Satul scufundat

TIPĂREȘTE

Stăteam în cameră într-o seară înainte de culcare în casa noastră din Bezid și îi auzeam pe părinți:

-S-a terminat, până acum erau numai zvonuri acum este sigur! -zicea tata

-Se pare că da, o să ne inunde... tocmai astăzi zicea tovarășul de la partid...

Dintr-o dată mi s-a făcut cald, nu mai puteam să respir, deci toată viața mea de până acum, pereții între care stăteam, străduțele pe care jucam, școala în care mergeam, prietenii și colegii pe care îi aveam, totul va deveni istorie, un fel de sfârșit, dar un sfârșit care doare, doare de tot...

Da, clar mi-am imaginat ce au putut suferi locuitorii satuluiBezid în anul 1975 când au aflat că edilii locului și partidul comunist român au decis să le inunde satul și sincer am simțit cu ei în imaginația mea. Era cât pe ce să trăiesc asta pe propriu atunci când Ceaușescu făcând o vizită în Sibiu pe lângă cartierele în care locuiesc, a făcut cu mâna semnul de demolat (pentru a a face loc unei artere de circulație-am scăpat la mustață, a venit revoluția în 1989) așa se făcea sistematizarea pe atunci, nu procese nu exproprieri, nu despăgubiri, primeai în loc de casa și grădina ta un apartament făcut la grabă și la normă și cam asta era, dacă te împotriveai ajungeai știți unde... :) Vă pot asigura că este o durere neimaginabilă mai exact toată viața de până atunci dispare ca și o mică comparație dar la scară mai mică cu războiul din Ucraina. În fine satu s-a inundat mult mai târziu în 1988 după o pauză lungă la lucrări dar totuși s-a întâmplat. Până atunci cred că mare parte din locuitpri s-au strămutat deja pentru majoritatea sfârșitul aînceput în 1975.

Eram indecis în ce categorie să încarc acest articol, există 2 rubrici pentru această zonă, am vizitat atât Sângeorgiu de Pădure cât și Lacul Bezid, dar având în vedere că castelul Rhedey era închis pe motiv de sărbători pascale, am decis să scriu aici pe rubrica lacul Bezid iar obiectivele văzute în Sângeorgiu de Pădure (care erau puține având în vedere că castelul era închis) să le integrez în acest articol catalogându-le ca și împrejurimi.

Unde se află?

Locul se poate accesa dinspre Sângeorgiu de Pădure aflat la drumul național DN13A Sovata – Bălăușeri. Pentru a accesa lacul de acumulare din Sângeorgiu de Pădure se va intra pe drumul județean DJ136. Bezidul Nou se află la acest drum. Bezidul vechi (cel scufundat) se poate accesa intrând pe DJ136A în direcția Crișeni (acolo unde se află muzeul pălăriilor de paie). Pentru a ajunge la Bezidul Vechi se va intra pe un drum neamenajat cu riscul de a rămâne împotmolit în noroi sau în apă, și se va ajunge la câteva ruine încă rămase în picioare după inundarea satului.

De la Sângeorgiu de Pădure până la Bezidul nou sînt cca 10 km. Până la Bezidul vechi, satul scufundat cam tot atât.

Puțină istorie

S-au descoperit urme geto-dacice și romano-bizantine. Prima atestare apare în anul 1566. Mai târziu prin 1773 localitatea apare sub numele de Bözöd. Înainte de 1975 anul inundării era o comunitate cu aproximativ 180 case aici, o biserică, și locuitori care trăiau în armonie și împărțeau timpul între muncă, religie și alte activități. Fiecare își avea gospodăria lui, oamenii lucrau, socializau și era chiar ok chiar dacă vremurile în care au trăit nu erau tocmai ușoare.

Localitatea era străbătută de pârâul Kușmed afluent al Târnavei Mici. Datorită faptului că satele care se află în aval și mai jos de Bezidul Vechi erau adesea inundate dar și în urma hotărârii oamenilor din partid s-a decis construirea unui baraj, lac de acumulare și implicit Bezidul Vechi care stătea în calea edificiului comunist a fost inundat. În prezent în Bezidul vechi ar mai locui 24 persoane, așa scrie, personal am văzut ceva urme de civilizație, chiar am auzit o drujbă care tăia ceva, animale și case dar mai mult ruine sau case care stau să cadă.

Despre lacul de acumulare

Lacul de acumulare cu început de construcție în 1975 s-a finalizat în 1989. (cu pauză între 1977-1984) La scurt timp după ieșirea din Sângeorgiu de Pădure drumul urcă până la baraj după care șerpuiește în jurul lacului. Se află la o altitudine deasupra mării de 350 m. Volumul total de apă ar fi 31 mil. mc. apă. Lungimea barajului ar fi în jur de 600 m, barajul ce se alimentează din râul Cușmed. Rolul barajului ar fi protecția contra inundațiilor din localitățile din aval, producere de apă potabilă și producerea de energie electrică cu ajutorul unor hidrocentrale.

Lungimea și lățimea lacului variază în funcție de cantitatea apei, astfel poate să fie între 4,5-6,5 km lungă, 570-860 m lățime, 20-27 m adâncime. Lacul este și loc de agrement fie pentru pescari fie pentru sporturi nautice sau pur și simplu de petrecut timp pe malul apei. Astfel am văzut multe case de vacanță, dar și pescari cu cortul.

Vizita noastra în Bezidul vechi

Mă interesa mai mult locul unde se afla Bezidul Vechi și dacă s-ar mai vedea ceva din acel sat care face parte din componența localității Sângeorgiu de Pădure. Încă de pe drum am zărit turnul bisericii scufundate și am căutat calea de acces până acolo. În dreptul locului unde se află un memorial despre satul scufundat se poate intra pe un drum de pământ spre Bezidul Vechi. În scurt timp apăreau case vechi dar părăsite, încă în picioare deoarece se aflau în zona neinundabilă. Stâlpii de curent încă există iar firele funcționale observând puținele semne de viață din jur. Apar și bălțile pe drum cu porțiuni complet inundate, mă întrebam și la volanul Dusterului dacă să mai circul sau nu. Iar când am dat de o porțiune de drum complet inundată de baraj (era capătul barajului acolo) m-am dat jos să examinez terenul. Fiind pietriș sub apă am trecut și acolo cu brio până am ajuns la primele ruine scufundate.

Biserica catolică a fost construită în evul mediu în 1740 și era din lemn. În 1784 s-a construit cea din piatră ruinele căruia vedem în prezent. Statuia Fecioarei Maria care datează din aceeași perioadă s-a mutat în biserica catolică din Sângeorgiu de Pădure.

Biserica aflându-se probabil într-un punct mai înalt din sat, nu s-a putut inunda complet. Turnul se vedea cam tot timpul iar în timpul unor veri secetoase apărea ca o fantomă biserica întreagă. Și cimitirul există pe dealurile din jur, se observă bine din acel loc, nu s-a putut inunda și nici amintirile nu se puteau distruge.

Ideea de reconstruire s-a transpus deja în realitate. Eu am găsit locul în șantier, turla este consolidată deja și nava bisericii se află în construcție în apă bănuiesc că din beton care se folosește la poduri sau alte construcții în apă. Prin această biserică nouă se va simboliza faptul că Bezidul Vechi nu a murit, pentru că nici un regim nu este în stare să distrugă o comunitate, sau măcar amintirea comunității! Biserica nu va mai fi una catolică ci una ecumenică (religie universală)

La întoarcere am intrat într-o gospodărie părăsită. Nu era în zona inundabilă. Avea de toate, poartă, gard parțial, casă încă pe picioare cu mobilă încă existentă în ea, o vatră de foc, un cuptor, anexe parțial prăbușite, fântână care avea apa curată, urme de cotețe de animale, locul unde a fost grădina de zarzavaturi și livada în care pomii erau înfloriți doar că nu mai sînt copii care să le culeagă roadele-și asta datorită unui regim dobitoc care a inundat zona!!!

Foștii locuitori din Bezidul Vechi sau descendenții lor se întorc anual pentru a comemora. Există un memorial, acesta cum am scris este accesibil, se află la drumul județean. Zidul plângerii că așa se numește obiectivul există din 1995, iar data comemorării este în august.

Am vizitat și noi acest Zid al plângerii și am găsit atât interesante exponatele dar m-a cuprins și tristețea în același timp dar și ura față de fostul regim comunist. Un fel de sentimente amestecate.

Exponatele sînt ușor de înțeles. În primul rând vizionăm un șir de tablouri cu imagini făcute în fostul sat.

Pe partea stângă găsim o pădure întreagă de sculpturi funerare. Fiecare sculptură reprezintă o fostă casă inundată din sat iar cărările între sculpturi reprezintă fostele străzi și ulițele satului.

În apropierea bisericii care se află în reconstruire am observat o ruină de capelă (vizionând imagini vechi mi-am dat seama că a fost un lăcaș de cult) Pe pereții acestei capele am mai observat urme de pictură și urme de litere. Pe lângă aceste clădiri am mai observat în apă ceva urme de zidărie. Probabil vara într-o perioadă mai secetoasă observam mai multe. Acum ne aflam după o perioadă cu multă zăpadă și ploi în consecință și barajul era cam plin.

Sângeorgiu de Pădure

De și obiectiv principal în zonă, nu am reușit să beneficiez de singura atracție mai importantă Castelul Rhédey, pe motive pascale. În multe zone se înțelege altfel de a face turism, ei nu înțeleg că și turistul are zile de lucru și zile libere astfel pentru vizita obiectivului fie îți iei concediu, fie de învoiești, no coment. Ca și răspuns nu mai încarc în rubrica orașului nimic și va fi menționat ca și împrejurimile lacului Bezid, îmi asum și comentariile primite dacă vor fi...

În altă ordine de idei orașul din județul Mureș există de mult timp cu o primă atestare din 1333 (Sancto Georgia). În 2011 avea în jur de 5000 locuitori, dar și pe vremea romanilor era o așezare rurală aici.

Ca și un prim obiectiv turistic este Castelul Rhédey, din secolul XVIII, construcție neobarocă după renovările din 1759,1809. Colegii mei de pe AFA care au găsit castelul deschis au descris în felul următor:

vezi impresii

vezi impresii

Un alt obiectiv de remarcat este biserica reformată din secolul XIII și renovată în 1760.

Cam atât despre zonă, pentru o vizită mergeți până acolo, recomand. Drumuri bune

---

VIZUALIZĂRI: 1395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI