana a pierdut din importanță devenind, timp de secole, metoc al mănăstirii de pe Olt.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Cotmeana datează din 20 mai 1388, când domnitorul Mircea cel Bătrân, printr-un hrisov, amintea de existența acestui sfânt lăcaș cu prilejul edificării Mănăstirii Cozia.  

Întregul complex monastic de la Cotmeana a fost restaurat în 1711 prin grija lui Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (1688-1714) care dispune înlocuirea ancadramentelor de piatră ale ferestrelor bisericii și ale ușii de la intrarea în naos. De asemenea, s-a lărgit pronaosul și s-a adăugat - pe latura nordică - un mic pridvor cu intrare arcuită.

Ulterior, în timp, la ansamblul feudal de la Cotmeana alcătuit din biserică, clopotniță și ziduri de incintă înălțate în scopuri de apărare, s-au făcut mai multe lucrări de reparații și restaurări.

După secularizare, biserica de la Cotmeana a devenit biserică parohială. Abia în 1990 viața monahală de aici a reînviat, în anii următori, lângă vechea biserică, pe ruinele fostului complex feudal, fiind ctitorit un nou ansamblu mănăstiresc cu biserică-paraclis (cu hramul Acoperământul Maicii Domnului), cu stăreție (reconstruită pe fundațiile celei vechi), cu chilii (pe laturile de nord și est), cu trapeză și cu alte construcții anexă.  

În afară de acestea, vizitatorul de astăzi poate vedea turnul-clopotniță (sec. XIV-XVII), zidul de incintă cu drum de strajă pe latura de vest și ruinele grajdurilor. În biserica veche, declarată monument istoric, se păstrează portretul lui Mircea cel Bătrân - ctitorul bisericii mănăstirii.  

Vizita noastră la Mănăstirea Cotmeana

Am ajuns la Mănăstirea Cotmeana după ora 15. Vremea era închisă, aproape burnițând, așa încât întunericul începea să se lase peste sat și peste așezământul monahal. Nu ne-a întâmpinat nimeni, nu ne-a povestit nimeni nimic din istoricul atât de îndepărtat al lăcașului - poate cea mai veche mănăstire din Țara Românească. Chiar și în biserica veche, biserică istorică, toate luminile erau stinse și nu a venit nimeni să ne aprindă nici măcar un opaiț. Nici nu se punea problema unor fotografii reușite, cu toate acestea, prin jurul ferestrelor pe unde se mai strecura câte o geană de lumină, am surprins câteva imagini, suficiente pentru a ne da seama de starea deplorabilă a picturilor din interior. Undeva, lângă o cutie a milei, am văzut scris: 'Donați pentru restaurarea picturii'. Mă întreb dacă donațiile vor ajunge vreodată la pictura bisericii vechi. Și mă gândesc la asta privind biserica nouă, cea în care pictura este proaspătă, la marea frescă de pe peretele exterior, la mormântul grandios al fostului stareț - Ioasaf Boiciuc - originalul stareț care colecta fonduri impunându-ți să cumperi ceea ce voia el.

În lipsa unei persoane care să ne dea informații privind lăcașul pe care îl vizitam, nu ne rămânea decât să privim, să fotografiem, urmând a ne documenta suplimentar acasă.

Așa am aflat că Mănăstirea Cotmeana a fost scena unor lupte sângeroase pentru domnie în vremea lui Mihnea cel Rău. Conflictul dintre domn și boierii Craiovești a culminat cu bătălia din februarie 1510, de la Mănăstirea Cotmeana, unde fiul său, Mircea, este înfrânt, iar Mihnea cel Rău abia își salvează viața, refugiindu-se în Transilvania. Din cauza întunericului, nu am văzut în interiorul bisericii vechi ușa secretă despre care se spune că era un refugiu al domnitorului în vremurile tulburi și nici portretul lui Mircea cel Bătrân - ctitorul lăcașului.  

De asemenea, nu am văzut, dar știm că în patrimoniul Mănăstirii Cotmeana se află cel mai vechi clopot din Țara Românească, dăruit de jupânul Dragomir în anul 1385. Se spune că în timpul Primului Război Mondial, în perioada 1916-1918, când nemții au rechiziționat și au topit multe clopote de la bisericile din Țara Românească, clopotul istoric de la Cotmeana se afla printre ele. După multe și disperate insistențe pentru a salva clopotele sacre, istoricul Drăghicescu a reușit salvarea doar a unuia. Acesta a fost clopotul de la Mănăstirea Cotmeana - cel mai vechi clopot din Țara Românească. Ulterior, în anul 1919, armatele române au descoperit în Ungaria o parte din clopotele românești care nu fuseseră încă topite, donate bisericilor și mănăstirilor noastre de boierii Basarabi și Brâncoveni.  

Arhitectural, Mănăstirea Cotmeana este reprezentativă pentru arhitectura muntenească din sec. XIV. Fațadele bisericii vechi sunt din cărămidă aparentă, decorate cu firide înalte, care pornesc de la nivelul solului și se termină sub cornișe, în arcade. Discuri din ceramică smălțuită, colorate, așezate în șir, împodobesc partea superioară a lăcașului. În Țara Românească, discurile smălțuite, decorative, au fost utilizate pentru prima oară la biserica Mănăstirii Cotmeana.  

Pentru cei interesați mai adaug faptul că biserica veche a Mănăstirii Cotmeana are două hramuri: Buna Vestire (25 martie) și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). Biserica nouă are hramul Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie).

---

VIZUALIZĂRI: 251 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI