Ce băi în zona Eforie Sud? Mare sau lac?

TIPĂREȘTE

Înainte să ajung la Eforie Sud, la hotelul Cosmos (vezi recenzie), nu îmi era clar unde urma să reușesc să fac băi în mare și în lacul Techirghiol (ce plajă e cea mai accesibilă, ce băi sunt deschise și care sunt mai de calitate, la ce tarife, etc.). Am reușit să mergem la băi în trei locuri diferite, pe care voi încerca să le compar pentru ca să ajut și alte persoane care consulta AFA, în alegeri cât mai documentate: plaja maritimă Moon Beach, Băile Reci din localitatea Techirghiol și Băile Reci din Eforie Sud. Cu acestea voi termina seria de texte din această vara.

Moon Beach la Eforie Sud, la Marea Neagră

Plaja din Eforie Sud a fost lărgită de curând și rezultatul este după părerea mea un succes. Noi am mers la Moon Beach. Considerând coborârea falezei, pe alocuri cu pantă pronunțată, acoperită cu ierburi, tufișuri și copaci și traversarea plajei, pâna ajungi la apa mării, faci o adevărată expediție. Pornind de la hotelul Cosmos, dacă o iei spre dreapta printr-un fel de « junglă », ai parte de gunoaie și de trepte abrupte, prost fixate, alunecoase, într-un cuvânt periculoase. Recomand mai degrabă un ocol în stânga hotelului, pe faleză, apoi cobrând pe la locul numit Capul Turcului, unde se află și un mic restaurant / bar.

Plaja este lată, foarte lată, protejată de diguri. Trebuie să mergi mult pe un nisip grosier pâna să ajungi la zona de șezlonguri și la un nisip mai fin, unde poți în sfârsit să te descalți. La Moon Beach se află un bar, unde se stă pe pufuri. Sunt și cabine de Salvamar, în care nu părea să fie tot timpul cineva de veghe. Din când în când erau acolo.

Noi am stat pe cearceafuri sau prosoape.

Apa mării la începutul lui iulie a fost plăcută, caldă, mai întâi fără valuri, în ultima zi cu valuri care au adus animație pe plajă. Alge și meduze puține, atât cât trebuie ca să te simți totuși la mare, pe teritoriul acestor ființe marine. Intrarea în mare este progresivă și pășești pe mici dune de nisip formate sub apă de spargerea valurilor. A fost o plăcere să înot spre larg pâna la linia geamandurilor.

Pe plajă și în apă, lume puțină. A trecut zilnic un singur vânzator ambulant, o doamna discretă care vindea gogoși. Altfel, nu era muzică și monotonia nu era ruptă decât de trecerea avionului publicitar și a unei șalupe care organiza plimbări pe mare, care nu a găsit nici un mușteriu.

Băile Reci din Techirghiol

Știați că lacul Techirghiol este cel mai mare lac sărat din România? Știați că lacul Techirghiol (10,68 km²) este mai mic decât lacul Siutghiol (19 km²)?  Stiaiti că göl în limba turcă înseamna lac?

Intrarea la Băile Reci din localitatea Techirghiol arată bine, sunt mai multe ghișeuri, precum și panouri explicative instructive despre băi și nămolul sapropelic. Am ales să mergem la comun, adică la plaja mixtă, dar când ești în apă poți să zărești și ceva nudiști la o anume distanță.

Tarif: 30 lei de persoană, gratuitate pentru copii. Se intră fără recomandare de la medic.

Plaja este curată, în pantă lină pâna la lac, cu vedere largă pâna la Eforii și sezlongurile sunt cuprinse în preț. Se merge pe o alee de ciment sau pe nisip. Pe o parte se găsesc dușurile în aer liber, cu apă sărată. Toaletele sunt bine întreținute. Clientela este OK, desigur cu o medie de vârsta destul de ridicată, dar mai sunt și persoane mai tinere și copii. Este recomandat să începeți printr-o baie în ghiol. Prețiosul nămol se ia dintr-un fel de butoiașe și se întinde pe corp într-un strat negru ca smoala și vâscos, apoi stai la soare pâna se usucă. Costumul de baie se murdărește și ți-e greu să dai laoparte petele gri, mai ales dacă este de culoare deschisă, chiar când intri în apă și te speli de nămol. Mașina de spălat acasă le-a venit de hac acestor pete.

Mă așteptam la un miros mai puternic al nămolului, de baltă și de sulf, așa cum mi-l aminteam din copilărie, dar de fapt nu este prea tare. Sau poate mi-a scăzut mie simțul olfactiv.

Apa ghiolului era călduță în acea zi de iulie, probabil cu un grad Celsius peste temperatura apei mării. Totuși mi-a trebuit un timp de adaptare. Sunt vălurele minuscule, care clipocesc ușor. Și aici Salvamarul sau Salvalacul sau Salvaghiolul este prezent, chiar mai activ decât la mare, fiindcă i-am auzit fluierând la unii înotatori prea aventuroși. Salinitatea ridicată a lacului face din înot o experiență ciudată.

Nu am măsurat gradul de salintate (peste 90 g/l ne spune Internetul), însă aș zice că este inferior celui de la Sovata sau Slănic Prahova. Lacul are o adâncime maximă de 9 m. La Băile Reci culoarea este mai mult maroniu verzuie decât albastră și apa este mai puțin limpede decât cea a mării, ceea ce este normal și de bun augur pentru proprietățile excepționale ale acesteia, combinată cu nămolul. Am petrecut o după-amiază plăcută la acest ștrand, după care, pe înserate, am făcut o vizită la mânastirea Sfânta Maria din localitate, o minune, unde mi-au plăcut mai ales mozaicurile din fața bisericii. Atmosfera din această mânastire de maici m-a impresionat peste așteptări.

Între Techirghiol și Eforie Nord, pe malul lacului se mai vede un ștrand, cu o piscină mare de un albastru intens, dar nu am fost și acolo, ci l-am observat numai din goana mașinii.

Băile Reci din Eforie Sud

Acest ștrand se află prins între calea ferată și șoseaua Constanța-Mangalia pe o parte, și lacul Techirghiol pe cealaltă parte. Ca pieton, din Eforie, treci printr-un pasaj subteran prevăzut cu trepte.

Tarif: 32 lei de persoană, 15 lei pentru copii peste 7 ani. Se intră fără recomandare de la medic.

Am cumpărat biletele de la un domn care stătea la o masă în holul de intrare și nota vânzarile într-o condică.

Plaja este ceva mai mică decât cea din stațiunea Techirghiol, tot cu nisip, șezlonguri și umbrele de pai și stuf. Noi eram la secția mixtă, dar ca și dincolo, poți vedea secțiile de nudișți de ambele părți, mai ales în apă.

Trenul trece destul de aproape și îmi imaginez spectacolul pentru călători. Dar de fapt nu, mă înșel, căci în zilele noastre majoritatea călătorilor sunt cufundați în universul artificial al telefonului mobil, nepăsători la spectacolul lumii care se desfășoară în fața ochilor loi, în special pe singura linie ferată litorală a României. Tristă epocă, cu universul îngustat (de bunăvoie!) la un minuscul ecran dreptunghiular!

Era lume mai puțină decât la Băile Reci din orașul Techirghiol, o medie de vârsta ceva mai ridicată, cu toate că am văzut și o familie cu copii mici. Se auzea radioul local care difuza o muzică disco destul de potrivită cu clientela. Ca peste tot, se vorbea aproape exclusiv românește. O singură familie vorbea engleză. Nămolul se găsea din belșug în niște compartimente de ciment, de unde te serveai la discreție. Pe malul lacului mirosul mi s-a părut mai neplăcut decât la ștrandul din Techirghiol. Sper că era un miros natural, firesc locului și nu semnul unei poluări. Apa era mai închisă la culoare și mai opacă, dar între timp plouase și deci aspectul poate varia de la o zi la alta. Priveliștea oferea alt unghi decât la primul ștrand, elementul cel mai marcant fiind imensul turn de radio-televiziune (195 m, dat în folosință în 1977), pe malul opus. Localitatea Techirgiol se vede în zare la mai mare distanță decât turnul, lacul continuând spre dreapta.

Dușurile sunt în aer liber, cu apă dulce încălzită. Cabinele de schimb sunt destul de bizare, de pe vremea lui Pazvante Chioru, de fapt niște cămăruțe în spatele unei perdele, cu un fotoliu de stil vechi, departe de ceea ce ți-ai putea imagina să găsești într-un ștrand. Dar aceste amănunte fac farmecul descoperirilor. Nu vreau neapărat să găsesc locuri și lucruri standardizate și uniformizate oriunde mă preumblu. De partea cealaltă a șoselei, ajungi repede în centrul Eforiei Sud, trecând printr-un parc, unde se află statuia lui Ioan Movilă, fondatorul stațiunii (Bucureşti 1847 - Techirghiol 1904).

---

VIZUALIZĂRI: 960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI