Olănești... Băile Olănești

TIPĂREȘTE

OLĂNEȘTI... BĂILE OLĂNEȘTI.

Bine... baie poți face doar în râul cu acelaș nume, dar așa, pe apucate, la cotul pe care îl face până în Izvorul 24! Eiii, ar mai fi ele și ceva băițe, dar prin căzi, dușuri, alea-alea, ba chiar și o piscină cu apă termală! Dar, în principal, poți face baie, ca aproape toată lumea, pe interior. Asta pentru că Stațiunea Olănești este una cu izvoare de beut, nu de scăldat! Bune și alea, mai ales că datează de pe la... ăhăăăăă, 1760, ele aflându-se pe moșia lu' "boer" Olănescu Toma. Dar, ghinion! Pe la sfârșitul secolului XIX o rupere de nori astupă izvoarele, care sunt uitate până după primul răzbel mondial. Apoi treaba ia amploare, ocupanții sovietici amenajând aici o bază de tratament cunoscută ca Vila 1 Mai. În 1969... altă revărsare, care de data asta mai omoară și câțiva turiști! După aceasta, s-a pornit o amenajare ca lumea a izvoarelor, ea continuând și în zilele noastre.

Am două locații unde mă simt, parcă, la fel ca acasă: una este Paralia Katerini - Grecia, iar alta Băile Olănești. Și în Paralia și la Băile Olănești poți fi - după dorință - înconjurat de lume, sau un plimbăreț solitar. Iar asta o poți face cu ușurință pentru că tratamentul, cum am spus, fiind unul "de beut", poate fi făcut ca peripateticienii (ăia de vorbeau și se plimbăreau, concomitent/simultan/deodată și în acelaș timp :D).

Ca boleșnițe, pot fi tratate foarte multe și - se spume... pardon, spune - că ar avea efect! Ele - boleșnițele, nu spumele - ar fi acestea : afecțiuni digestive, afecțiuni renale și ale căilor urinare, afecțiuni cronice ale ficatului și ale căilor biliare, afecțiuni respiratorii, afecțiuni dermatologice, afecțiuni alergice, acestea fiind cele mai importante.

Ca și parcări, ar fi una pe malul râului Olănești, pe Strada Băilor - 3 lei/zi! Dar, în funcție de cazare, se poate parca pe străzile pline de hoteluri și vilișoare și pensiuni. Lângă parc mai este u parcare supraetajată, dar - îmi cer scuze - nu am date despre ea.

În centru, vis-a-vis de intrarea în parc, se află un mic magazin cu de-ale mâncării, dar și tot felul de tonete cu mai de toate. Sunt și două autoserviri (la data când am fost noi, una era închisă), dar pe aleea ce duce către izvoare sunt multe terase ce oferă o mare diversitate de mâncăruri.

Parcul a fost modernizat, și parcă era mai boem înainte, chiar dacă părea mai "sălbatic". Chiar la intrare a fost construită o fântână cu lumini și muzică, s-au amenajat și modernizat aleile, s-a plantat gazon peste tot. În capătul parcului, amatorii de tenis de masă pot găsi două mese unde se pot relaxa. Mese de tenis, nu de cârciumă! Paralel (și pe lângă parc :D) este o alee (pe care se face - din păcate - simțită prezența unui număr tot mai mare de autoturisme, și asta pentru că, la sfârșitul aleii s-a deschis un foarte mare complex hotelier). Pe această alee se află o sumedenie de "cotinețe" cu tot ce-ți poftește sufletul - dar nu și de mâncare.

Nu după mult timp, ajungem și în piața "liberă", amenajată ad-hoc (pentru că în centru, vis-a-vis de hotelul Olănești, pe strada Pieții se află... ce credeți? O piață, normal. Aprovizionată și ea cu de toate.

Revenind pe aleea de lângă parc, după mica piață, cum se trece podul, găsim esența stațiunii: IZVOARELE cu băutură nebețivă :D. A gauche-pe stânga - Izvoarele, și anume de la 8 la 14, apoi izvorul 5, iar mai departe, pe dreapta, traversând râul, izvorul 3 și 3 bis (acesta fiind și singurul cu apă dulce potabilă din stațiune! Vă sfătuiesc fie să cumpărați apă îmbuteliată, fie să vă aprovizionați de al acest izvor). Mai departe, ajungem și la cel mai mediatizat izvor - Izvorul 24.

Ei bine, de aici începe - pentru unii - partea foarte plăcută și liniștită. După izvor, drumul intră complet în pădure, pe la umbră, devenind drum pietruit. Aici, puțin mai departe am întâlnit în 2-3 rânduri persoane cu rulotă care se așezaseră aici!! Acum nu erau decât unii cu cortul. Asta se întâmplă la bifurcația ce merge - luând-o către dreapta - către micuța mânăstire Comanca - de fapt o bisericuță și un cimitir, la care vin credincioșii din satul vecin - Pietrișu.

O hartă dataliată ne prezintă zona și traseele ce pot fi făcute din acel punct. La stânga ajungem, după ceva kilometri, în satul Tisa, de unde, pe o scurtătură, ajungem chiar la grupul de izvoare 8-14!

Dacă chiar suntem puși pe drumeție, continuăm poteca, ajungând pe așa numita "Betonata", trecând pe lângă heliportul lui Ceaușescu. Iar drumul ne scoate la renumitul Lac cu Nuferi și Sanatoriul Olănești. Noi am făcut, în urmă cu câțiva ani, traseul invers, pornind de lângă lac, apoi pe Betonată iar de la Tisa am luat-o la vale - dar la vale rău - până la ieșirea de la izvoare.

Cât ne hodinim puțin, putem vizita bisericuța lui Horea, din Albac. Și, dacă tot am ajuns acolo, hai și la Piatra Scrisă. Continuăm pe Strada Horea și ajungem la cimitirul Olănești. Este și o plăcuță care ne îndrumă către Piatra Scrosă, iar odată intrați în pădure urmăm marcajul PUNCT GALBEN. Un traseu ușor, de vreo 15-20 de minute, dar merită!

Dragii mei, bolnavi sau nu, eu vă propun cu bucurie o stațiune unde îți poți găsi liniștea în umbra pădurii!

Drumuri bune și toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 4572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI