Hotel Laguna Beach - Albena - iunie 2017

TIPĂREȘTE

Pentru că ne-am simţit foarte bine, acum 4 ani la Mena Palace Hotel 3*(vezi impresii), de la Sunny Beach (cu All Inclusive), ne-am zis că "hai să repetăm experienţa bulgărească! ".

Principalul obiectiv urmărit: hotel pe plajă, cu sezlongurile şi umbrela incluse în preţul camerei, la care să se adauge situarea lui într-o staţiune cât mai aproape de România (ca să avem un drum cât mai scurt cu autocarul), precum şi dotarea hotelului cu piscină interioară, unde să ne putem refugia în zilele fără soare.

Am căutat şi am citit (la mine este obligatoriu acest lucru) părerile colegilor AFA, cărora continui să le mulţumesc pentru aceasta şi ne-am decis pentru Hotelul Laguna Beach din Albena 4*, în detrimentul Hotelului Laguna Garden 4*, care avea un scor şi o prezentare mai bună, dar se afla nu pe plajă, ci la vreo 300 m mai în spate şi fără piscină interioară. Aşa că în noembrie 2016 am acontat 2 locuri prin Early Booking la o filială a unei agenţii turistice bistriţene. Preţ total: 239 E/personă, în care a intrat şi 60E, transportul cu autocarul. De minune având în vedere că aveam All Inclusive.

Şi aşa, târâş-grăpiş prin timp, au trecut lunile şi în seara zilei de 2 iunie ne-am văzut instalaţi în autocarul care, după o noapte de moţăit, a început să ne depună "pe la casa cui ne are". Noi am ajuns în parcarea pentru autocare a staţiunii Albena, în jur de 12,30.

Pentru că aveam cu noi două trolere medii, plus două sacoşe şi cum nimeni nu ne putea spune unde este hotelul nostru şi nici indicatoare nu erau de parcă erau juraţi să nu le puie ,,un taximetrist (din categoria "ilegalişti") s-a oferit să ne ducă până acolo contra modestei sume de 20 RON (!). Am declinat, din instinct, oferta şi bine am făcut deoarece până la hotel mai erau, realmente, cca 500 m, după cum am constatat ulterior. Nu peste mult timp, a sosit şi mini-trenuleţul roşu (mai este şi un trenuleţ albastru) care face circuitul staţiunii, iar driverul, cu bogata lui experienţă la turişti, văzându-ne destul de dezorientaţi, s-a oferit să ne ducă până la hotel, contra modestei sume de 3 leva/persoană. N-am avut leva, pentru că nu apucasem să schimb, aşa că i-am dat 5E=10 lv şi mi-a dat rest 4lv. După ce ne-a purtat prin întreaga staţiune, ca să nu ni se pară că am ajun prea repede de banii daţi, am ajuns şi la hotelul nostru.

Se făcuse 12,50, iar check-in-ul legat era la ora 14. La recepţie un grup de vreo 4 tineri (doi băieţi şi două fete - dintre care una era longilină şi tunsă chilug) ne-au întâmpinat politicos. Am prezentat vaucherul şi am deschis "focul" discuţiilor în limba rusă (mi-ar fi venit mai greu în franceză), m-am interesat unde este "cutia milelor pentru orfanii bulgari" unde am depus, pios, o bancnotă de 10E, ca să ştim dinainte cum stăm şi i-am rugat de o camera cu sea view şi la et. IV sau V (ştiind de la colegii AFA că de la etajele inferioare nu se vede marea din cauza copacilor, iar în camerele cu vedere la piscina exterioară trebuie să stai cu uşa de la balcon închisă din cauza zgomotului inerent programelor de animaţie). Imediat ni s-au pus "cătuşele" de culoare albastră la mâini şi ne-au informa, cu regret, că nu suntem "în porţie" pentru masa de prânz, ci numai pentru cină, dar că de la ora 14 se deschide snack-barul, unde ne putem potoli foamea. Ne-au prezentat orarul de servire al meselor şi cel de funcţionare a barurilor, iar un bellboy amabil ne-a condus şi ne-a adus trolerele până la camera noastră, 454. Cheia era magnetică aşa că am făcut câteva exerciţii de încuiere şi de descuiere, ca să nu am probleme ulterioare. I-am plasat discret tânărului o hârtie de 10RON (cca 4lv şi ceva) - nu s-a mirat, se vedea că o cunoştea, mi-a mulţumit şi ne-am despărţit prieteni.

Camera ne-a făcut o impresie bună, la fel şi vederea de la balcon spre grădina de trandafiri şi spre mare. Era curată. de dimensiuni medii, cu mobilă destul de nouă, asternuturile curate, patul şi perna comode, dulapul cu umeraşe îndestulătoare, baia destul de spaţioasă, cu uscător de păr şi telefon (!) ca să nu pierzi din timpul preţios destinat convorbirilor telefonice, mai ales cei constipaţi (nu mintal). Apa caldă era disponibilă la orice oră, cosmeticele erau la locul lor, iar, ceea ce a fost de remarcat, era faptul că, de câte ori intrai în baie, aprinzând lumina, se pornea automat sistemul de ventilaţie care, dacă mai era şi gemuleţul deschis, primenea rapid aerul din baie. In contrapartidă, prin uşa deschisă (prin culisare, ca şi plasa contra insectelor) de la balcon năvălea, literalmente, aerul inmiresmat degajat de grădina de trandafiri (vezi foto). "Un vrai plaisir! " ar fi spus unul din francezii de care era plin hotelul - cca 90%- la care mă asociez şi eu.

După ce am despachetat, am făcut câte un duş (toate robinetele, spre cinstea lor, se inchideau bine şi nu picurau, semn de interes din partea managerilor privind confortul turiştilor. Ne-am schimbat textilele, altele decât cele de pe drum şi am coborât cu unul dintre cele 3 lifturi care deserveau cele 7 etaje şi care au funcţionat impecabil pe toată durata sejurului, cu timpi de aşteptare minimi şi niciodată aglomerate, ca să facem recunoaşterea terenului şi a împrejurimilor.

Hotelul era plini de francezi, uşor de recunoscut după brăţările roşii sau roz de la maini. Acesta a fost un lucru bun şi acum îmi dau seama că şi ăsta a fost un criteriu de selecţionare al acestui hotel:Cu cât au fost mai mulţi straini, cu atât au crescut şansele noastre de a "beneficia" de mai puţini manelişti. Şi aşa a fost. De altfel francezii s-au dovedit oameni politicoşi şi bine crescuţi, majoritatea "flăcai şi fete" trecuţi de 60 de ani. Ne salutam cu Bonjour şi ne uram Bon apetitte! deşi vedeau după brăţară că nu suntem de-ai lor. De multe ori am stat la masă împreună cu ei şi s-au dovedit sociabli, mai ales după ce m-am străduit să le spun, în fraceza mea primitivă, că şi noi românii deplângem alături de ei, pe cetăţenii francezi, morţi în atentatele de la Londra:Mulţi nici nu aflaseră, deşi la televizorul LCD Philips din camera, cu diagonale de 66 cm, cu cca 70 de canale, cel puţin 5 erau canale franţuzeşti.

Dacă tot veni vorba, vreo 10 canale erau germane (deşi în hotel dacă am întâlnit maximum 10 familii care vorbeau germana), 5 canale ruseşti, 2 canale româneşti (ambele TVR1 Internaţional) pentru cele cca 10 familii româneşti din hotel, iar restul bulgăreşti sau vorbite în limba bulgară, aşa că l-am văzut pe Silvester Stallone, într-o seară, într-un fim, vorbind bulgăreşte. Şi cănd te gândeşti că tâmpenia asta era să se implemeneze şi la noi. Faptul că la televizoarele noastre se aude sonorul de la filme în englezeşte, citeşti textul în limba română şi automat compari cele două semnaliări, sonoră şi vizuală, contribuie enorm la faptul că românii se descurcă mult mai bine şi mai mulţi, în străinătate, cu bruma de limbă engleză deprinsă de la TV sau de la cinematograf, decât vecinii noştrii :pur şi simplu sunt mândru de faptul că turistii români au ajuns să se plângă că, pe unde au umblat, personalul nu prea ştia limba engleză, provocând astfel deficienţe de comunicare.

WI-Fi, după ce am primit parola gratuită de la recepţie, a funcţionat impecabil în cameră. Când am felictat-o pe recepţioneră a holbat nişte ochi la mine, ca la felul opt. Ea ştia ca Wi-Fi funcţionează numai în spaţiile comune de la parter şi la sala de Internet, după cum scrie şi pe site-ul hotelului. Eu n-am insistat, am lăsat-o să persiste în inocenţa ei, dar nici pănă azi nu stiu să vă spun dacă acest lucru se datora conducerii hotelulu care a extins accesul la Wi-Fi şi în camerei sau se datora smartfonului meu Lumia, 4G, care are o aplicaţie numită Wi-Fi Inteligent şi una făcută cadou de UPS, Wi-Fi Free.

De francezi nu am ce să zic au destulă suficienţă în ei şi continuă să creadă cu tărie că limba franceză este destul de importantă în lume, ca să trebuiască să înveţe şi o altă limbă străină. E uite că nu mai este! . Azi, în lume (şi am umblat destul) dacă vrei să te descurci, cât de cât, trebuie să ştii o brumă de engleză!

Clubul francez se numeşte Lookea (cu accent circumflex pe "e") şi permite membrilor săi să-şi petreacă un sejur de 7 sau 14 zile, la preţuri modice (31E/persoană/zi) pentru veniturile lor. Vedeţi cât ne-a costat pe noi?! O firmă franceză, prin anul 2000 parcă, a dat banii pentru renovarea hotelului, cu o condiţie:să fie ca o oază bulgărească pentru membrii clubului. În consecinţă tot grupul de 10 animatori a fost antrenat special (toţi vorbesc o franceză acceptabilă) pentru a-i deservi.

Faţă de relatările colegilor AFA din ceilalţi ani, ce am găsit schimbat?! În bine (ca o dovadă că managerii hotelului îşi apleacă urechea la sesizări): nu am mai găsit discriminarea acuzată în relatările anterioare. O deosebire ar fi fost culoarea diferită a brăţărilor, dar am constatat cu ochii mei că şi turiştii care veneau din Germania aveau aceiaşi culoare albastră la brăţări ca şi noi românii. Odată chiar am greşit adresăndu-mă în româneşte unui turist care era german.

La prânz, dar cel mai adesea la cină, la intrarea în restaurant era postată o masă cu 6-7 feluri de mâncare, care nu erau în linia de autoservire. Într-o seară, când pe masa respectivă trona un jambon întreg marinat cu mirodenii, iar amatorii francezi erau serviţi la cerere, m-am interesat dacă şi noi, românii aveam acces la bunătăţi. Mi s-a răspuns ca nu e nici o problemă, după ce vor termina de servit pe francezii adunaţi în preajma mesei, ne servesc şi pe noi. În rest pe masa cu aşa zisă mâncare "separatistă" mai figurau două feluri pentru vegetarieni şi unul pentru diabetici.

La orele de gimnastică în bazin nu-ţi interzicea nimeni să participi în rând cu francezii, dacă nu te deranjau scurtele comenzi în franceză. Programele pe terasa de lângă piscină, susţinute de animatori, erau în limba franceză, dar nu ne-au deranjat pentru că noi am învăţat regula de bază în capitalism:"Cine dă banii, face şi regula jocului! " şi pentru 10 familii de români în marea de francezi de la hotel, ce pretenţii puteam să fi avut. Tot la capitolul îmbunătaţiri, la barul de pe plajă, faţă de alţi ani, putea solicita gratuit sortimentele destinate turiştilor. Se ridicase opreliştea pentru turiştii români.

La capitolul mâncare, la care şi noi şi francezii aveam acces la o linie comuna de servire şi la aceleaşi băuturi bulgăreşti gratuite, egalitate peste tot.

Micul dejun: cam 20-25 de sortimente, din care 5-6 sortimente de brânzeturi: fetta, caşcaval clasic caşcaval afumat, mozzarela, o specialitate de brânză semi-moale tăvălită prin piper negru măcinat şi încă două sortimente de caşcaval tăiat cubuleţe, aflate la standul cu salate, unde existau întotdeauna 5-6 felri de salate, cu sau fără brânză sau bucăţele de carne de pui. Mezeluri: un soi de salam de Sibiu bun la gust, un fel de parizer, un fel de suncă, jambon feliat, pateu la care simţeai gustul de ficat, toate prospete şi de calitate. Iaurt, de stătea lingura dreaptă în el de cum o înfigeai de două feluri, lapte dulce (lapte fierbinte găseai la automatul de cafea), 5 borcane cu 5 feluri de miere (cu nuci, cu ierburi aromate, etc), castroane cu compoturi, boluri cu cereale, roşii, castraveţi, salată de varză albă şi roşie, crudă sau dreasă cu smântână. Prăjituri: check cu rahat, cu cacao, croasante cu unt (pe care fracezii le înmuiau în cafea), clătite calde şi proaspete, preparate sub ochii tăi, în teancuri, alături 4 feluri de dulceaţă (preferam pe cea din trandafiri şi cea de smeură). Aperitive calde: crenvurşti, cârnăciori (nu ne-au plăcut), ouă ochiuri pe care puteai să le comanzi mai crocante (cu gălbenuşul tare) sau cu el moale, ca să întingi cu pâine, Vreo 6 feluri de păine gustoasă pe care putei să ţi-o prajeşti după dorinţă. Nu ne-am omorât cu păinea nici noi şi nici francezii. Friganele, bulete de cascaval, un soi de plăcintă cu lapte şi pateri cu brânză întregeau sortimentajul. Omleta era de o prezenţă nelipsită şi dacă am scăpat ceva, păcatul meu să fie! Şi după toate astea am mai citit relatări a unor cârcotaşi care se plângeau de invariabilitatea felurilor de la micul dejun. Ce ar fi vrut sa se schimbe în fiecare zi aceste sortimente, aş zice clasice, pe care le găseşti, zi de zi, în orice hotel de 4* din Europa (cu excepţia Franţei şi a părţii franrceze a Elveţiei, unde ţi se serveşte un mic dejun tare zgârcit)?!

Prânzul: mâncare multă, diversificată şi bună. Restaurantul era destul de spaţios şi cine nu voia să mănânce înăuntru, putea lua masa pe terasa de la piscină. Erau prezente. două feluri de ciorbă, diferite de la o zi la alta; una cu carne (viţel, găină, peşte) şi una pentru vegetarieni cu mazăre, conopidă, brocoli, zuchinni, fasole verde). Pentru asezonare; smântână, crutoane de două feluri şi două feluri de brânză rasă (pentru presărat în ciorbă în stil italian) şi două castronaşe cu ierburi aromate, tocate mărunt. Mâncăruri cu carne, în fiecare zi pentru toate gusturile. Eu care nu mânânc miel, nu mă omor după găină (în Ardeal e zicerea:"Nu e pasăre ca porcul! "), nici după carne de vită, am fost fericir să gasesc, aproape în fiecare zi două feluri gătite cu carne de porc, înclusiv grătare fripte sub ochii consumatorului, sniţele sau chiftele (care nu le-au nimerit prea bune din cauză ca s-au zgîrcit să pună destul de miez de paine în ele, au pus multă carne, ca să nu fie acuzaţi şi au ieşit tari ca piatra). In două rânduri am putut degusta feluri pe bază de carne de iepure (cred că de crescătorie). Peştele: a fost bogat reprezentat şi l-am onorat. S-a servit păstrăv la grătar, şalău, biban de mare, macrou şi delfin (din care n-am mâncat, amintindu-mi că e mamifer ca şi noi). In două rânduri s-au servit scoici, dar caracatiţă nu ne-au dat, pesemne se afla în sezonul de împerechere. Pentru vegetarieni: a fos disponibil un delicios fel de cartofi cu şampinioane, un alt fel de conopidă cu sos alb, cartofi, vinete şi ardei gratinaţi, iar pentru asezonare, la capătul liniei de servire tronau două boluri cu sos de tomate, potrivit de picant, şi unul cu sos alb (cred că bechamel). Inchei fără să am preteţia că n-am scăpat vreuna din bunătăţI

Băuturi: la discreţie. La automat tri feluri de vinuri: alb, bine răcit, pentru felurile cu peşte, roşu, bine chambrat, pentru felurile cu carne de porc, vita, găină şi vin rose pentru intermediari. Te duceai la automat, apăsai pârghia şi îţi umpleai câte pahare voiai. Puteai să începi masa cu un pahar de rachie bulgăresc cu trei cuburi de gheaţă (sau cu o votcă bulgărească - gin fizz cu 3 cuburi de ghiaţă şi o feliuţă de lămâie), ca să meargă ciorba, trecei la felul doi cu paharul (-ele) de vin roşu sau alb şi terminai în forţă, pe terasa dinspre piscină, cu un coniac (uşor aromatizat cu ulei de trandafir) şi cu o cafea. De remarcat că barmanul mai în vârstă, Ivan, era şcolarizat şi în arta pregătirii cocteilurilor, aşa că dacă ştiai ce-i o Margarită sau alt fel din program, te putea servi. Automatul de cafea avea 8 butoane, puteai bea oricâtă cafea voiai, dar pe mine m-au interesat butoane de "apă fiebinte", pentru ceai si "cacao", precum şi "ciocolată", furnizoare de băuturi potabile. Din respect pentru turişti (aşa îmi place să cred) la automatul de sucuri nu primeai niscaiva lichide colorate compuse din apă, sare de lămâie, arome artificiale şi ce-o mai fi, ci curgea un singur fel: nectar de portocale, potabil, unde hai să recunoaştem, nu avea chiar 50% pulpă de fruct, mărunţită în el, dar măcar o vedeai în pahar,

Desert: în fiecare zi am avut alt fel de tort la prânz şi seara, care ajungea pentru toată lumea, 5-6 feluri de prăjituri (ecleruri, brioşe, etc). Curios, faţă de Sunny Beach, sarailii nu am primit. La cererea mea expresă, bucătăreasa şefă sau şefa de sală, s-a dus şi mi-a adus o farfurie cu 6 bucăţi de sarailii, de mi-am făcut damblaua. Cinste ei! Fructe:cireşe, căpşuni, banane, mere, pepene roşu şi galbe, kiwi. Îngheţata de 5 feluriri (ciocolată, vanilie, dovleac (!), capucino şi căpşuni) era la discreţie şi era însoţită de flacoane cu toppiguri: miere, ciocolată, caramel şi kiwi).

La lobby bar (căruia i se mai zicea şi "pull-bar", deşi nu trăgea nimeni decât la măsea) era deschis de la 11 până la 23. Acolo se pare că puteai servi o cafea expresso mai bună decât la automat. Regimul de băuturi era acelaşi ca şi la barul din restaurant. Băuturile străine se plăteau cu banii jos!

La bilanţ: am putut constata, faţă de relatările colegilor AFA care au stat la acest hotel în ceilaţi ani, un progres în ceea ce priveşte rezolvarea deficienţelor semnalate de turişti. Discriminarea francezi-români a dispărut aproape total, la barul de pe plajă avem acces şi noi. Cele trei rânduri de perdele de la geamul de la balcon (dintre care două cu propietăţi fonoabsorbante) izolau camera atât de lumina soarelui de dimineaţă, cât şi de zgomote, mai ales la camerele cu vedere la piscină, unde mai erau programe pe terasa, dar, trebuie să recunoaştem, la ora 23, încetau. O seară bulgărească s-a organizat la hotelul Dobrudja, din apropiere, cu bilete de 20lv, iar la hotelul nostru cu o seară înainte de a pleca seria de francezi pe care am găsit-o acolo, s-a organizat un mic spectacol, în cadrul căruia animatorii si personalul de deservire, îmbrăcaţi în costume populare au tras o horă sau sârbă bulgărească, învârtită prin tot restarantul, căutând să atragă şi pe singuraticii de la mese. Restaurantul a fost destul de spaţios, cu posibilitatea de a servi masa şi pe terasa dinspre piscină. Nu au fost cazuri de aglomeaţie nici cănd au venit două serii de francezi într-o zi. Nu a trebuit să aşteptăm să prindem un loc la masă, iar la linia e servire era o mişcare fluentă de deplasare, fără ca nimeni să stea câte o jumătate de oră, în faţa unor tăvi cu feluri de mâncare, ca să se hotărască. Hota de deasupra plitelor unde se pregătea o parte din măncare (sau se incălzea) era foarte eficientă în a elimina mirosul de mâncare, în special atunci când se servea peşte la grătar. Să nu mai vorbim despre mirosul de mâncare din hotel care era inexistent.

Rufăria ne-a fost schimabată o dată pe săptămână, iar prosoapele de câte ori camerista le găsea pe podeaua băii.

Ce nu mi-a plăcut? Hotel de 4* şi nu aveau camerele dotate cu halate de baie şi papuci de unică folosintă, echipament necesar pentru a coborâ la piscina interioară, unde nu era să mergem în haine de oraş. La cele două hoteluri de 4* din România, unde am stat în decembrie 2016 - "Dorna" Vatra Dornei şi vila "Teleconstrucţia" din Slănic Moldova, aşa ceva nu s-a întâmplat. La insistenţele mele, camerista a telefonat la recepţie (a folosit termenul meu de "bedniaki = sărăcie", s-au veselit de această acuză, dar mi-a venit cu două halate împrumutate, pesemne, de la sala de masaj. Uşile la camere aveau rosturi (jocuri) măricele, pe unde pătrundea nu numai lumina de pe coridor, dar şi zgomotele. Pereţii erau cam subţiri, cu izolaţie fonică slabă, aşa că te puteai informa foarte bine de la vecini despre activităţile lor nocturne. O placare cu plăci de rigigips, în perioada de extrasezon, ar îmbunătâţi enorm situaţia. Tapiseria scaunului din cameră era pătată şi trebuia demult înlocuită. În altă ordine de idei, în site-ul hotelului spune că accesul la yakuzi, aflat în incinta piscinei interioare este gratuit. Ei nu-i asa! Costă 5lv 10 minute şi trebuie să se strângă un minimum de 3 persoane ca să pornescă instalaţia. Noi am venit cu prosoapele noastre de plajă, aflând că trebuie să le închiriezi de la recepţie. Iar o mică jupuială a turistului. Pe plajă, dacă nu îţi plăcea să-ţi striveşti coastele de scăndurile sezlongului, puteai inchiria contra a 2lv/zi, o salteluţă. Când dai gratuit două sezlonguri şi o umbrelă (care la Sunny Beach te costa 12lv= 6E/zi), să te zgârceşti la o biată salteluţa care putea fi inclusă în ansamblu, nu dă bine deloc

Supermarketul din incinta hotelului avea nişte preţuri, care la noi se numesc "preţuri speciale de litoral" şi care erau cam cu 30% mai mari decât la bazarul "Aldi", aflat la cca 500 m, lateral-stânga pe faleză, faţă de hotelul nostru şi aproape de hotelul "Kaliakra".

Când la sfârsitul sejurului, ne-am pregătit să mergem la locul de îmbarcare, un taximetrist ne-a cerut pentru o cursă de cca 500 m, 10 lv. Deşi avea insemnele legale de taximetrie, când i-am spus că la Cluj 1 km ne costă 1lv (2,25RON/km) şi constatând că nu vrea să pornească ceasul, . mi-a replicat că dacă îmi place, bine, dacă nu, voie de la el ca de la banul Ghica! Aşa că am recurs, pentru transport, tot la mini-trenuleţul roşu cu care venisem. Oare primăria statiuni sau ce mai au ei pe acolo n-are nici un cuvânt de spus în această privinţă sau se face că plouă, că de, să lăsăm şi pe bietul om să facă in ban muncit! . La Cluj o astfel de reclamaţie te poate costa licenţa de taximetrist.

În orice caz numai după ce am ajuns în Albena am aflat că am ales cea mai scumpă staţiune de pe litoralul bulgăresc, dar în final n-am avut de ce sâ-mi pară rau... Gata!

---

VIZUALIZĂRI: 4240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI