O manastire cum multe ar trebui sa fie

TIPĂREȘTE

Acest articol a fost scris in
memoria tatalui meu care
acum doi ani m-a parasit...
Dumnezeu sa-l odineasca in pace!

29 Septembrie 2018 … Am ajuns, dupa multi ani in care tot imi promiteam sa merg la rudele socrului meu, in sfarsit in com Berca din jud Buzau.

Cei care ma cunosc stiu cat am calatorit si cate locuri am vazut, insa va rog sa ma credeti ca am fost pur si simplu cucerit de frumusetea acestor locuri. Atata naturalete, atatia oameni simpli, prietenosi si muncitori, atata satisfactie pe fetele lor cand expuneau spre vanzare la porti, mere, pere, gutui, ceapa cartofi, nuci, dovada ca de data aceasta pamantul pe care il lucreaza si la care trudesc le-a rasplatit munca, aceasta bucurie a lor se transmite si simti o bucurie in suflet cand vezi ca oamenii care traiesc in zone in care nici tehnologia nu prea a patruns au fetele luminate, nu sunt tristi, dimpotriva sunt vorbareti si veseli.

Dupa ce am vizitat locurile natale ale socrului meu din satul Cojanu si am revazut rudele pe care le avem acolo, am facut o plimbare pana la Manastirea Ciolanu. Stiam de existenta acesteia, cumnatii mei o vizitasera anul trecut si imi trimisesera poze de acolo, asa incat aveam un motiv in plus sa o vizitez si eu.

Dupa comuna Magura, urmand soseaua principala, la un moment dat, in dreptul Complexului Magura, la stanga se face un drum care apartine de ocolul silvic Parscov. De acolo urmeaza o sosea serpuita, cu foarte multe suisuri si coborasuri, curbe stranse si periculoase daca nu adaptati viteza de deplasare, compensat insa de peisajele pe langa care treceti pe parcursul a circa 7 kilometri, dupa care, trecand pe langa o tabara de sculptura ajungeti in parcarea manastirii Ciolanu. Parcarea este mare, platoul pe care se afla manastirea putand asigura locuri pentru multe autoturisme in cazul in care ar ajunge simultan acolo.

Manastirea Ciolanu este singura dintre asezarile monahale aflate in judetul Buzau atestata documentar inca din secolul al XVI-lea. Are doua biserici, situate la o distanta de 100 de metri intre ele, la mijlocul distantei aflandu-se un tei imens si spectaculos de o varsta foarte inaintata. Biserica veche este inconjurata de brazi foarte inalti, unii dintre ei avand inaltimea turlelor sale. Aici exista si un muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult si vesminte religioase.

Dupa traditie, manastirea ar fi fost ctitorita de Doamna Neaga la anul 1590, desi alte izvoare indica drept ctitori, la anul 1568, pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu si Dragomir Sorescu din Vernesti.

Cladirea bisericii din vale dateaza din 1828, fiind cladita de episcopul Chesarie al Buzaului. Biserica din deal este mai veche si mult mai interesanta. Intrarea sobra, impozanta, casutele care formeaza incinta manastirii, biserica mare si cimitirul in miniatura si linistea formeaza un tot unitar iar spatiul pe care sunt construite este foarte mare. Privelistea este pe alocuri superba cu munti si vai care creeaza un peisaj de vis.

Numele acesta de Ciolanu vine, cel mai probabil, de la oasele unor sihastri care au fost descoperite in aceasta poiana. Se pare ca aici si-au gasit refugiul cativa calugari scapati din Bizantul care fusese ocupat de turci, in secolul al XV-lea.

Biserica veche, cu hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicata de Doamna Neaga, sotia lui Mihnea Turcitul, in anul 1589. Era in timpul unei invazii, si Doamna Neaga, impreuna cu cei 5 copii ai sai, s-a refugiat in vatra de sihastrie ce functiona aici.

Unul dintre copii a murit si, dupa toate probabilitatile, ale lui sunt oscioarele ce-au fost gasite, dupa multa vreme, ingropate in dreapta bisericii. Initial, biserica era fara turle si fara pronaos. Timpul s-a scurs peste rugile si truda monahilor din dealul Ciolanului.

In secolul al XVII-lea, dupa obiceiul epocii, manastirea a fost inchinata, vremelnicul beneficiar al actiunii fiind lavra Rusicon, din Grecia. Doar ca pustiirea si-a facut simtita prezenta, la scurt timp dupa aceea, stiut fiind ca proasta administrare a grecilor a surpat multe dintre ctitoriile romanilor.

Un strain insa avea sa redea Manastirii Ciolanu stralucirea spirituala pierduta.  Sfantul Vasile de la Poiana Marului, "de neam din Malo-Rusia", a adus aici, in anul 1763, un numar de 12 monahi moldoveni si munteni. De ce tocmai 12? Pentru ca marele staret, reorganizatorul vietii calugaresti de la noi, impreuna cu Paisie de la Neamt , considera ca numarul 12 este ideal pentru a inchega o obste monahala puternica, unita.

Anul 1766 este pastrat in arhivele manastirii ca reperul cronologic ultim al Evului Mediu, atunci cand manastirea beneficiaza de un tardiv hrisov domnesc. Dupa aceasta, Ciolanu dispare aproape un secol din scriptele istoriei scrise, obstea presupunandu-se a fi risipita.

Anul 1825 este important pentru Ciolanu, caci Episcopul Chesarie al Buzaului incepe ridicarea marii biserici, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel. De atunci, din prima jumatate a secolului al XIX-lea si pana la Decretul 200 din anul 1959, obstea de aici a numarat intre 80 si 100 de vietuitori.

Printre acestia, renumiti pentru talantii lor au fost: Varlaam Protosinghelul, marele compozitor de muzica psaltica, mort in anul 1849 si ingropat in cimitirul manastirii; Gherontie Schimonahul, mutat la Domnul in anul 1952, cel ce a cules nenumarate manuscrise cu texte patristice, a tradus texte filocalice - inaintea parintelui Staniloae - printre care "Introducerile" Sfantului Vasile de la Poiana Marului; apoi parintele Dometie Manolache, buzoian de loc, cel care prin ravna lui a reinviat  Manastirea Ramet  din Ardeal.

Parintele Dometie , un posibil sfant contemporan , a venit cu cateva maici de la Ramet la  Manastirea de la Ratesti , aproape de Ciolanu, unde functiona o scoala de maici, pentru deprinderea corecta, profunda, a vietuirii monahale

Aceasta enumerare succinta trebuie sa-l includa si pe arhim. Neofit Smarandoiu, cel care a pastorit manastirea timp de aproape 30 de ani (1967-1997) si care a construit multe corpuri de chilii, a organizat muzeul etc.

La Manastirea Ciolanu sunt adapostite si multe dintre icoanele realizate de Tattarescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu Pitarul, cel ce a zugravit biserica mare si care a condus scoala de pictura de la Buzau, pe la jumatatea secolului XIX.

Apoi, singura icoana bizantina a manastirii, pictata la Athos, ce il infatiseaza pe , Sfantul Gheorghe sau o copie din 1925 cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Dalhauti.

Tot aici gasim un semn de pretuire din partea Patriarhului de la Constantinopole, Ioachim al IV-lea, datat in anul 1909; acest Patriarh a fost cel care, la anul 1885, a temeinicit autocefalia Bisericii Ortodoxe din Vechiul Regat

Din Grecia, in jurul anului 1830, au fost aduse la Ciolanu moastele mai multor sfinti, care se afla intr-o racla, in biserica mare. Astfel, manastirea se bucura de ocrotirea Sfintilor Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Trifon, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit si Parascheva.

Aici isi petrecea timpul si marele patrolog I. G. Coman. Pe timpul verii isi petrecea vremea studiind cu ucenicii sai. Dar pe atunci lavra buzoiana era populata cu aproape 100 de calugari.

Aceste date legate de istoricului manastirii le-am cules de pe wikipedia, insa sunt si multe alte surse de informare si culegere de informatii.

Dupa ce am parcat masina si am patruns prin marea poarta din lemn si am patruns intr-o gradina mare si frumoasa urmand aleea si indreptandu-ne spre turnul clopotnitei pe sub arcada careia se patrundea in curtea manastirii. Imediat dupa ce se intra sub arcada acesteia biserica mare se infatiseaza in toata splendoarea sa. Privirile sunt atrase de maretia si frumusetea curtii manastirii cu o adevarata pajiste pe care se arata, ici, colo flori si multi copaci.

Teiul secular despre care faceam pomenire troneaza mandru in mijlocul pajistii, maretia sa neputand fi stearsa de brazii falnici care incadreaza cele doua biserici.

Biserica cea mare te intampina cu un pridvor frumos pictat, unde, intr-o parte se afla o icoana mare reprezentand-o pe Maica Domnului cu Pruncul, in stanga si locul unde se gaseste un mic magazin cu obiecte si suveniruri, si unde se pot lasa acatistele pe partea dreapta. Dupa ce se patrunde in interior, se ajunge in pronaos, acesta avand de-o parte si de cealalta scaune unde credinciosii se pot reculege, si se pot ruga la icoanele aflate acolo. Naosul este maret, cu peretii pictati remarcabil, ilustrand imagini cu sfinti si scene din Noul si Vechiul Testament, si cu cele trei turle, pictate in acelasi mod. Exista doua strane, dispuse de o parte si cealalta, inainte de a se ajunge la iconostas. Catapeteasma este lucrata mestesugit si pictata cu deosebita maiestrie, creeandu-se astfel o armonie deplina cu restul celorlate picturi si sculpturi care orneaza atat de frumos interiorul.

Ar fi pacat sa nu mergeti sa vizitati si biserica veche, situata asa cum am mai spus, la nici 100 de metri de biserica cea mare.

Este superba, construita in acelasi stil ca si prima, cu pridvor, pronaos, naos si altar cu icoane si picturi pe pereti si si turle mai vechi insa deosebit de bine conservate cu iconostasul si catapeteasma la fel de frumos impodobite. Si aici sut scaune pe cere va puteti aseza si reculege, poate mai bine decat in biserica mare, asta datorita faptului ca nu toata lumea vine sa intre si aici. Atentie, usile sunt inchise formal, pentru a impiedica formarea curentului, motiv pentru care multa lume crede ca este inchisa. In partea stang a acestei biserici se afla toaca, iar in dreapta se afla un mic cimitir unde se odihnesc fostii sai slujitori. Toata curtea manastirii este inconjurata de cladiri care adapostesc chilii si diverse spatii administrative, foarte bine intretinute, impodobite cu flori. Calugarii sunt foarte discreti si nu se arata in spatii deschise, doar cei insarcinati cu vanzarea sau preluarea acatistelor aflandu-se la vedere. Sunt banci langa brazi, pe care vizitatorii se pot odihni pentru cateva minute.

Eu am fost foarte impresionat de aceasta manastire, de maretia si frumusetea sa si mi-am propus ca in fiecare an, de acum incolo, sa ii calc pragul. Imi permit sa va recomand sa o vizitati, pentru ca merita orice efort pe care il veti face sa ajungeti aici.

---

VIZUALIZĂRI: 1878 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI