Mănăstirea Arnota

TIPĂREȘTE

Într-un weekend ne-am hotărât să mergem să vizităm mănăstirea Arnota. Ultima vizită la mănăstire o făcusem prin 2003 așa că am dorit să vedem ce s-a modificat prin zonă.

Ca să ajungeți la mănăstirea Arnota venind dinspre Rm. Vâlcea, trebuie să mergeți spre Horezu, pe DN 67 până în dreptul localității Costești. Aici virați la dreapta în dreptul indicatorului care vă îndrumă spre mănăstirea Bistrița, apoi mergeți pe drumul județean DJ 646 până langă mănăstirea Bistrița, de acolo virați iarăși la dreapta pe un drum nepietruit, cu multe serpentine, trecând pe lângă o carieră de piatră, până la poarta mănăstirii Arnota. Acolo găsiți un loc de parcare. Coordonatele GPS ale parcării sunt următoarele: N – 45.196398 și E – 24.044718. Noi am lăsat mașina pe marginea drumului, cam la 1 km de mănăstire, pentru a face și ceva mișcare. Mănăstirea este situată într-un colţ pitoresc de pe înălţimile munţilor Căpăţânii, aflat chiar la marginea Parcului Naţional Buila-Vânturariţa.

Două legende locale încearcă să descifreze misterul întemeierii mănăstirii Arnota, ambele având ca element central animozitățile ctitorului său, domnitorul Matei Basarab, cu turcii. Una dintre legende spune că, înainte de a ajunge domnitor, Matei Basarab s-a retras, împreună cu câțiva oșteni, în pădurile din zona actualei mănăstiri, pe când era urmărit de turci. Pe acel loc în care s-a ascuns de turci, între 1633 și 1634, în semn de recunoștință față de Dumnezeu, domnitorul Matei Basarab a zidit un locaș monahal. O altă legendă spune că, urmărit de turci, Matei Basarab își pierde urma, în ziua de Mihail și Gavriil, printre trestiile unei mlaștini, ce se afla pe locul actualei mănăstiri. Materi Basarab și-a schimbat hainele cu ale unui arnăut, iar turcii l-au urmărit pe soldat și l-au ucis. Drept recunoștință, domnitorul a poruncit să se asaneze mlaștina pentru a ridica pe acel loc o mănăstire cu hramul Sfinții Mihail și Gavriil.

Înainte de a pătrunde în curtea mănăstirii am văzut că se fac renovări la lăcașul de cult. Intrarea în curtea mănăstirii se face trecând poarta de sub turnul clopotniţă. Turnul clopotniţă a fost construit de către ctitorul mănăstirii, Matei Basarab în anul 1636. În mijlocul curţii se află biserica, iar pe laturi chiliile maicilor.

Biserica mănăstirii a fost ridicată de către domnitorul Matei Basarab, între anii 1633-1636. Mănăstirea este atestată documentar pentru prima oară la data de 11 iulie 1636, cu ocazia cumpărării unei obcine. Între anii 1705-1706, Constantin Brâncoveanu a renovat biserica şi i-a adăugat pridvorul cu turlă. Au fost înlocuite uşile de la intrarea în biserică cu unele din lemn de castan, frumos sculptate. Afectată de trecerea timpului şi de cutremurul din 1838, la jumătatea secolului al XIX-lea, clădirile se aflau în stare critică. Domnitorul Barbu Ştirbei a dărâmat clădirile vechi şi a ridicat altele noi în stil neogotic. Lucrările au început în anul 1852 şi au fost terminate în anul 1856, s-au restaurat chiliile dispuse pe latura sudică alături de mica poarta de intrare şi de clopotnită. În anul 1934 s-au mai zidit unele chilii, care există şi astăzi, într-una fiind amenajat un mic muzeu unde sunt expuse odoarele mănăstirii. Între anii 1954-1958 a fost consolidat întregul asezământ monahal şi s-au introdus instalaţii de apă şi încălzire. În anul 1979 s-a terminat consolidarea bisericii şi s-a înlocuit acoperişul cu tablă. După anul 1999, Mănastirea Arnota a devenit mănăstire de maici. Cam aceasta este istoria manăstirii.

Ne-am îndreptat spre biserică. Aceasta este compusă din pridvor, pronaos, naos, altar si are o forma de cruce. Pridvorul este deschis, construit în stil brâncovenesc, este susţinut de şase coloane masive din piatră. Deasupra pridvorului se află o turlă.

Din pridvor am pătruns în pronaos trecând de o uşă din lemn de castan sculptată. Deasupra usii este inscripţionat în limba slavonă: ”Aceste uși le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel logofat, biserica fiind prenoită întru bun gândul Domniei sale”. În pronaos este pictat tabloul votiv al voievodului Matei Basarab și al doamnei Elena, realizat, cel mai probabil, de zugravul Stroe din Târgoviște, cel care a semnat și icoanele vechi de pe catapeteasmă.

Tot în pronaosul bisericii se păstrează două morminte. Într-unul este reînhumat în anul 1648, tatăl ctitorului, Danciu, oștean de seamă în armata lui Mihai Viteazul, căzut în luptele din Transilvania, la 1604, și înmormântat mai întâi la Alba Iulia.

Cel mai de seamă este mormântul voievodului Matei Basarb, este acoperit cu o lespede de marmură albă, realizată în stil baroc de meșterul sibian Elias Nicolai. Piatra funerară, prin decorațiile pe care le poartă, constituie singura mărturie arheologică asupra echipamentului militar din acest secol.

Am trecut în naos unde se afla două racle cu moştele unor sfinţi, aici am admirat catapeteasma şi pictura.

Înainte de a pleca spre casă ne-am urcat pe un deal de lângă mănăstire de unde am admirat priveliştea încântătoare, se vede foarte bine satul Costeşti, pârâul Bistiţa, muntele Buila dar şi cariera de calcar.

Aflată într-un cadru natural excepțional, mănăstirea Arnota este o filă de istorie veche, o oază de liniște și pace sufletească, e o gură de aer tare de munte.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2975 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI