O saptamana plina si reusita in Puglia

TIPĂREȘTE

Am aterizat la Bari sambata putin dupa ora 14 la capatul unui zbor de nici o ora si jumatate.

Ca varianta de transfer catre oras am ales autobuzul regiei locale de transport care in 40 de minute ne-a lasat in fata garii centrale. Este cea mai convenabila varianta pentru ca biletul costa 1,5 euro si se cumpara direct de la sofer (achizitionat de la chioscul de ziare costa 1 euro).

Am pornit pe jos spre centru si in 10 minute am ajuns la cazare. Deja trecusem in drumul nostru prin Piata Aldo Moro si prin fata Universitatii cu acelasi nume, obiective pe care urma sa le vedem in fiecare zi a sederii noastre in Bari. Pentru primele 5 nopti am rezervat o camera dubla la B&B Dolci Notti o alegere foarte inspirata aflat chiar in centru cu vedere spre artera comerciala Via Sparano.

Ne-am lasat bagajele si am plecat la plimbare prin centrul orasului.

Bari nu abunda in atractii turistice si nici nu are un obiectiv central pe care trebuie neaparat sa-l vizitezi. Dar centrul vechi are un farmec aparte si te transpune intr-o atmosfera autentica de oras italian cu mult diferita de cea a oraselor din nord. Pe o straduta ce porneste din dreptul castelului in dreptul fiecarei usi batranicile modelau orechetti, niste paste specifice regiunii Puglia.

Seara vedeai pe scaun asezati la sueta vecinii care vorbeau si gesticulau galagios sau mai tare de atat la o masa din plastic scoasa intr-o piata centrala 6 barbati jucau carti si se manifestau zgomotos.

Am intrat in cele doua biserici din centru, una dintre ele fiind cea care adapostea moastele sfantului Nicolae si la subsol avea o capela ortodoxa, am luat fiecare straduta la pas si spre seara am ajuns in zona portului.

Jumatate de zi cred ca e suficienta sa descoperi Bari si chiar sa faci o plimbare pe faleza pana in zona plajei Pane e Pomodoro. Noi am strabatut centrul in lung si-n lat si chiar am fost placut surprinsi sa descoperim un oras peste asteptarile initiale.

Ziua 2 Monopoli si Polignano a Mare am plecat duminica din Bari Centrale cu Trenitalia. Biletul pana la Monopoli costa 3.2 euro si orasul este la aproximativ 35 minute de Bari. In fata garii este un punct de informare turistica unde am primit o harta cu centrul, dar este simplu si se ajunge ca si in celelate orasele in maxim 15 minute pe jos in zona falezei.

Ne-am plimbat vreme de 3 ore pe strazile inguste pavate cu piatra, in armonie cu cladirile vechi si bine conservate. Este deosebita faleza la Adriatica cuprinsa intre port, castel si o fasie de cativa zeci de metri cu plaja de nisip construita artificial. In rest biserici la tot pasul, am vizitat si domul orasului unde in duminica respectiva avea loc simultan botezul unor nou nascuti si la intoarcere am petrecut putin timp intr-un parc dragut denumit dupa regele Vittorio Emanuele.

Am plecat cu un tren din directia Lecce si am coborat dupa 5 minute la Polignano. Biletul 1.1 euro.

Polignano este o statiune mult mai animata o perla a litoralui adriatic cu multe restaurante, terase si baruri concentrate in zona centrala. In fata garii am gasit pe un panou (harta turistica) a oraselului pe care am fotografiat-o sa ne asiguram ca nu ne scapa nimic important in plimbarea de 4 ore pe care le aveam la dispozitie.

Primisem o recomandare sa mancam la restaurantul Pescaria, o specialitate locala de peste crud, insa coada de la intrare ne-a descurajat pe loc. Am mancat in schimb poate cea mai buna inghetata din acest sejur la Mario Campanella.

Am hoinarit pe strazile din centru sub un soare arzator, prea arzator pentru sfarsitul lunii mai si am descoperit prin fiecare loc prin care treceam ceva frumos. Dupa doua ceasuri de plimbat in voie, ne-am reintors in piata centrala si am mancat pizza la un bistro – Casa Mia

In rest nu aveti cum sa nu dati in Polignano de Domenico Modugno o personalitate locala cunoscut pe plan international pentru melodia Volare care se auzea la tot pasul. Noi, cum sta in obicei turistilor, am facut poze la statuia sa de pe faleza. Am vazut si celebrul restaurant Grotta Palazzese de undeva din lateral fiind strajnic pazit de un bodyguard la intrare de turistii curiosi care tanjeau dupa o poza in jnterior.

Mai tarziu am fost la plaja cand soarele s-a ascuns dupa stanci si ne-am multumit cu putina odihna pe pietre la umbra. Erau destui oameni la plaja, dar personal nu agreez plaja cu pietre si relieful stancos pentru un sejur la mare.

Spre seara am mancat inca o inghetata piccolo, dar mai mult decat medie ca gramaj si ne-am intors la gara. Este indicat sa va luati biletele la sosirea in Polignano pentru ca oricum sunt valabile 4 ore de la validare. In gara erau numai 2 automate de vanzare a biletelor si s-a creat o coada destul de mare astfel ca la sosirea trenului au urcat si calatori fara bilet. Dupa alte 40 minute am fost la Bari Centrale si dupa o plimbare pe centru spre cazare ne-am retras in camera pe la 20.30.

Ziua 3 Matera - plecare din Bari Centrale din gara aflata in dreapta si operata de Ferrovie Appulo Lucane. Biletul costa 4.9 euro/ sens si durata calatoriei este de 1:40 pana la 2 ore. Ajunsi la Matera Centrale am pornit ghidati de indicatoare si de multimea de turisti care mergea spre Sassi. Indicatoare sunt destule si chiar in orasul vechi sunt marcate frecvent itinerariile turistice.

Destul de multe santiere de reabilitare a cladirilor, dar fara sa deranjeze turistii semn ca orasul se pregatea intens sa devina capitala culturala in 2019. Ne-am plimbat prin zona veche vreme de 4 ore suficient cat sa ne bucuram de peisajul urban desprins din alte vremuri.

Am vizitat principalele doua biserici din Matera, am cautat umbra de langa zidurile inalte de piatra, caci am avut parte din nou de o zi torida, am vizitat o grota pentru a vedea cum traiau oamenii cu doar 70 de ani inainte si am descoperit o macheta a asezarii la un magazin de artizanat. Am ramas impresionati de cat de bine conservat e centrul vechi din Matera si ce cadre, parca surprinse in afara Europei intalnesti la tot pasul. Pentru cateva ore m-am simtit ca la Betleem si am inteles de ce Matera a fost ales sa gazduiasca filmarile pentru Patimile lui Hristos.

Programasem sa plecam cu trenul de la ora 17, dar pentru ca programul de 4 ore s-a dovedit suficient am plecat in jur de 16, pentru ca biletul cumparat la Bari este valabil oricand pentru intoarcere. Pe traseul de intoarcere am facut putin peste 2 ore, caci se circula pe o singura linie si trenul a asteptat mult in gari sa vina din sens opus alte trenuri. Deh... regim de personal 80 km in 2 ore, asemanator cu ce intalnesti pe la noi. Seara program de voie prin Bari.

Ziua 4 Alberobello plecare la 10 tot din gara centrala de la ultima linie unde opereaza compania Ferrovie Sud Est. Biletul costa 4.9 euro/ sens, iar durata este tot de aproximativ 2 ore cu intarzierea inclusa. Deja ne-am obisnuit pentru ca pe tot parcursul vacantei am avut parte de intarzieri culminand cu plecarea de la Bari catre Cluj cu peste o ora jumatate intarziere. De la gara din Alberobello dupa acelasi tipar al oraselor mici din Puglia se ajunge in centru in aproximativ 15 minute.

Ne-am incurcat putin pentru ca nu au indicatoare la fel de bune ca in Matera, dar asa am dat peste cea mai mare casuta trulli din oras. In cele din urma am ajuns in cartierul turistic plin de trulli. Turisti multi, casute care mai de care mai fotogenice, suveniruri ieftine la tot pasul, inghetata delicioasa la Martinucci, o biserica construita si ea cum altfel, decat ca un trulli si cateva zone la inaltime de unde aveai o panorama splendida asupra locului.

Am aflat ca acele casute, cunoscute in trecut pentru ca era locuite de populatia saraca si se puteau darama si reconstrui in numai cateva zile, pentru a evita plata impozitelor au ajuns sa coste azi vreo 80.000 euro pentru cei care doresc sa valorifice potentialul turistic al zonei centrale. In partea stanga a strazii Monte S. Gabrielle care desparte in doua cartierul trulli se afla o zona cu mai multe casute organizate ca spatii de cazare. O localnica vindea la usa casei cirese la punga din productia proprie si ne-am bucurat de gustarea luata la marginea drumului.

Dupa o alta serie de poze ne-am intors la gara si dupa ce am asteptat trenul 30 de minute sa apara am plecat inapoi la Bari. Am avut o companie placuta din partea unui cuplu de romani cu care ne-am intretinut tot drumul. Seara in Bari am petrecut-o la restaurantul Il Rustico pe care vi-l recomand cu drag. La randul nostru am fost indrumati catre acolo si daca ajungeti o sa intelegeti de ce merita cu prisosinta.

Ziua 5 Bari – chiar miercuri cand ne-am propus sa ramanem pentru ultima zi in oras si sa mergem la plaja a fost innorat. Dar pentru ca excursiile din zilele precedente au fost suficiente si oboseala incepea sa-si spuna cuvantul am plecat la plimbare pana in ora 10 spre Pane e Pomodoro. In maxim jumatate de ora am fost pe plaja si am cautat un adapost pentru ca incepuse sa ploua usor. Noroc ca pe la 12 s-a oprit si am stat la plaja cateva ore. Am incercat si apa Adriaticii, ok pentru o baie racoroasa si culmea chiar daca am vazut soarele maxim 15 minute pe seara am simtit ca ne inrosisem pielea. Plaja este super cochet amenajata si poti gasi cam toate facilitatile ca pe o plaja de statiune.

Dupa amiaza am luat cele mai importante locuri din centru din nou la pas si am revazut tot ce ne-a placut. Am mancat la un restaurant pescaresc (in premiera peste spada) si ne-am delectat cu inghetata si cannoli. Ne-am luat ramas bun de la Bari pe indelete si am concluzionat ca timpul petrecut aici a fost mai mult decat suficient si am reusit sa vedem tot ce ne-am propus.

Ziua 6 Lecce joi dupa micul dejun am eliberat camera si am plecat spre aceiasi gara centrala unde putin dupa ora 10 aveam tren spre Lecce. Era acelasi tren cu care duminica plecasem la Monopoli. Pana la Lecce trenul face putin peste o ora si jumatate, chiar daca distanta este destul de mare – aproximativ 150 km. Pe drum multe localitati cu iesire la mare, plantatii de vita si vie, maslini si multi, multi cactusi care cresteau spontan. La Lecce din gara pana la cazarea pe care ne-am ales-o ultracentral am facut undeva la 20 de minute de jos, printr-un labirint de stradute inguste si intortocheate majoritatea pietonale.

Orasul te surprinde din prima prin arhitectura baroca si acele cladiri tipice parca sculptate in piatra.

Dupa ce ne-am cazat la Central Suites Lecce am pornit sa descoperim zona centrala, dar si o varianta de ajunge a doua zi la mare. Din nou nu insist sa va prezint obiectivele principale, caci in afara de Piata Domului pe care nu trebuie si nu aveti cum sa o ratati, au foarte multe biserici, piatete cateva artere piertonale pline de magazine, restaurante, baruri etc, un parc superb (Giardini Pubblici) si cateva porti de intrare in orasul vechi care s-au conservat foarte bine. Din nou am fost impresionati de istoria pe care cladirile o purtau in zidurile lor si ce frumuseti se pot ascunde intr-un orasel care aparent nu-ti spune nimic.

Este o veritabila Florenta a Sudului, asa cum pe buna dreptate au intitulat-o vizitatori mai avizati. In prima zi am fost foarte preocupati de cum vom ajunge vineri la mare motiv pentru care am tot cerut informatii la oficiile turistice despre niste autobuze care circulau culmea incepand chiar de maine 1 iunie pe perioada sezonului estival si legau orasul de mai multe staiuni din zona. Nimeni nu stia nimic exact, dar pentru informatii precise am fost directionati catre autogara. Asa am avut ocazia sa vedem si o mica parte Lecce zona noua, caci autogara se afla la 20 minute de centrul vechi.

Neplacut surprinsi am aflat ca desi autobuzele plecau incepand cu a doua zi, la ora 14 nimeni nu stia orarul. Ca alternativa ne-a fost recomandat sa urmarim siteul dedicat unde mai pe seara avea sa se afiseze programul.

Pe la ora 18 ne-am linistit afland ca la 9 dimineata pleca un autocar catre Porto Cesareo, acel satuc pescaresc transformat in statiune cu peisaje desprinse parca din Caraibe. Am facut niste cumparaturi din oras si dupa ce ne-am odihnit in camera in jur de 2 ore pe seara am iesit din nou la plimbare sa admiram orasul noaptea.

Ziua 7 – conform planului, ne-am trezit la ora 7 si dupa ce ne-am pregatit de plecare am facut un popas la barul din colt (Prato) unde serveam micul dejun. Colazione clasic – briosa + cafea, dar in locul acela a avut un farmec aparte. Ajungem inainte ora 9 in autogara si surpriza… autocarul catre Porto Cesareo nu circula conform programului. Am primit o lamurire de la informatii in dulcele stil romano-latoin… stiu ca este pe program, dar nu stiu cum sa va explic de ce si cum… dar ideea este ca azi nu circula. Deh… era abia inceput de sezon si oamenii nu se trezisera.

Cum o zi in soarele torid din Lecce unde pietrele frumos asezate amplificau mai mult senzatia de canicula nu ne incanta am zis ca trebuie cu orice pret sa ajungem la mare. Intrebam un grup de italieni ce autocar din cele aflate pe peron pleaca la mare. Ne-am urcat spontan in cel indicat care mergea la Torre dell´Orso si in 2 minute am plecat. Abia pe drum am deschis un google sa vedem unde mergem, la ce distanta, despre ce e vorba. O droaga de autocar scoasa de mult din uz, dar care din fericire avea aer conditionat.

Dupa mai putin de o ora am ajuns in acea staiune si dupa ce ne-am lamurit la ce ora aveam autobuzul de intoracere am pornit spre plaja.

Torre dell´Orso este o statiune de traditie, judecand dupa numarul italienilor de pe plaja si este destul de putin frecventata de straini. Insa se simtea ca sezonul abia incepuse, era destul de lejer si nu toate plajele erau amenajate. In schimb nisipul si apa au fost de nota 1000. Fix ce ne trebuia… o zi de relaxare intr-un loc cu totul nou.

La pranz am plecat putin pe plaja pana in centrul staunii unde am mancat diverse produse de patiserie de la magazinele din apropiere si o delicioasa inghetata pe o terasa cu priveliste la malul marii.

Dupa amiaza la ora 17 am plecat din Torre dell ´Orso cu un autocar din acelasi tipar si am ajuns tot dupa o ora inapoi la Lecce. Statia de autobuz era langa un resort care se popula foarte mult cu turisti italieni de weekend. Seara ne-am petrecut-o la plimbare prin oras bucurandu-ne de ultimele momente din acest sejur reusit in Puglia.

Sambata in ultima zi am fost numai pe drum si am asteptat foarte mult in aeroport avionul spre Cluj. Plecare dimineata la 8 fara din Lecce, acelasi tren regio – dupa o ora si jumatate am fost in Bari, ne-am aprovizionat putin de la un Spar de langa gara, am luat autobuzul spre aeroport, am ajuns la aeroport dupa 30 de minute si de acolo a inceput asteptarea.

Am stat vreo 4 ore pentru ca am ajuns punctual si avionul a mai avut o intarziere de 90 minute din cauza unei furtuni in Romania. Dar in cele din urma am ajuns acasa cu o intarziere de putin peste o ora si vacanta noastra de o saptamana prin Italia s-a incheiat linistit.

Am descoperit o parte cu adevarat autentica a Italiei, cu locuri deosebite si posibilitati nenumarate de ati organiza vacanta, o destinatie pe care o vom recomanda tuturor de acum incolo…

---

VIZUALIZĂRI: 4335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI