Sejur în Rodos

TIPĂREȘTE

Mai întâi şi mai întâi, vreau să vă mulţumesc tuturor celor care anul trecut mi-aţi votat reviewurile şi astfel voi mi-aţi dat un loc de top în clasament. Mai înainte însă vreau să-i mulţumesc lui Cornel pentru ideea de a recompensa cu un sejur la alegere acest loc fruntaş; nu trebuie neglijat nici efortul material făcut de AmFostAcolo.Travel pentru sponsorizare. Îi mulţumesc şi lui Cristi care mi-a pus la dispoziţie voucherul, biletele de avion şi mi-a făcut instructajul necesar. Ce tot vorbesc eu aici? Înainte şi înainte de toate îi mulţumesc lui Dumnezeu că am fost sănătoşi şi ne-am putut bucura din plin de sejurul de opt zile din Rodos.

Am plecat din Bucureşti la o oră convenabilă, respectiv decolare la ora nouă cu un charter al companiei Blue Air. Am menţionat asta pentru că în general cursele low cost cu care am mai mers plecau la ore imposibile cinci- şase dimineaţa şi se întorceau după miezul nopţii.

Zborul a durat o oră şi cincizeci de minute, timp în care ni s-a servit şi o gustare constând dintr-un sanviş cu de toate, nişte salată de fructe şi un fresh sau cafea. Este prima dată când o cursă low cost îţi oferă altceva decât un pahar de apă şi ăla, la cerere.

În aeroprtul Diagoras prin care tranzitează anual aproape 5 mil pasageri, am fost întâmpinaţi de reprezentantul firmei ˝mamă˝ cu care AmFostAcolo.Travel a ales să colaboreze. Am fost repartizaţi la unul din cele şase autocare ale firmei şi din prima mi-am dat seama de buna organizare. Ghizii însoţitori erau o echipă de moldoveni, fete şi băieţi, vorbitori în afară de limba română şi de rusă pentru că atât în autocar, cât şi în hotel sau în oraş predominau turiştii ruşi.

Distanţa dintre aeroport şi oraş fiind de 14 km, autocarul a oprit în dreptul fiecărui hotel în care urma să fie cazaţi turiştii. Intrasem oarecum la întrebari că nu ajungea la hotelul nostru. Ce să vezi? Hotelul Oktober la care urma să fim cazaţi, constituia ultima coborâre pentru că era amplasat cel mai central din toate, practic în buricul târgului adică al portului şi al cetăţii până la care eu, cu mersul meu mai lentisim făceam 10-12 minute. Despre hotel şi restaurantul de vis-a-vis la care serveam prânzul am să vă scriu separat pentru ca am ce vă povesti.

Chiar în dimineaţa respectivă am ieşit să prospectăm şi plimbarea asta am mai făcut-o şi serile când era răcoare. La ora aceea, cca. douăsprezece, temperatura era încă suportabilă, efectul de răcorire fiind dat de un vânticel venit dinspre mare. Peste vreo două ore, deşi nu erau mai mult de 26 grade, din cauza umidităţii aerului simţeai nevoia să intri undeva la umbră să te răcoreşti. Cafenele, taverne, restaurante, baruri la tot pasul. Goale la ora aceea cu chelneri care aproape te trăgeau de mână şi te întrebau cu surâs profesional ˝Where are you from? ˝ şi când ziceai Romania afişau o bucurie pe faţă de parcă era vorba de satul în care au copilărit la bunici. A trecut timpul când spuneau Hagi, Comăneci, Ceauşescu. Preţurile erau mici, aşa cum ştiţi şi voi care an de an faceţi concediul pe plajele Eladei. Hai! hai! Am ajuns la malul mării în capul străzii Oktober, strada hotelului nostru.

Aici am fost întâmpinaţi de silueta zveltă a bisericii Evangelismos cu un turn cu ceas care parcă străpungea cerul albastru. Numele ei te-ar duce cu gândul la un lăcaş evanghelic dar nu, din 1948 este catedrala ortodoxă a Rodosului. Deşi ca aspect i-ai fi dat câteva secole vechime, ea a fost construită în 1930 de un arhitect italian după planurile bisericii din Oraşul Vechi distrusă în 1856 în urma exploziei unui depozit de muniţii. În interior pereţii sunt împodobiţi cu fresce în stil clasic- bizantin executate în jurul anilor ´50-´60 ai secolului trecut dar care totuşi au aspectată patina timpului.

În continuarea bisericii am admirat reşedinţa Episcopulului Ortodox continuată cu Palatul Guvernatorului. Undeva am să vă scriu despre istoria stăpânitorilor insulei dar aici e cazul să vă amintesc numai despre italieni care au guvernat însula din 1912 până în 1945, perioadă în care au construit Oraşul Nou (Neohori), l-au refăcut pe cel vechi şi au înălţat clădiri impozante în stilurile arhitecturale fascist dar şi neo-clasic. Clădirile obişnuite construite înainte sau după plecarea italienilor, cu excepţia hotelurilor noi, sunt în majoritate în stil cubist. Palatul Guvernatorului aminteşte de Palatul Dogilor din Veneţia, fiind împodobit cu multe elemente decorative. Peste drum se află primăria, teatrul şi palatul poştei. Teatrul National numit şi teatrul Puccini a fost construit în 1937 în plină epocă fascistă şi stilul său arhitectonic consacrează această trăsătură. La acea epocă era una din cele mai mari şi moderne săli de spectacol din Europa.

Moscheea Murad Reis a fost construită în 1622 şi este înconjurată de un cimitir musulman cu cca 350 de morminte în care sunt îngropaţi hani, paşi şi alte personalităţi. Murad Reis a fost o căpetenie musulmană care a murit în luptă în Rodos, în acel loc. În faţa moscheei se păstrează urme din vechiul zid al oraşului datând din epoca romană.

Urcand în stânga de la moschee am ajuns în dreptul Cazinoului, cea mai impozantă clădire realizată de italieni. Întrucât ei au dorit să facă din Rodos o excepţională staţiune estivală în care să vină să se relaxeze Mussolini sau Victor Emanuel III, (d. 1947) au construit în 1926 un hotel ultramodern şi la câţiva ani mai târziu un cazinou. Hotelul a găzduit mari personalităţi ca Winston Churchill, Moshe Dayan, Aristotel Onasis. În 1948 acolo s-a semnat actul de înfiinţare al Israelului.

Am revenit la biserica Evanghelismos în spatele căreia pe un dig care înaintează câţiva zeci de metri în mare, se află faimoasa statuie a cerbului elfos iar în partea cealălaltă, la capătul digului pe care e construită cetatea-far Agios Nicolaus, cealălaltă statuie, ciuta elfina, simboluri ale Rodosului. Se spune că aceste statui au fost construite în locul picioarelor colosului din Rodos.

În urma înfrangerii lui Demetrius din Macedonia în 304 î. Hr. care a asediat Rodosul dar nu l-a putut cuceri, locuitorii insulei au comandat unui sculptor din Lindos o statuie gigantică înaltă de 32 m. care îl înfăţişa pe zeul Helios purtând pe cap o cunună de raze şi o torţă în mână. Sculptorul a lucrat 12 ani şi a realizat una din minunile lumii antice, colosul din Rodos. Acesta a fost distrus peste câţiva zeci de ani de un cutremur şi ascultându-se oracolul din Delphi care prevedea nenorociri asupra Rodosului dacă s-ar fi refăcut, rodezienii au renunţat. În urma colosului a rămas un morman de bronz zăcând în mare. Evreii care au cumpărat spărturile au avut nevoie de 900 cămile pentru a le transporta prin deşert.

Portul turistic Mandraki a fost odinioară portul militar al insulei. Intrarea în el era închisă cu un lanţ de fier în dreptul celor doi cerbi. În port sunt zeci de tonete care oferă croaziere la preţ mai mic faţă de agenţiile turistice. Este drept fără ghid (descurcă-te cum poţi) şi fără masa de prânz care oricum în Grecia te costă cca 15 eu/ persoană pentru un fel principal cu salată, o băutură şi cafea. O croazieră la Lindos pe mare costa 28 eu. Cea oferită de agenţie cu autocarul a costat 45 eu, avea ghid vorbitor (prost) de limba română şi dejun şi mai prost. Pentru insula Symi la tonete plăteai 25 eu, la agenţie 40, în aceleaşi condiţii de ghid şi dejun. La Symi am văzut în plus, mănăstirea Panoramitis la care vasul a oprit o oră. O croazieră la Marmaris costa 45 eu incluzând taxele de intrare în Turcia (aveai nevoie de paşaport) dar te lăsa în faţa bazarului şi te lua după şase ore; nu ne-a tentat. Alte croaziere oferite la tonete: turul portului pentru o oră 10 eu, diverse scheme de scufundări, sporturi nautice, etc. Stiam de diferenţa de preţuri dar şi noi, ca şi alţii, am fost luaţi repede cu oferta făcută direct în hotel. Tot în portul Mandraki este un City Tour hop on-hop off care funcţionează între orele 9 şi 18 din oră în oră. Pretul biletului cumpărat începând cu 9.30 este de 12 eu iar dacă îl iei după ora 12.30 se reduce la 9 eu. Are 12 staţii şi practic tranzitează într-o oră tot orasul cu excepţia oraşului vechi pentru care are 3 opriri înafara zidurilor cetăţii. Tot în portul Mandraki, în spatele clădirii Nea Agora este staţia centrală de taxiuri şi cea de autobuze. Sunt autobuze în toate direcţiile insulei. Pentru insula fluturilor un bilet dus-întors este 10 eu, pentru cetatea antică Kamiros 10 eu, turul oraşului cu trenul 6 eu un drum. Există un grafic de plecări-sosiri dar personal am avut două experienţe proaste în privinţa punctualităţii curselor. Într-una din ele am aşteptat în soare aşezată pe şeaua unei motociclete parcată acolo (mă dureau picioarele de atât mers) aproape o oră. Autobuzul cu ora afişată 12.15 nu venise nici la unu. Am luat un taxi care ne-a costat până la hotel numai 5 eu faţă de 2.20 eu cât am fi dat amândoi la autobuz plus 10 minute pe jos.

Dealungul portului Mandraki sunt o serie de clădiri construite de italieni cu arhitectură neo clasică sau eclectică (mai multe stiluri). Este de remarcat clădirea Nea Agora cu format heptagonal construită de celebrul arhitect Florestano di Fausto, autor al multor clădiri din Rodos. Este o construcţie fără etaj cu o intrare monumentală în stil maur. La început a fost o piaţă în care se vindea peşte proaspăt dar această activitate s-a restrâns treptat rămânând doar în câteva puncte dis de dimineaţă, în restul spaţiilor deschizându-se taverne, cafenele, bijuterii, pielărie, suveniruri, toate într-o superbă dezordine şi amalgam oriental. Mergând mai departe am ajuns la digul care închide portul. Dealungul lui au fost 13 mori de vânt din care s-au mai păstrat doar trei. La acest dig sunt acostate iahturile scumpe care nu vor să se amestece cu plebea vaselor din portul Mandraki. Pe dig este fortul Agios Nikolaos ridicat în 1460 de Marele Cavaler Raimondo Zacosta. A fost fortificat de Marele Cavaler Pierre d´Aubusson în 1480 şi astfel Rodosul a respins atacul sultanului Mahomed al II lea. În vârful fortului se află farul Rodosului vizibil de la 17 mile marine (23 km). La capătul digului ciuta elfina este despărţită de cerb pentru totdeauna de o fâşie de mare pe care nu o poate trece.

Asta a fost prima vizită de recunoaştere a Rodosului. Am revenit la hotel după mai multe ore de plimbare, sentimentul care m-a copleşit fiind de bucurie şi încântare că amfostacolo.

Cum noi nu mergeam la plajă, zilele următoare am bătut la pas frumuseţile oraşului de la nouă dimineaţa până spre două şi apoi o oră-două seara pe o bancă la malul mării căutând din ochi luminiţele vapoarelor la orizont. Am făcut o croazieră în insula Symi, o recunoaştere din autocar a coastei estice până la Lindos, am vizitat oraşul vechi intra muros dar şi extra muros 4.5 km per pedes, ne-am răcorit în parcul antic Rodini celebru încă din timpul lui Iulius Cezar, am vizitat palatul Marilor Cavaleri şi muzeul arheologic cu superba lui grădină, am urcat pe Acropolele Rodosului şi la capătul a opt zile încă am mai fi avut multe de văzut.

- va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 3846 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI