Surprinzătoarea Rivieră a Atenei

TIPĂREȘTE

Dacă te afli în Atena de prin mai până la finele lui octombrie și vrei să îți acorzi o pauză de la vizitarea Acropolelor și celorlalte situri antice și să scapi de îmbulzeala de turiști din Plaka și Monastiraki pentru a petrece câteva ore la soare și a face - eventual - o baie în Egeea cea limpede și sărată, nu e neapărat nevoie să te îmbarci pe un vapor având ca destinație una din insulele din Golful Saronic. Capitala Greciei are propriile faleze și plaje, întinse pe vreo 50 de kilometri (chiar 70, cu tot cu cele din Pireu). La care se ajunge repede, comod și ieftin...

Atâta lucru știam și eu și fără să fi pus piciorul acolo, și am mizat pe atuul unor băi de soare și mare atunci când am încercat (și reușit) să îmi conving consortul să accepte ideea unui sejur în Atena la început de iunie. Ceea ce n-am știut și am aflat cu mare și plăcută surprindere este că Riviera Ateniană arată minunat și că drumul de-a lungul Coastei lui Apollo sau Coastei de Aur, așa cum îi mai zice, e o adevărată încântare: de o parte a șoselei se înșiră bloculețe noi, albe și frumoase, multe din ele cu cafenele și taverne la parter, iar de cealaltă parte ochii se desfată cu petice de iarbă bine îngrijite, palmieri, plaje mai mari sau mai mici, amenajate sau nu, private sau publice, și mai ales cu multe, foarte multe porturi de agrement în care acostează cuminți iahturi care mai de care mai elegante.

Singurul meu regret major este că nu am străbătut întreaga rivieră, până la Cap Sounion, pentru a vedea Templul lui Poseidon. Și asta fiindcă, pentru a ajunge acolo ar fi trebuit să luăm un autobuz din autogara KTEL din Atena iar călătoria ar fi durat două ore, prea mult și prea obositor pentru noi, mai ales că asfințitul nu aveam cum să-l prindem la templu, în iunie întunecându-se târziu după ultima cursă retur a autobuzului. Dar detalii despre Cap Sounio, Templul lui Poseidon și drumul până acolo puteți găsi în reviewul colegei și prietenei @irinad vezi impresii.

Noi n-am ajuns decât până la Vougliameni, absolut suficient însă pentru a ne face o imagine destul de clară cu privire la frumusețea locurilor și la facilitățile oferite în zonă. Mai ales fiindcă am poposit pe mai multe plaje, în mai multe zile, deplasându-ne cu două tipuri de mijloace de transport.

Tramvaiul este soluția cea mai la îndemână atât pentru localnici, cât și pentru turiști. 3 linii funcționează în Atena, notate 3,4 și 5, cu lungimi cuprinse între 18,2 și 21,5 km, toate date în folosință în varianta actuală cu ocazia Jocurilor Olimpice găzduite de capitala Greciei în 2004. Linia 3 face legătura dintre Stadionul Păcii și Prieteniei din Pireu cu localitatea Voula de pe Rivieră. Linia 4 are ca punct de plecare Piața Syntagma din centrul Atenei, după care străbate cartiere mai puțin bătute de turiști precum Neos Kosmos și Nea Smyrni pentru a ajunge pe faleză la stația Edem, de unde cotește la dreapta către Pireu, având punctul terminus la stadionul din Pireu menționat mai sus. În fine, linia 5, cea mai utilă pentru iubitorii de plajă cantonați în Atena, pornește din Syntagma și are același parcurs ca linia 4 până la Edem, după care cotește însă la stânga și se prelinge pe malul mării până la Glyfada, unde intră în localitate și întoarce la Voula.

Precizez că tramvaiele circulă des și în condiții foarte bune (inclusiv A/C), însă traseele sunt lungi și cuprind multe stații, așa încât pentru a parcurge, de pildă, drumul de la Syntagma la Glyfada va trebui să vă înarmați cu răbdare - călătoria durează în jur de 40 de minute. Despre pericolele care îi pasc pe pasageri din partea hoților de buzunare nu pot decât să vă sfătuiesc să stați cu ochii în patru. Noi n-am avut niciun fel de neplăceri.

Ceva mai repede se ajunge pe Rivieră cu metroul, coborând la stația terminus Elliniko de pe linia 2, situată în Glyfada, din apropierea căreia, luând autobuzul 122, veți străbate o bună parte din coastă până la Varkiza, deci mai departe decât vă duce tramvaiul.

Așa după cum arătam în reviewul inaugural al „serialului Atena” vezi impresii, o călătorie cu orice mijloc de transport în comun costă 1,40 euro, biletul fiind valabil timp de 90 de minute, însă dacă intenționați să faceți mai multe drumuri, abonamentele reprezintă o variantă mai economicoasă. Detalii aici: athenstransport.com/english/tickets/.

Autobuzul X96, care leagă Aeroportul Internațional Eleftherios Venizelos de Pireu, străbate și el Riviera Ateniană, cu opriri la toate stațiile importante. Costul unui bilet este 6 euro (3 euro pentru copii de 6-18 ani, studenți și persoane de peste 65 de ani).

Pentru a ajunge la plajele ateniene de dincolo de Voula noi am folosit autobuzul hop-on hop-off, despre care am relatat în același review introductiv. Pe acest traseu galben-verde, stațiile sunt următoarele: Acropole-Planetarium (Pireu) -Flisvos-Glyfada-Kavouri-Astir Beach-Vougliameni Lake. Atenție, sunt numai patru curse pe zi, prima din ele cu plecare din stația Acropole la ora 10.30 iar ultima cu retur din Vougliameni la 18.42. Și repet: orarul este respectat cu cea mai mare strictețe, lucru de care m-am convins în cele două zile când am apelat la această modalitate de deplasare.

La numai 10 km sud de centrul Atenei, orășelele de pe Rivieră, cândva mici sate pescărești, acum parte a zonei metropolitane, s-au născut începând de prin anii 1960 prin asanarea mlaștinilor din preajma Golfului Saronic și au devenit între timp cartiere rezidențiale șic și scumpe sau refugii de verile caniculare pentru localnicii cu dare de mână, care și-au construit aici case de vacanță. Mai important pentru turiști, pe țărm au apărut hoteluri și ideea unei cazări în Glyfada, ca să dau un singur exemplu, merită toată atenția, permițând atât plajă și băi în mare, cât și vizitarea minunatelor obiective turistice ale capitalei, accesibile cu mijloacele de transport în comun.

Multe tentații fac cu ochiul vizitatorilor: în afara peisajelor marine, atracția principală o reprezintă plajele, cu nisip grosier dar apă surprinzător de curată, unele din ele lungi și/sau late, amenajate cu umbrele, șezlonguri, beach baruri, locuri de joacă pentru copii, salvamari, cabine de schimb și dușuri sau terenuri de tenis, volei etc., altele mai sălbăticuțe dar la fel de apetisante. O parte din ele sunt mândrele deținătoare ale Blue Flag și oferă facilități pentru practicarea de sporturi nautice.

Așezarea unora din plaje în golfuri înseamnă dublarea atractivității prin porturile de agrement. În imediata lor apropiere veți găsi cluburi private, cafenele fițoase sau restaurante care servesc cu precădere - evident - fructe de mare. Iar seara multe porțiuni de pe faleză se animă datorită cluburilor de noapte.

Principalele arii de pe coasta ateniană sunt Flisvos Marina, Glyfada, Voula, Vouliagmeni, Lagonisi, Varkiza, Anavyssos și Sounio, însă în drum se întâlnesc multe plaje cu nume și dotări diferite, de unde puteți alege în funcție de preferințe.

În Flisvos Marina, un port de agrement de dimensiuni considerabile, acostează unele dintre cele mai luxoase iahturi care brăzdează apele Mediteranei. Faleza pietonală, discotecile și cinematograful în aer liber, mallul, cafenelele și restaurantele atrag mulțimi de atenieni, veniți să se distreze la plaja cea mai apropiată de oraș.

Nava de război Averoff stă ancorată în Paleio Faliro Marina. Dacă timpul vă permite, o puteți vizita; după ce a servit în Războaiele Balcanice și cele două Războaie Mondiale, în 1984 a fost transformată în muzeu.

Edem este una din plajele publice pe care le-am frecventat, fiind situată convenabil pe traseul liniilor de tramvai 4 și 5. Nu foarte curată și îngrijită dar cu apă limpede, beneficiază și de o terasă unde ne-am răcorit cu câte o bere.

Și mai ascunsă mi s-a părut a fi Batis, altă plajă publică neamenajată, cu nisip și pietre, în schimb foarte lată. Aici nu am găsit decât o „kantina” de unde un nene întreprinzător ne-a servit cu o bere Amstel și un caffé frappé contra fabuloasei sume de 2,50 euro!

Depășind aceste zone de plajă mai modeste, apreciate, din câte am observat, mai ales de localnici, am pătruns în Glyfada, considerată pe drept cuvânt cea mai șic și mai cosmopolită suburbie a Atenei.

Glyfada degajă și acum un aer american, chiar dacă au trecut peste 20 de ani de când SUA și-au abandonat baza aeriană din apropierea fostului aeroport internațional Ellinikon. În afara portului de agrement bine organizat și a unui teren de golf cu 18 găuri (primul de o asemenea mărime din Grecia și o raritate și în prezent în această țară), turiștii de rând, așa ca noi, nu pot să nu remarce clădirile înconjurate de spații verzi îngrijite și mai ales puzderia de magazine ale unor branduri de renume care au transformat orașul-stațiune într-un soi de mall imens. De prețuri nu cred că are rost să pomenesc, având în vedere că printre rezidenți se numără vedete și politicieni de-ai locului, dar și milionari arabi sau ruși...

Scena această plină de „vibe”, cum se zice mai nou, e completată cu succes de parcuri de distracție, terenuri de tenis, bachet, fotbal etc., ca și de cafenele, restaurante și cluburi de noapte unde, din câte am citit, lumea dansează până în zori - Glyfada e un fel de Beverly Hills în variantă grecească.

Mai multe plaje se înșiră de-a lungul acestui orășel, cele mai multe publice dar cu șezlonguri ce pot fi închiriate contra cost: Glyfada (Terminal), Agios Dimitrios, Agios Kosmas. Dacă prima nu m-a impresionat prea tare, ultimele două mi-au plăcut în schimb în mod deosebit, sunt foarte late și nisipul, deși amestecat cu pietricele, nu mi-a zgâriat tălpile.

O dimineață întreagă am petrecut la Astir Beach, o „perlă” mai de lux și mai simandicoasă a Rivierei Ateniene, premiată cu Blue Flag datorită facilităților oferite. Intrarea e cu plată pe această plajă, singura foarte aglomerată peste care am dat noi - 4 euro/persoană, cu o reducere de 1 euro dacă ai peste 65 de ani, și de banii ăștia, dacă ai noroc, poți să beneficiezi de un șezlong. Dacă sunt toate ocupate, asta e, fii pe fază și repede-te de cum se eliberează unul!

Partea bună a lucrurilor este că stând la plajă și admirând peisajul (plaja e așezată într-un golf superb, mărginit de dealuri împădurite), am putut comanda la prețuri rezonabile un frappé (2 euro) și o bere (3 euro). Iar în așteptarea autobuzului hop-on hop-off (aici nu se poate ajunge cu tramvaiul) ne-am delectat pe terasa beach barului, eu cu două cupe de înghețată (6,20 euro) iar Adrian cu o bere la halbă de 500 ml la 4 euro și un păhărel de ouzo - 6 euro.

De la Astir ne-am continuat drumul cu hop-on-ul spre Voula, aflată la numai 3 km sud de Glyfada. Din autobuzul deschis am admirat eleganța bloculețelor de apartamente, terenurile de sport, cafenelele, tavernele și parcurile pline de verdeață, precum și plaja lungă, amenajată pe unele porțiuni și lăsată „la liber” pe altele.

Și am ajuns la capătul de linie - Vougliameni, un loc pe care grozav mi-aș fi dorit să-l explorez, mai ales după lecturarea reviewului lui @crismis vezi impresii. Dar n-a fost să fie, pentru după-amiază aveam în plan al doilea tur prin Atena cu hop-on hop-off-ul.

Prietena Cristina ne-a povestit despre lacul scufundat, pe care eu l-am zărit numai în fugă din autobuz și nici măcar n-am apucat să-l pozez, așa că mă mărginesc să adaug că întinderea de apă dulce combinată cu apă sărată are o temperatură constantă de 24 grade tot timpul anului și efecte terapeutice dovedite, se pare, fiind îndeosebi recomandată pentru reumatici. Tot ce pot spune este că lacul arată spectaculos, înconjurat cum e de pereți stâncoși.

De partea cealaltă a șoselei am văzut însă plaja lungă, marina și aleile mărginite de întinderi mari de iarbă presărată cu flori, iar de citit am citit că Vougliameni este, la fel ca Glyfada, un orășel „cu ștaif”, fapt confirmat de clădirile de apartamente elegante și de terasele șic.

Și apropo de asta, Vougliameni este poreclit „Valea Colesterolului” din cauza restaurantelor specializate în această zonă a Rivierei Ateniene în preparate din carne, printre care și favoritul meu - kokoretsi. Ah, îmi lasă gura apă!

Închei aici scurta și deloc exhaustiva prezentare a localităților și plajelor de pe Coasta de Aur a capitalei grecești. Nu înainte însă de a vă oferi câteva informații cu privire la cinci proiecte aflate în derulare care vor schimba categoric în bine aspectul Rivierei Ateniene.

Primul se referă la reabilitarea zonei Faliro prin legarea ei de esplanada olimpică a Stadionului Păcii și Prieteniei din Pireu și construirea noilor sedii ale Operei și Bibliotecii Naționale. Al doilea proiect are în vedere privatizarea și reproiectarea Marinei Alimos, cel mai mare port de agrement din Balcani, iar următoarele două inițiative vizează construirea în Glyfada a hotelului de cinci stele Asteria și a resortului Astir Palace Vougliameni, cu două hoteluri, plaje private, restaurante gourmet, baruri, magazine și un spa în care procedurile aplicate vor urma învățăturile lui Hipocrate...

În fine, ultimul și cel mai ambițios proiect, în valoare de 8 miliarde de euro, va transforma zona fostului aeroport Ellikion într-un mare complex de lux care va cuprinde, pe lângă un hotel de cinci stele, și un cazinou, centre comerciale, clădiri de apartamente, parcuri și terenuri de sport. Se preconizează ca prin construirea acestuia cifra vizitatorilor Atenei va crește cu un milion!

Cu astfel de planuri de viitor, guvernul grec urmărește să facă din Coasta de Aur o destinație turistică de excepție, deschisă tot anul și populară printre amatorii de city-breakuri. Și sper că va reuși.

Dar chiar și până ce aceste proiecte vor fi realizate, Atena a fost și este un oraș norocos: spuneți și voi, câte locuri din Europa se pot lăuda cu vestigii de cea mai mare importanță pentru istoria omenirii, cu cartiere pitorești, pline de flori și taverne tradiționale, cu dealuri de pe care se deschid panorame urbane spectaculoase, ȘI - cireașa de pe tort - cu un litoral întins pe zeci de kilometri, cu plaje, golfuri, porturi și nenumărate distracții?!!

Grecia e Grecia iar capitalei ei Dumnezeu i-a dat (aproape) TOTUL!

Webmasater, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 13511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI