In vizita la Mos Martin

Domnișoară Gabriela G., am observat că scrieți des reviewuri și bine faceți. Am citit unele dintre acestea, în special cele care se referă la destinații din Vest, pentru că mie îmi place Vestul și dv. aveți destule care sincer, mi-au plăcut.

Și acum despre Lacul Sfânta Ana.

Pe acest sit vă numiți Gabriela G. dar în acest ecou eu vă spun ”Fata cu noroc”

De cele mai multe ori, în apropierea unui pui de urs, s-au pe aproape, este mama lui, deci stare de potențial pericol. Eu nu recomand fotografierea urșilor aflați în libertate. Pericolul este si mai mare dacă lucrează blitzul. Am mai scris un ecou la un review al lui @ Vega 06 cu conținut asemănător și rog să mă scuze cei care acum constată că mă repet. Poate dv. nu l-ați citit si atunci acest ecou este un sfat bun.

Încă eram în activitate și într-o zi de duminică asiguram permanența în cazul producerii unor evenimente cu consecințe grave ori letale, care aveau caracter penal și la care trebuia să merg și să-mi fac meseria.

Iată speța.

In Munții Bucegi, în zona Babele, cu puțin înainte de a se însera, un urs a apărut în zonă, ignorând grupul dee turiști din apropiere. Printre ei, erau și 3 fete din SUA. Una dintre acestea s-a apropiat de urs și l-a fotografiat. Flama blitzului i-a fost fatală. Ursul a declanșat un atac spontan și de neânlăturat asupra ei asupra ei, cu sfârșit tragic. Acel urs i-a provocat multiple plăgi delabrante cu consecința unei hemoragii masive. Ulterior a decedat prin șoc hemoragic.

Orice moarte violentă face obiectul unor cercetări penale. Nu-mi cereți să descriu ce am văzut la autopsie. Eu am soluționat cazul și am pronunțat soluția.

Ce am scris, nu este o poveste vânătorească. Există un dosar penal înregistrat și care si acum se află în arhiva instituțiiei în care lucram. Ce să vă mai spun? Urșii nu se trimit în judecată.

Excursii reușite în continuare și neapărat fără pericole.

@Mihai18 - Va multumesc mult de tot pentru ce mi-ati scris mai sus. Nu am citit ecoul dvs la articolul domnului @ Vega 06 de aceea nu stiam.

Aveti mare mare dreptate cu ceea ce spuneti. Eu am evitat sa fac poze, doar cand m-am indepartat mult de urs am incercat cu zoom-ul sa il surprind dar nu aveam aparatul foto mare la mine ci telefonul, de aceea nu l-am "prins" in poze.

Nu am vrut sa ma risc, mi-am dat seama ca acei jandarmi sunt pusi acolo pentru siguranta noastra si trebuie sa le ascult sfatul. Imi place adrenalina dar nu doresc sa tin la viata mea si doresc sa fiu in siguranta.

Va multumesc mult ptr ce mi-ati povestit si sper ca toata lumea sa citeasca ecoul dvs. Eu una am avut multe de invatat din "povestea" spusa de dvs.

Numai bine va doresc, spor la calatorii!

Frumos articolul tău, Gabi. De lacul Sfânta Ana mă leagă amintiri frumoase, în 1991, aflându-mă acolo, impreună cu un văr, adică doi tineri frumoşi (şi sunt prea modest) am cunoscut două fete superbe, ambele din Cluj-Napoca, unguroaice, şi timp de 5 zile am umblat înnebuniţi după ele prin Tuşnad. Dar altceva am vrut să punctez: atunci, în vara anului 1991, am stat în Băile Tuşnad 7 zile, nu aveam maşină, iar la Sfânta Ana am mers de două ori, pe jos, prin pădure, pe un traseu destul de cunoscut, din ce mai reţin eu, cam trei ore făceam până la lac. Acum realizez şi eu pericolul la care, fără să vrem, ne-am expus atunci. Eram pe terenul adversarului, adică ursul, jucam după regulile lui, şi totuşi avântul specific tinereţii a făcut ca noi să înfruntăm pericolul. Am avut noroc, n-am păţit nimic, dovadă că scriu acum acest ecou. Călătorii frumoase îţi doresc!

Pt. @ Safta Radu.

Dragă coleg, om matur și serios în viața de zi cu zi. Este riscant începutul ecoului dv. Redau începutul. „În 1991 aflându-mă acolo cu un văr, am cunoscut 2 fete superbe, ambele unguroaice și timp de 5 zile am umblat înebuniți după ele”

Și care a fost finalul?

Dee Dumnezeu să nu citească soția dv. acest ecou, că nu mai mâncați mâncare caldă o săptămână.

Și acum, ca între noi, bărbații. Unguroaicele au pe

„vin-o încoace” Și de aceea mie îmi place Budapesta. Acum 4 zile am venit de acolo, dar am fost cu ”cerberul” (soția) și nu am avut nici-o șansă.

Totul a fost o glumă și vă rog să nu vă supărați, că dacă nu am mai glumi, am îmbătrâni repede.

Mulțumesc Web pt. clemență.

@Mihai18 - Dragă dom' Mihai, pot spune cu mâna pe inimă că au fost zile minunate atunci, cu cele două fete din Cluj. O perioadă chiar am ţinut legătura, dar ştiţi vorba, ochii care nu se văd... Dacă am citit bine, v-aţi numit soţia cerber?!?!?! Ce ziceţi dacă doamna citeşte ecoul dvs. ? Domnul să vă aibe-n pază! Glumeam, desigur. Toată stima şi călătorii frumoase vă doresc!

@GabrielaG - Gabriela ai revenit pe tarâmuri mioritice.

Dupa plimbarea ta prin Germania unde totul este aşa cum trebuie să fie, curat, aliniat, drumuri bune şi lista poate continua..., vroiai să gaseşti şi pe aici la fel.

Sunt multe zone sau locuri frumoase în ţara asta dar drumurile de acces sunt cumplite. Şi nu mai spun că nu sunt semnalizate corespunzător.

Citind articolul despre excursia ta la Lac, am înţeles de ce ai pus titlul "În vizită la Moş Martin".

Să ai o vară frumoasă.

Toate cele bune.

@GabrielaG - Chiar zilele acestea s-au tot difuzat știri despre numărul mare de urși din țara noastră (o fi bine? - o fi rău?) și despre apariția lor în zonele populate, chiar și pe timpul zilei. Mass-media a anunțat apariția lui Moș Martin chiar și pe malul lacului Sf. Ana (dcnews.ro/pericol-de-moar ... oto_508128.html).

Unicul lac de origine vulcanică din România - Lacul Sf. Ana - s-a format în craterul Muntelui Ciomatu = un grup de cercetători maghiari „ne amenință/sperie” cu posibilitatea reactivării vulcanului (mediafax.ro/stiinta-sanat ... activa-14455511).

@GabrielaG - Nu pot decat sa va felicit pentru excursie si pentru intalnirea cu mos Martin. Zona este superba si merita vizitata. (Chiar acum la televizor vad un reportaj, de fapt un filmulet cu o "minune a naturii" de la Petrosani, un lac astupat cu peturi in urma ploilor din ultimele zile. De parca ar fi plouat cu peturi, iar oamenii s-au trezit cu ele din cer!). Am fost de mai multe ori la lac si am amintiri placute de acolo, dar nici-una cu un urs. In schimb am o amintire din august 1968, cand culegand zmeura si mure, undeva pe valea Pelisorului, in apropierea stancilor Sf. Ana (dar de la Sinaia), o colega de drumetie, tragand de o tufa a descoperit un urs care manca si el. Tipatul ei a speriat ursul, care cred ca a ajuns la Scropoasa, mai repede decat am ajuns noi in tabara de la Schiori. Dar pot spune, fara a gresi, ca in vara anilor 1977 - 1979 (pana in a doua duminica a lunii august) cel mai bun prieten al meu a fost ursul de pe Transfagarasan, cu care aveam intalnire aproape in fiecare duminica, la ora 12 intr-o parcare. La auzirea claxonului autocarului, ursul cobora din padure si venea sa-l hranim, sa bea apa de la noi, chiar daca avea un parau in apropiere. Povestea acelui urs este de acum arhicunoscuta, am prezentat-o si eu, iar ursul acela era prieten cu toata lumea si se bucura de cate ori ne vedea. Am regretat si aproape am plans cand am auzit ca a fost impuscat si chiar daca nu am vrut sa cred ca este adevarata moartea lui opream autocarele in parcare la ora stiuta de noi si de urs, claxonam, dar nu mai avea cine sa vina la intalnire. Si acum imi lacrimeaza ochii cand ma gandesc la el! Am mai avut bucuria ca in aceasi parcare sa intalnim si sa facem poze cu un frumos cerb, sau peste ani, mai jos putin, in zona lacului, sa ma imprietenes cu o vulpe, care mi-a facut bucuria de a manca de la mine si m-a lasat sa o fotografiez (Imi permit sa atasez cateva poze cu vulpea).

In concluzie ma pot lauda ca am avut un prieten ursul de pe Transfagarasan.

Numai bine si calatorii placute!

@liviu49 - O poveste emotionanta pe care am citit-o parca fara sa respir... oau... sincer... oau...

Unele animale, fie si ele salbatice se imprietenesc cu oamenii, au un al saselea simt si isi dau seama ca oamenii nu le vor raul (ma rog, nu toti dar majoritatea).

Si povestea domnului @Mihai18 m-a pus putin pe ganduri, ceea ce a scris dansul este la fel de adevarat.

Ati fost si sunteti foarte curajos!

Va multumesc pentru pozele astasate, cu vulpea. Extrem de frumoasa... pare blanda si privirea ii este blanda... ahh ce amintiri frumoase cred ca aveti...

@ANILU - Din pacate am revenit cu picioarele pe pamant... nu ma asteptam sincer in atatia ani sa nu asfalteze macar putin de tot acel drum... ahhh... imi vine sa plang...

Nu vreau sa compar tot timpul Romania cu ce am vazut prin Europa dar din pacate in marea majoritate a cazurilor ajung sa o fac... si atunci ma cuprinde disperarea.

Altii de ce pot si noi nu putem?

In fine, tocmai de aceea nu prea calatoresc in Romania... din pacate... pentru ca, asa cum ai zis si tu, avem o tara frumoasa cu niste zone superbe.

Ehh, am pus cu dublu inteles titlul... dar in primul rand datorita intalnirii cu ursul

Si tie o vara superba si spor la cat mai multe calatorii

@tata123 - Aveti dreptate si eu vazusem la televizor cu cateva zile inainte de a ajunge la Lacul Sf Ana ca sunt ursi dar sincer, nu am crezut. Sau am crezut ca macar sunt in padure, mai la departare, nu asa... de-a dreptul pe drum.

De fapt nu stiu de ce ma mir... si la noi in Brasov "ieseau" ursii la plimbare prin cartierul Racadau...

Hmm... eu totusi sper sa nu avem un vulcan activ prin zona... mi-a ajuns sentimentul pe care l-am avut cand am vizitat Etna

@GabrielaG - Din spusele unor brasoveni, prezenta ursilor in Racadau nu este deloc intamplatoare. In zona in care apar ursii s-au construit locuinte pe teritorii care, de sute de ani, au fost ale ursilor si ale altor salbaticiuni. Vorbele lor au fost intarite intr-un reportaj de acum cativa ani, in care fosti padurari, acum pensionari, povesteau ca drumul pe care se ajungea la noile cladiri traversa poteca pe care animalele din padure mergeau la adapat si pe care padurarii puneau iarna hrana pentru animalele din padure. Si asa, taind azi un pom, maine un pom, azi un hectar de padure, maine altul, am reusit sa distrugem habitatul in care ursii, de care vorbim acum, isi gaseau de mancare, unde se adapau, unde isi aveau culcusul iarna, sau vara. Sa nu ne mai miram ca vom deveni vecini cu ursii, care ne mai avand ce vana, vor cauta mancare in curtile noastre.

Numai bine!

@liviu49 - Aveti mare mare mare mare dreptate!

@GabrielaG -

1. Referitor la ecoul tău din 23. o6.16 ora 17,24 către @ Liviu 49. Întâmplarea nefericită cu ursul din zona Babele- Munții Bucegi, nu este o povestire, ci prezentarea unui caz real și îmi asum răspunderea asupra veridicității cazului. Pe acest sit eu sunt Mihai 18. Căutați-l în România și nu-l veți găsi. Numai Admin (d-ul Cornel Bociort) îmi cunoaște adevărata identitate și cum pot fi găsit-contatctat la nevoie. Pot dovedi cu acte oficiale că așa a fost dar în cazul dv. nu este necesar, mi-am dat seama că ați crezut ce am scris.

2. Credeți-l pe @ Liviu 49 când scrie despre ursul de pe Transfăgărășan. Tu erai mică sau poate nici nu erai născută când acel urs nu era agresiv cu turiștii. Și eu l-am întîlnit cînd era în mijlocul unor turiști coborâți dintr-un autocar. Acel urs chiar mi-a inspectat portbagajul mașinii pentru că uitasem ridicată capota. A făcut o scurtă inspecție și fiind un urs cu bune maniere, nu a luat nimic și nu a stricat nimic.

În concluzie. Atunci erau alte vremuri, altfel de urși și mai ales, altfel de oameni. Nu-i așa Liviu? Acum multe s-au schimbat și deloc în bine.

@Mihai18 - Stimate coleg, din pacate, dupa parerea mea, aveti dreptate. In pofida faptului ca cei mai tineri, nu ne cred si ne considera nostalgici. Natura era mai naturala, padurea era mai deasa si mai verde, apa era mai limpede si mai curate. Tin minte ca in concediul de la Soveja, in 1989, peste zi am baut numai apa din padure si nu s-a plans nimeni de dureri de burta, sau de gat, chiar daca era rece ca gheata. Si cum ziceti si dvs. si ursii erau mai omenosi. Chiar si oamenii erau mai oameni. Copiii mei imi reprosau mereu ca povestirile mele cu ursul sunt povesti vanatoresti, pana cand la nunta celui mic, in 2005, I-am pus sa-i intrebe pe cei care au fost cu mine intr-o excursie la o nunta a unei nepoate a sotiei la Calan si ne-am intors pe Transfagarasan, daca la intoarcere s-au intalnit cu ursul pe Transfagarasan. Au ramas tablou cand foarte multi oameni le-au comfirmat ceea ce eu le povestisem de multe ori. Iar la intalnirea cu vulpea au fost amandoi cu mine si au fost de fata cand vulpea a luat sandwichul din mana mea si l-a mancat.

Sper ca tinerii de azi sa aiba ce le povesti copiilor si nepotilor, macar o parte din ce putem noi povesti.

Numai bine si calatorii placate!

@Mihai18 - Din nou, pt. Safta Radu și nu numai.

Nu pot să las lucrurile neclare ori ambigui. Expresia mea „unguroaiele au pe vin-o încoace”, are o semnficație pozitivă, de apreciere. In niciun caz să nu se înțeleagă că sunt femei ușoare. Nici vorbă. Ele au pe „vin-o încoace” prin felul lor de a fi. Poți întâlni pe stradă o fată unguroaică după care nu întorci capul, dar dacă stai cu ea de vorbă, prin felul ei de a fi, de a vorbi, devine frumoasă. Unii unguri nu se împacăcau bine cu genul din gramatica limbii române. Bărbatului îi spune „ea” și femii „el” spre hazul nostru.

Dacă tot ai răscolit amintiri despre unguroaice, hai să-ți spun și eu una. Când eram student, în vacanța din anul 3 am făcut practică la Baia Mare. Acolo, de unde all inclusiv, pe bază de protocol, serveam cele 3 mese la o popotă. La micul dejun, ne servea o fătucă, care era dulcică foc, purta o fustiță roșie, jos cu dantelă albă ș. a. m. d. O chema Ildiko. Colegii mei, tineri ca și mine, o adulau și ea a simțit. Ca să-i facă să fiarbă, după ce așeza pe masă tigăițele cu ouă ochiuri, în drum spre bucătărie, mai făcea și o piruetă, iar colegii mei erau topiți. Deh, ale tinereții valuri. Ecoul este tardiv, dar dacă l-ai citit, dă măcar un ok.

@GabrielaG: Grozave poze si frumoase locuri, abia astept sa le revad, poate la vara pe vreme buna, multumim pentru readucere in atentie.

@calatorul: Va multumesc pentru aprecieri si pentru faptul ca mi-ati adus aminte de aceasta excursie...

În primul rând, felicitări cu ocazia zilei onomastice!

În al doilea, peste două zile ajung la Balvanyos și vizita la lac e un must.

Despre urși nu mi-e frică, sunt mult mai urât ca ei, de fapt s-ar putea să nu mă lase acolo, fauna trebuie protejată, nu?

@Yersinia pestis: Multumesc mult de tot penru gandurile bune si pentru urari.

Va doresc de pe acum relaxare placuta si sper sa nu gasiti lacul inghetat haha (glumesc!).

M-ati facut sa zambesc si pentru asta va multumesc

@Mihai18: Cu tot respectul, în mod normal animalele sălbatice, dacă nu sunt rănite și nu se simt atacate, evită omul. Accidentul descris poate fi pus pe seama faptului că ursul o fi interpretat lumina blitzului drept o amenințare.

Totuși nu putem refuza vizitele în natură de frica animalelor sălbatice! Așa și să mergi cu trenul e periculos, nu mai spun de auto! Câți oameni mor în accidente și câți răniți de sălbăticiuni?!

Eu, personal, am poze făcute de cei din grupul în care eram, cu ursoaică și pui, cu urs sau cu vulpi. De regulă, dacă nu te bagi în ciorba lor nu ai emoții, ba chiar ai parte de o frumoasă ședință de fotohunting.

Cu respect!