Oh la la!

TIPĂREȘTE

Dupa un an de asteptare, in sfarsit marea, din nou! Dupa 6 zile de Mamaia, unde nu credeam ca voi mai ajunge anul asta (da, urme de masochism, dar am primit o oferta pentru cateva zile pe care nu am putut-o refuza, gratie unor buni prieteni), Bulgaria! Am plecat putin sceptic, avand in vedere apropierea geografica si mentalitatile inrudite, asteptandu-ma la un alt litoral romanesc, poate un pic mai evoluat, gratie investitorilor nemti. Am gasit o oaza de liniste si verdeata, cu servicii bune si respect pentru turisti. Dar sa incep cu inceputul.

Drumul catre Albena

Plecand din Mamaia, varianta fireasca a fost Vama Veche. Am taiat Constanta prin centru, continuand pe cunoscutul drum spre Mangalia. Drum impecabil, nu foarte aglomerat la acea ora, fiind aproape 10 cand am pornit. Am uitat sa fac plinul in Mangalia, cand mi-am adus aminte era prea tarziu, spre Vama Veche nu mai sunt statii de carburant. Ajuns in vama, totul a mers foarte repede. Un granicer roman a verificat cartile de identitate/pasapoartele si talonul masinii. Imediat dupa, chioscuri unde se cumpara rovinieta bulgareasca. Am cumparat una de 7 zile, 25 ron.

Se puteau schimba si bani aici, dar intrucat planuiam sa folosesc cartile de credit, nu a fost nevoie.

Spre Albena acum! Drumul prost spre foarte prost, cu multe denivelari, cu frecvente restrictii de viteza la 40 ori 50 km/h. Din fericire, marea majoritate a gropilor tocmai fusesera plombate. Indicatoare Varna relativ frecvente.

De fiecare data cand am prins un bulgar grabit, am fugit dupa el. Pe la jumatatea drumului, masina de politie, semnalizata de soferi cu flash-uri. Drumul de la granita pana la Albena a durat cam o ora.

La cca 5 km de statiune au inceput sa apara si indicatoare cu Albena, et voila! Intrucat ma documentasem anterior si incercasem sa memorez o harta a Albenei (lucru deloc dificil, avand in vedere marimea statiunii), am gasit hotelul foarte usor. Practic dupa intrarea in statiune am mers pe drumul principal pana ce a aparut in stanga o alee care duce catre hotelul Flamingo, modern si usor de reperat. Apoi m-am lasat pe langa Flamingo usor la dreapta, chiar in parcarea destul de mare din spatele (sau fata, daca e sa ne luam dupa modul in care sunt plasate siglele hotelurilor) hotelului Malibu, unde... nu am gasit loc. Am inaintat pe o alee insa, si am gasit un loc foarte bun... pe un trotuar.

Check-in-ul

Ora 12. Inarmat cu vaucherul pentru cele doua camere si cu actele de identitate am mers la receptie. Unde erau o gramada de francezi veniti sa se cazeze. Oops, m-am gandit, cel putin doua ore! M-am inselat. Desi una dintre cele doua fete 'procesa' la greu francezii, cealalta s-a oprit din butonat si a venit catre mine. Am intrebat-o in franceza daca pot sa ma cazez, i-am aratat pasapoartele si vaucherul si click! a aparut un zambet instant, a schimbat limba in engleza m-a intrebat cum ma cheama, a butonat un pic la calculator, a spus ca are camerele libere, a luat documentele si a chemat un baiat pentru bagaje. Am intrebat-o daca sunt camere alaturate. Zambet larg: fireste! Deja ametit de atata amabilitate, am chemat si restul trupei. Instant, bratari verzi la toata lumea, cu perioada sejurului marcata pe ele.

Baiatul responsabil cu bagajele avea deja cheile in mana, m-a intrebat unde am parcat masina, iar un coleg de-al sau i-a susurat in bulgara ca-i doreste sa fie la capatul dinspre bazar al parcarii. L-am linistit razand, era la cativa pasi de hotel. Ajuns la masina, a inceput sa se agate de bagaje. Multe. Mari. Grele. Dar nu s-a lasat. A plecat cu trei geamantane uriase agatate de el. Relaxant. Pentru mine :). Ne-a condus in camera situata la etajul 2 (1 de fapt) in corpul C. Intrucat mai aveam niste plase voluminoase agatate de noi, colegul acestuia ne-a venit in ajutor. Le-am multumit, I-am miruit, si am rasuflat usurati. Dusuri si la masa. Dar sa nu ne grabim.

Cazarea

Hotelul este situat peste drum de Flamingo Grand, catre plaja, in prelungirea hotelului Sandy Beach. Are o pozitie foarte buna, aproape de plaja, intr-o o oaza de verdeata. Practic, de plaja il desparte o alee, flancata intr-o parte de 3 terenuri de tenis, iar in cealalta de terenul de minigolf. Pana la malul marii sunt mai putin de 2 minute in mers relaxat, cel mult 3 cu un copilas la remorca :).

Este vandut de agentiile romanesti ca hotel de 4 stele, iar de cele franceze ca hotel de 3, in formatul 'club de vacanta' (Club Lookéa Essentiel Albena), la un pret de 511 eur / persoana cu totul inclus (zbor, transfer, etc.). In fapt, mare parte din camere sunt achitate de agentia franceza pentru tot sejurul, si revandute daca nu-si fac plinul cu francezi.

Este impartit in trei corpuri, corpurile B si C fiind paralele cu tarmul, cu vedere catre mare, corpul A perpendicular pe acestea, cu vedere catre parcare. Am fost cazati in corpul C, cu vedere catre piscine si terasa.

Camerele relativ spatioase, cam 6 metri lungime si 3 latime. Camera noastra cu pat dublu, pat simplu si canapea, camera copiilor cu doua paturi simple si canapea. Cred ca, la nevoie, doi adulti si doi copii pot folosi cu succes o singura camera, fara a se incomoda foarte tare.

Gresie portelanata pe jos, un atu din punct de vedere al igienei, o usoara problema daca vecinii (vecinele de fapt) uita sa coboare din pantofii cu tocuri cand ajung in camera. In general nu uitau :)

Aer conditionat Daikin, silentios si eficient, tv color mititel pe care puteau fi urmarite posturi in limbile bulgara, germana, rusa, franceza, engleza si romana (doar ProTv International, proasta alegere, daca ma intrebati pe mine, urmariti doar daca nu va deranjeaza stirile alcatuite din relatarile multor crime, violuri, batai de strada, furturi, incendii...).

Minibar cu plata si preturi afisate vizibil. Langa televizor, o brosura de prezentare a serviciilor hotelului, fiind detaliate si costurile, pentru cele cu plata. Costurile la receptie ceva mai mici decat cele de la agentie. Parca ar fi trebuit sa fie un pic invers... O sticla de vin Cabernet de Menada - 9 lv, 'din partea hotelului'. 8 lv la supermarket in statiune, 11 lei la supermarket in Romania. Telefoane in camere si in baie, utile pentru comunicatia intre camere.

Baia spatioasa, cu dus, echipata cu feon si dotata cu oglinda de machiaj. Un dozator de sapun lichid, doua recipiente cu sampon, doua sapunuri de hotel. Prosoape albe, brodate cu Albena, foarte curate si la un nivel de uzura acceptabil (fara a fi desirate ori rupte, 95% albe, doar putin imbatranite in urma spalarilor repetate). Fara halate de baie si papuci.

Curatenie impecabila, Camerele si baia spalate si parfumate in fiecare zi. Paturile aranjate si decorate in fiecare zi. Lenjeria schimbata la 3 zile (cred, tot timpul arata bine). Este prima oara cand dau bacsis la o menajera. Si sunt zgarcit. Asa ca 5 euro pentru a noastra la mijlocul sejurului. Drept care figurinele de pe paturi au devenit mai interesante. Sursa constanta de amuzament si curiozitate pentru fetele mele cand ne intorceam de la plaja. Femeile astea micute m-au uimit. Rapide si eficiente. Intotdeauna camerele erau gata inainte de 11:30.

Nota: saltele tari. Mi-au trebuit 3 nopti pentru a ma acomoda partial cu ele. Sotia, cu un zambet mare pe fata, mi-a promis ca-mi va schimba suoperconfortabila mea saltea de acasa cu una Malibu style. Care, sustine ea, are virtuti terapeutice. Ah bon...

Balconul, suficient pentru a ne intinde prosoapele, cu doua scaune si o masuta de plastic, un loc placut pentru scurtele sesiuni de internet de dimineata si seara. Cu vedere catre piscina copiilor, deasupra terenului de petanque. Sursa continua de 'oh la la! ', 'ah, ca c'est bon! ', 'ohoho'.

De altfel, francezii erau principala sursa de zgomot a hotelului. Muzica de la piscina avea un volum rezonabil si respecta aproximativ orele de odihna. La fel si animatia. Cam pana la 15:30 liniste, dupa 23:00 liniste. Cu fereastra inchis, liniste tot timpul.

Ca la marea majoritate a hotelurilor din Albena, holurile de intrare sunt deschise, cand iesi din camera, vezi verdeata din jur. Amuzant si inedit pentru noi. Practic si usor de intretinut pentru ei. Gresie portelanata si pe holuri, intotdeauna curata.

Exista si ascensoare moderne in holurile de acces, asa ca transportul bagajelor/obiectelor grele este facil. O echipa de francezi a reusit insa sa ramana blocata intr-unul din ele 20 de minute. Nu s-au agitat, dar la iesire totul se transformase deja intr-o aventura bulgareasca. Nu stiu ei ce aventuri pot avea mai la nord...

Scurt intermezzo referitor la parcare. La intrare, primiti un bon. Pastrati-l, prezentati-l la receptia hotelului, platiti 5 leva si primiti un card, pe care-l folositi de fiecare data cand intrati-iesiti din statiune. In ultima zi, returnati cardul la receptie, va va fi returnat bonuletul initial. Pe care-l introduceti in fanta speciala de la bariera, cand parasiti statiunea. Aparatul il inghite si va da voie sa iesiti. Bye bye!

Restaurantul si masa

Restaurantul hotelului are trei stele. Pe care le respecta. Este chiar langa hotel, de la iesire faci, probabil, nu mai mult de 20 de pasi pana la el.

Este mare, cu o terasa si mai mare de jur imprejur, din lemn lacuit. Niciodata nu era aglomerat. Niciodata nu se statea la coada pentru nimic. Tot timpul puteai gasi mese libere atat in interior cat si pe terase. Probabil datorita programului de masa destul de extins: mic-dejun intre 07:30 si 10:00, dejun intre 12:00 si 14:00, cina intre 18:30 si 21:30.

Existau mese pregatite cu tacamuri si fete de masa, si mese fara ornamentatie, din imitatie de lemn lacuit. Scaune comode, din impletitura de plastic, lemn tapisat sau piele, in functie de locul unde alegeai sa mananci.

Muzica la un volum absolut potrivit, play-list-ul apreciat in special de partea 40+ a familei (Abba, Julio Iglesias...)

In interior este aer conditionat in permanenta, asa ca la pranz pare alegerea cea mai buna. Gresie atat in interior cat si pe terase, ornamente din lemn lacuit, bar in interior cu iesire pe terasa.

Gratar pe gaz la intrare la restaurant, pe care sfaraia ceva in fiecare zi. Dozatoare de apa calda/rece, lapte, sortimente de cafele din prafuri Nescafe, dozatoare de vin alb, rosu, roze sub forma de butoiase.

Plita in interior, folosita intensiv, wok-uri si tigai pentru clatite. Hotele functionau perfect, in restaurant nu era nici urma de fum.

Micul dejun incepea intotdeauna pentru mine cu o cafea. La 0730 fix. Pentru ca era singurul loc in care gaseam cafea la acea ora. Dupa care mergeam sa recuperez restul familiei.

Erau puse la dispozitie 4-5 feluri de paine, 4 feluri de mezeluri (nu am gustat, de regula nu mananc mezeluri), cascaval si branza, cas, rulada de cascaval cu sunca, branza cu masline, unt, iaurt bulgaresc (toate bune), compoturi, rosii, castraveti, masline, cereale de doua feluri, lapte cald si rece, friganele, omleta, oua ochiuri, oua fierte, niste delicioase mini croissante calde (ne-au placut cele simple, cu unt, dar existau si umplute cu gem ori ciocolata), carnaciori si carnati bucati, prajiti (nu mi-au placut, textura prea pastoasa), paste cu branza la cuptor, toata gama de cafea/ciocolata calda de la dozatoare, doua feluri de gem, bun, miere de doua feluri, 2 feluri de chec, ceaiuri bulgaresti de menta, ceai verde, negru si ce-o mai fi fost prin pliculetele alea, eu beau Ceylon, asa ca dupa ce l-am gasit, am uitat sa fac inventarul pe acolo.

Deasemenea erau cosuri cu fructe (pepene rosu/galben, nectarine, prune, piersici, corcoduse, portocale), care puteau fi gasite dealtfel la toate mesele.

Clatitele erau punctul de atractie al micului dejun, si datorita faptului ca se faceau pe banda rulanta (atat pe plita electrica, cat si in cateva tigai), nimeni nu era nevoit sa stea la coada. Gaseai intotdeauna cateva calde, abea facute, sau asteptai cateva secunde pana se cocea una dintre cele aflate in plin proces tehnologic. Pe langa gemuri, pentru umplutura exista si crema de ciocolata. Dimineata se pregateau si clatitele folosite la beach bar.

Pranzul incepea teoretic la ora 12, dar in fapt cam toata lumea venea de la ora 13 - 13:30. Cu toate acestea, mese libere, fara cozi, buna dispozitie.

Doua feluri de supe (tarantor si o supa crema de legume, in general), cam aceleasi mezeluri si branzeturi ca dimineata, o parte taiate cubulete pentru a putea fi adaugate la salate.

Salatele merita o mentiune speciala, am numarat odata 15 feluri, dar favorita mea a fost de departe combinatia rosii/castraveti/branza. Existau 3 feluri de sosuri pentru salate si se putea improviza folosind uleiurile aromate, lamaile iaurtul si otetul puse la dispozitie de gazde. Si prezentarea era deosebita, in niste recipiente refrigerate, sub cupola de plastic, mici ozn-uri hranitoare.

Ca feluri principale pui/porc/peste la plita, carne de vita trasa la wok cu legume, in fata noastra, orezul gatit ca la carte, simplu sau cu morcovi ori ciuperci, fiind folosit un sortiment superior, similar ca textura si gust orezului de la KFC, de exemplu (de pe vremea cand inca se mai servea ca garnitura in locul cartofilor prajiti), rosii umplute, vinete in sos de rosii, paste, fasole pastai, cartofi gratinati ori fierti, broccoli, varza de Bruxelles. Nu toate in acelasi timp fireste, zilnic erau 4 feluri de garnituri, pui si vita, cateodata porc si/sau peste.

Doua feluri de suc erau disponibile la dozatoare (de portocale si fructe de padure), gen prigat, iar de la bar, la dozator, pepsi, mirinda, mirinda lemon, 7up, apa tonica, bere (nu am reusit nici macar sa o gust, sunt bautor de vin).

La dispozitie erau si dozatoarele butoiase cu vin alb, rosu si roze. Am apreciat vinul rosu, un cupaj de Cabernet si Merolt, sec, bun.

La dulciuri slabut, 2-3 feluri de prajituri cu multa crema din prafuri si frisca artificicala, un tort cu crema din prafuri si frisca artificiala, baclavale si gogosele insiropate imprumutate din buataria turceasca, rulada cu crema din prafuri. Erau salvati insa de fructele bune si proaspete, am consumat cantitati mari de pepene rosu si nectarine, dar nu am neglijat nici restul.

Exista si cateva sortimente de inghetate, atat la pranz cat si seara.

Cina era aproape un eveniment festiv datorita atitudinii francezilor, care impuneau o tinuta mai chic. Si cum pana la 19-19:30 avea loc un mini spectatcol/concurs pus la cale de animatori, totul era vesel, foarte placut. Apareau si cartofii prajiti, peste pregatit in 3 feluri (pane, la gratar, la tava) si se variau sortimentele de carne folosite pentru gratar (aripioare, costita de porc) ori la wok.

Doua dintre seri au fost tematice, una cu specific bulgaresc, unde toti erau in costume populare, muzica populara bulgareasca, rachie si placinta la primire, musaca si placintele cu branza in plus fata de celelalte seri. Foarte foarte foarte bune placintelele cu branza, am regretat ca mi-am mai luat si altceva de mancare. Si mergeau cu vinul rosu, ceva de speriat!

Cealalta seara a avut specific pescaresc, am fost serviti de o trupa de marinari in acea seara, am avut lumanarele pe mese si muzica romantica. Au fost pregatiti in plus creveti cu paste iar orezul a fost pregatit cu scoici si bucatele de calamar. Gama de peste a fost imbogatita cu crap prajit.

Atmosfera a fost de milioane, serile si-au atins scopul, toti turistii erau mai zambitori si mai destinsi ca niciodata.

Masa ca masa, dar ce mai inseamna all-inclusive?

Ei bine, pe scurt, incepand cu ora 10 se deschid lobby barul, pool barul si beach barul, acesta din urma doar cu bere si bauturi non-alcoolice. La celelalte, o gama destul de larga de bauturi tari bulgaresti + bere + gama pepsi la dozatoare + gama de cafele la automatele nescafe + apa cald/rece si ceaiuri. De asemenea 4 sau 5 feluri de vin alb si rosu la sticla, cabernet, merlot, pinot noir sigur, nu stiu exact cele albe, eu ceream rosu sec, si primeam cabernet sau merlot. Mai slabe calitativ decat cele de la dozatoarele din restaurant.

Langa piscina exista si un snack bar, unde zilnic, intre 10 si 17 sunt disponibile clatite cu umplutura de gem/ciocolata/zahar, sandviciuri cu cascaval/sunca, fructe la rece si inghetata de cateva feluri. Inghetata foarte artificiala. Si barul de pe plaja se inchide tot la ora 17. Celelalte doua baruri se inchideau pe la ora 23 - 23:30. La lobby bar se putea servi si un espresso bun, dar cu plata, 2.2 lv. Sunt dependent, asa ca am cotizat zilnic, prafurile de la Nescafe nu erau acelasi lucru.

De asemenea piscinele, cea mica, pentru copilasii foarte mici, dar folosita si de cei mai marisori pentru balaceala, cu apa de 30 cm, si cea mare, 1.25 m la cea mai mare adancime, cu doi delfini responsabili de hidromasaj. Apa era filtrata permanent, exista un sistem de clorinare, zilnic se curatau nisipul de pe fund si frunzele cazute la suprafata. Nu foarte mari, constituiau insa fundalul pe care se desfasurau toate activitatile. Sezlongurile si umbrelele erau gratuite pentru cei dornici, si pareau 90% din timp ocupate.

Animatia si posibilitati de distractie

Aici ar fi multe de spus, pentru ca aveau un program complex, care acoperea toata ziua, si era expus zilnic la intrarea in hotel. Animatorii erau francezi getbeget, angajati de compania de turism care inchiriase mare parte a camerelor hotelului, orientati in consecinta spre clientii acestei companii. Nu-mi place sa fiu animat, si am fost setati pe un program de masa/plaja/inot/masa/odihna/inot/plaja/masa/lungi plimbari seara, asa ca nu am participat ca actori la programele organizate, dar le-am urmarit, in masura in care eram prin preajma, si ne-am amuzat copios. Am auzit romani mai tineri ca noi plangandu-se ca nu sunt angrenati in aceste activitati si tind sa le dau dreptate, probabil animatia ar trebui sa aiba ca obiect toata populatia hotelului, adica si cei cativa romani, nemti si bulgari + un finlandez tot timpul beat. Comunicarea era ingreunata de franceza provensala, foarte rapida si legata, folosita de animatori. Care nu stiau alta limba. Punct. :)

De gustibus... si acum rad cand imi aduc aminte cu cata ravna participa o echipa de frantuzoaice + 2 fancezi la tot programul de aerobic/stepping si gimnastica in apa. Dragut, amuzant, relaxant. La fel concursurile de dans, serile tematice, discotecile de seara.

Pentru copii exista un club unde se facea pictura in special, fetele mele au depasit insa stadiul, si cum franceza nu este oricum limba lor tare, au preferat ture prin piscina, in perioada in care cei batrani se retrageau la somnel.

Langa hotel este un teren de minigolf (8 lv adult, 6 lv copil). Amuzant, aranjamentele florale/vegetale din interior merita toti banii.

Chiar la iesirea spre plaja, bungee-jumping. 10 lv. Amuzant pentru copii mai micuti. Tot acolo un telescop astronomic maricel. Se putea admira planeta Saturn. 4 lv.

Wireless - contra cost, am cumparat un card de access internet de 5 ore - 15 lv. Trebuie sa deschideti o pagina web, si veti fi directionati catre pagina de logare. Furnizati username-ul si parola de pe card. Pentru a sti cat timp mai aveti, setati browser-ul sa nu blocheze ferestrele pop-up, pentru ca sistemul incearca deschiderea uneia care va tine la curent cu timpul ramas. Adaptati-ve obiceiurile online, incarcati repede toate paginile de interes, dupa care deconectati-va cat le cititi.

Atat francezii cei relaxati, vorbareti si barfitori cat si configuratia hotelului, cu piscina, scaunele cu umbrelute de langa aceasta, terasa restaurantului, pool bar-ul, micul amfiteatru din spatele acestuia, vegetatia luxurianta si atent ingrijita, creau o atmosfera aproape intima, relaxanta si amuzanta. Te simteai oarecum in propria curte, un pic izolat de restul statiunii. Va spun, hotelul are o karma buna :)

Plaja si marea

Plaja din Albena m-a impresionat. Foarte mare, cu un nisip un pic auriu, rosiatic cand se uda, fara scoici, chiar daca nu asa de fin ca nisipul de acasa... curata, curata, curata si bine ingrijita.

Plaja alocata hotelului Malibu avea un numar suficient de sezlonguri/umbrele pentru a inghiti toata populatia hotelului dornica de plaja. Cosuri de gunoi la margine, scrumiere pe umbrele. Bine, ignorate de o parte dintre fumatori.

Am avut si mare curata si limpede, si agitata si plina de alge. Care, gratie configuratiei plajei, presupun, nu se aduna la mal, probabil sunt duse de curenti.

Intrarea in apa ceva mai abrupta decat la Mamaia, dupa care o portiune cu apa mica, apoi se adanceste. In unele parti mai apare un prag mai departe de tarm, cu apa de ~ 1.50. Cam periculoasa pentru incepatorii in ale inotatului, cei care inoata 10-15 metri, apoi trebuie sa se odihneasca, intrucat nu are o configuratie uniforma a fundului marii. Poti sta cu apa pana la piept, iar alaturi, la nici doi metri, nu mai atingi fundul. Asa ca va recomand sa studiati atent portiunea de plaja unde faceti baie, pentru a identifica locurile mai adanci. Nici geamandurile nu sunt plasate constant si corect, astfel incat sa poti aproxima exact linia pe care te afli.

Pentru a impiedica evenimete nefericite sa aiba loc, plaja este supravegheata de salvamari. Foarte vigilenti. Nici o ratare cat am fost acolo. Enervanti, foarte enervanti in zilele cu valuri, fluierau incontinuu, indata ce intrai in apa mai adanca de 50 cm. Bine, probabil cunoscand configuratia inselatoare a fundului marii si dorind sa previna orice incident. Salvamarii paraseau plaja pe la ora 18.

In consecinta, am plecat odihnit, cu bateriile incarcate, pe deplin multumit de sejur, multumit ca toti romanii pe care i-am intalnit se comportau absolut decent, incantat de atmosfera din complex, de linistea si vegetatia din statiune, de plaja aproape incredibila. Recomand pe deplin acest hotel, cu avertismentul ca, avand o stare atat de buna, poate am trecut, fara a da importanta, peste oaresicare neajunsuri. Desi eu cred ca, odata ajunsi acolo, veti intra in aceeasi transa. Sau nu. Bon voyage!

P. S. Fiind oltean, m-am intors pe traseul Varna-Shumen-Razgrad-Ruse-Giurgiu. Urmariti indicatoarele cu Sofia/Ruse din Varna, sunt suficiente pentru a nu va rataci, drumul nu este extraordinar, dar gratie portiunii de autostrada, trece destul de repede. Am intalnit o singura masina depolitie pe parcurs, care m-a ignorat cu desavarsire. Un sfat binevoitor, care nu mai tine de Bulgaria. Evitati centura Bucurestiului, treceti prin oras. Mai repede si mai putini nervi.

---

VIZUALIZĂRI: 7385 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI