Despre cazări, pe scurt și pe bune (1) — Reggio Calabria / Ludey Bed & Breakfast

TIPĂREȘTE

Știu, știu… v-ați plictisit de mine cam cum te plictisești de o durere de măsea: nu-i mortală, dar nici nu-ți vine s-o inviți la cafea. Numai că, întocmai ca betegeala de ziceam de ea, nici eu nu mă las! Mereu mai găsesc ceva de comentat și de scris, că așa mi-e felul, n-am ce-i face. Și, din păcate, nici voi! Doar @Cornel ce-ar putea să-mi taie macaroana și să-mi dea flit de pe sait, dar, din ce-mi mai aduc aminte despre el, e un domn, nu -și pune mintea cu alde mine!

În apărarea mea, lăsați-mă totuși să cred că, prin adâncul textelor de le mâzgălesc, veți da și peste niște date de interes pentru voi. Că, nah, o informație te poate ajuta nici nu știi când, fix atunci când ai mai mare nevoie de ea.

Așa că mă mai expun gândurilor voastre de bine, stați așa, am uitat să pui ghilimelele, și mai postez câte ceva despre vizita mea din Sicilia. De data asta, zic să vorbim despre cazări, pentru că subiectul e, după mintea mea, de interes general: unde dormi, cum dormi și dacă te trezești fericit sau cu nervii întinși ca sârma de rufe.

Ca să nu ziceți c-o dau de gard, am decis să fac un singur review, unul mai adunat, care să se refere la cazările de le-am avut în Sicilia și, de ce nu, și în Reggio Calabria. Știu, știu, asta din urmă nu-i în Sicilia, dar, respectând adevărul geografic, Calabria e despărțită de Sicilia de o Dunăre un pic mai lată. Așa, plastic vorbind, ca să vă faceți imaginea: te uiți peste apă și parcă-ți vine să sari înot, dar totuși mai bine iei ferry-ul.

Ca de obicei, io fac boacăna și las pe alții s-o scoată la capăt, fiind vorba despre trei cazări diferite, din zone diferite, dar, ca să n-o lungesc exasperant pentru voi, web face el o vrajă și știe cum să le-așeze să fie bine! Uite, tocmai ce mi-am mai făcut un prieten! :((

Cazările au fost din alea… cum să zic… suficient de diferite cât să ai ce povesti. De la locuri unde te simțeai aproape ca acasă (minus rudele care vin neanunțate), până la unele unde îți dădeai seama că „experiență autentică” e un termen elastic. Curățenie, poziție, gazde, priveliști – toate au contat și toate au avut plusuri și mici minusuri, din acelea care nu-ți strică vacanța, dar îți dau material de povestit la întoarcere.

Zic deci: mai îndurați-mă un text și pe urmă, promit… ba nu, mă jur, uite: „Să n-ajung să mor dacă vă mint!” , că pentru ceva timp vă las în pace. Că pentru că de ce-mi iau asemenea jurământ crunt: oricum, vreo câteva luni nu prea cred că-mi voi lărgi orizontul cunoașterii cu locuri, fapte și obiective turistice care să mă facă să mai leorbăi pe-aicea. Așa că hai să terminăm Sicilia cu stil, începând fix cu unde am pus capul jos.

Reggio Calabria. Ludey Bed & Breakfast.

Este în imediata apropiere a centrului Reggiei Calabria, dar, dacă vreți material probator, vă desconspir și adresa exactă: Via Cavour, nr. 14. Din periplul celor 10 zile umblate pe tărâmuri calabreze și siciliene, a fost cea mai bună cazare, clar!

Hotelul este amplasat la etajul 1 al unei clădiri cumva împopoțonate, destul de veche, probabil. Mă rog, genul ăla de clădiri de le găsești în Italia peste tot și care te fac să crezi c-ai dat mâna cu istoria. Am spus etajul 1, dar părea destul de sus, mai ales că accesul se făcea (și) cu liftul. Da, știu, un pic de efort face bine la sănătate, dar, la câți pași am făcut în zilele alea, chiar nu voiam să mă cocoț la etaj pe scări în mers biped, iar în patru labe, nu băusem nimic!

Rezervarea s-a făcut online, am primit mesaj cu codul de acces în clădire. La etajul 1 s-a dovedit a fi un fel de recepție, unde nu era nimeni, dar am găsit cartelele de acces în camere exact unde ni se spusese că le vom găsi, în mesajul deja primit, cel cu codul de acces. Bine, mesajul era în italiană, limba spui, dar asta n-a fost o problemă pentru mine: cumnată-meu și cumnată-mea vorbesc italiana așa cum se cuvine, după ce și-au omorât tinerețile pe-acoloșa! Bine, și fără ei nu mă pierd cu firea: trăiască Google Translate!

Recepția, sau cum s-o fi chemând încăperea aia, era frumos ornată; abia ce trecuse Crăciunul și chiar se simțea aerul de sărbătoare. Am căpătat, vă spuneam, cartelele și am năpădit fiecare în camera de ne fusese dată. Deci: camere recent și cu gust renovate. Cameră mare, spațioasă, un hol la intrare cât un teren de baschet; camera-n sine, cam jumătate de teren de handbal; baia avea dimensiunile vestiarului aferent.

Sistem de climatizare care și-a făcut imediat simțită prezența. Dulapuri, două fotolii, o măsuță — ăsta ar fi inventarul de i s-ar zice mobilier. Televizor, frigider, fierbător de cafea, cană de fiert apa, pliculețe cu ceai, cafea și alte alea; în minibar, sucuri și ape, ceva mostre de băuturi, probabil tari. Nu, nu aveau Grappa! Patul, destul de mare să mă pot ascunde de Adriana. Totul cu gust și utilitate.

Baia, vă spuneam, acoperea orice cerință, cu tot ce trebuie să găsești acolo. Era și o oglindă imensă, care m-a enervat: știu că-s urât, dar în oglinda aia vedeai și cât sunt de urât, așa, fără vreo grijă de partea-mi inimoasă. Balconul nu era mare, dar aveai posibilitatea să ieși la o cafea și-o țigară; doar că eu n-am viciile astea, iar Adriana doar bea cafea. Nu se punea problema de peisaj: hotelul este chiar în centrul orașului, vezi doar clădiri și ceva din străzi. Aaa, și mașina mi-am văzut-o, și aparatul de plătit parcarea — nu de alta, dar nu voiam surprize!

Cazarea avea inclus micul dejun, facilitate de care am abuzat la barul de la parterul clădirii. Aveam un fel de cartonașe pe care le dădeam și primeam, în schimb, patiserie italiană și cafea, ceai, pentru celebrul colazione. Grappa nu era inclusă în micul dejun, ceea ce constituie o lipsă de neiertat, în opinia mea, dar, la 3 euro cât era paharul, am putut suporta asemenea lipsuri.

Barul se intitula „Caffetteria Chico D’Oro” și atmosfera era frumoasă și degajată. În apropierea acestui hotel se afla și „La Cantina della Suocera” , restaurant de familie — doar așa ne și anunța, că e cantina soacrei, deh. Iar când spun „apropiere” , chiar asta trebuie să-nțelegeți: efectiv era la vreo 50 de metri de cazare. Mâncare bună, bună, bună, prețuri umane, servire ireproșabilă; două seri am bătut falca acolo și aș mai fi stat! La acest restaurant am ajuns ca urmare a recomandării din pliantul cu zona, găsit la recepția hotelului. A, tot aici, și-o frumoasă și utilă hartă turistică a Reggiei Calabria, de care-am și abuzat, prin periplurile noastre.

Cazarea din Reggio Calabria ne-a ajuns undeva la 63 de euro camera, preț pe noapte, absolut corect față de ceea ce oferea. Aaa, uitam: chiar dacă am stat doar două nopți, în fiecare dimineață se făcea curat în cameră și se schimbau prosoapele.

---

VIZUALIZĂRI: 101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI