Sozopol, într-o zi ploioasă, amintindu-ne de Apollonia

TIPĂREȘTE

După ce la Rovadinovo am trăit o experiență dezolantă, nu am disperat și am purces către destinația principală a excursiei din acea zi - Sozopol. Auzisem despre micul orășel că rivalizează cu Nessebarul ca arhitectură originală veche și vestigii arheologice.

Am descoperit repede o parcare cu plată (chiar lângă „marina” - portul de iahturi) unde am lăsat mașina fără grijă și am luat-o agale pe jos spre orașul vechi.

Scopul principal (de ce să nu recunosc?), pe lângă ăla pur turistic, era să găsim un bancomat de unde să mai scot niște leva, că de data asta n-am mai făcut manevra obișnuită cu popasul din Ruse pentru același scop; acolo m-am limitat să cumpăr cele două viniete necesare drumului. Și am și găsit repede unul, așa că, odată scăpat de grija asta, am început și vizita propriu-zisă.

Am trecut pe lângă o biserică mică (Sf. Nicolae făcătorul de minuni), apoi de muzeul de arheologie al orașului (care avea același preț sau chiar mai mic la intrare ca „minunea” din Ravadinovo, dar mult mai multe de arătat) fără să pot intra - ultimii bani ca$h fiind „pierduți” la „castel”.

De aici se mai pot vizita, ocolind mica peninsulă în sens trigonometric (cum nu știți ce-i ăla?!? adică invers acelor de ceasornic! Cum?!? n-aveți ceas cu ace? păi și io ce vină am?!?) următoarele:

- biserica Sfinții Chiril și Metodiu;

- ruinele vechilor fortificații și ale bisericii Sf. Nicolae;

- biserica Sf. Gheorghe;

- muzeul etnografic;

- galeria de artă municipală;

Imediat după aceasta, e un loc viran folosit ca parcare, apoi niște ruine ale bisericii medievale Sfinții Apostoli. De aici avem și o frumoasă panoramă spre noul complex urbanistic „Sozopolis”, peste golful Korenyata.

Am continuat apoi plimbarea pe strada Morski Skali (Stâncile marine) și am vrut să ne așezăm să mâncam ceva, la una dintre multele cârciumioare ce stau agățate una lângă alta deasupra golfului Sozopol, având nu doar mâncare bună, ci și priveliști fantastice asupra insulei Sf. Ioan și a golfului, până la intrarea în rada portului Burgas.

Am intrat la restaurantul Neptun, dar era mult prea înghesuit, nu știu - ceva nu m-a atras acolo, așa că am pornit mai departe.

Am aruncat și o privire spre biserica Sf. Ivan Rilski, apoi am dat peste restaurantul Moara de Vânt (Вятърна мелница). Deși aveam A. I. la Duni, am preferat să mai facem puțină variație și să luăm masa în oraș. Așadar, pentru că aici și decorul, și personalul au fost cu „vino-ncoace”, am ales să rămânem și am luat ceva ușor, specific local. Cum nu era o zi prea aglomerată, am beneficiat de o masă chiar deasupra stâncilor și a mării (am putut zări și câțiva delfini jucăuși), serviciul a fost prompt și de nota 10, mâncarea la fel. Iar până la finalul mesei, a ieșit și soarele!

Am plecat deci mai departe, să închidem cercul, trecând pe la:

- capela Sfânta Duminică;

- capela Sfinții Constantin și Elena;

- biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. XV);

... și căscând gura la toate casele vechi de pe toate străduțele înguste pe care nu te poți rătăci chiar de ai vrea.

Voi lăsa câteva poze să completeze puținele mele vorbe despre cele enumerate mai sus.

Zona e foarte frumoasă, merită o vizită, eventual ceva mai lungă, să puteți intra și prin muzee. Și pentru suveniruri (deși e greu să găsești ceva specific local, original) e un loc bun de răscolit.

Vacanțe plăcute!

===

Detalii mai „tehnico-istorice”, prin saiturile de mai jos:

wikipedia

wikitravel

---

VIZUALIZĂRI: 4010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI