EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEAnchilozat de atâta stat în casă cu pandemia asta, am hotărât să încerc un prim traseu montan pe anul acesta, de dificultate medie. Conditie fizică nu mai am, dar am voință și asta-i tot ce contează.
Dintotdeauna mi-a plăcut marea, dar muntele îl iubesc. Cu fiecare pas pe care-l faci descoperi un cu totul alt peisaj, iar bucuria de a cuceri un vârf este neprețuită. E o luptă doar cu tine însuți de ați depăși limitele, o luptă în care nu ai cum să ieși pe locul doi. Mersul pe munte trebuie să fie o plăcere, nu un chin. Nu trebuie să alergi să fii primul, ci cel mai important lucru e să te întorci sănătos acasă.
Iubirea de munte mi-a fost sădită în suflet din copilărie de tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească în pace. Cu el am făcut multe trasee de o zi și m-a învățat să iubesc, să respect și să prețuiesc muntele. Am continuat în tinerețe cu multe trasee montane cu sacul de dormit și cortul în spate. Am crezut că nu-l voi abandona niciodată. Dar s-a rupt ceva în mine, grijile, familia, lenea au făcut ca în următorii ani să trec de la iubirea de munte la leneveala de la mare.
Ei bine după pauza asta forțată pe care a luat-o planeta, m-am hotărât să mă reîntorc în natură și la liniștea oferită de aceasta, care se poate observa cel mai bine pe cărările montane.
Ei bine cum vă spuneam am ales un traseu de dificultate medie, cu plecare din Cheia. Ne-am făcut ruscacul, am revăzut traseul, ne-am pregătit merinde, dar prognoza vremii ne-a dat tot planul peste cap. Dar în următoarea săptămâna nu am mai ratat și am plecat spre munte. La ora 6.00 dimineața am plecat pe ruta București Cheia, cu o mică pauză la Snagov. În jurul orei 8,30 dimineața am parcat în fața cabanei Muntele Roșu, care din păcate este închisă de câțiva ani.
Ne-am luat rucsacii în spate și am zbughit-o pe traseul montan ales. Prima noastră oprire era la punctul numit La Răscuce, unde de fapt se intersectează două trasee. În stânga e drumul spre cabana Vârful Ciucaș, iar în dreapta cărarea către vârful Gropșoarele.
Indicatorul turistic ne preciza că până la acest punct vom face cam două ore. Traseul pleaca destul de abrupt prin pădure. Trebuie să mergi încet să-ti găsești ritmul propriu. Nefiind antrenat de atâtia amar de ani, vreo 30 și cu tot atâtea kilograme în plus la purtător, m-am cam chinuit pe această parte a traseului. Dar mi-am găsit ritmul meu de broască țestoasă, cu multe opriri. Vorba cea: pauzele lungi și dese, cheia marilor succese! Cert e că eu nu mă așez, deoarece apoi greu mă mai pornesc la drum. Am luat-o încet, încetișor și am ajuns în vârf chiar cu 15 minute înainte de timpul prognozat. Asta chiar a fost o mare surpriză pentru mine. Am depășit câteva persoane, dar și am fost depășiți de mult mai mulți. Unii alergau pe munte. Așa ceva eu n-am mai întâlnit, pe un asemenea traseu. Bravo lor.
Am admirat natura, am cântat și am chiuit mai ales ca să speriem eventualele animale sălbatice în frunte cu moș Martin! La un moment dat am văzut în partea de jos o întreagă pădure culcată la pământ și chiar îi înjuram pe cei responsabili, pentru ca în a doua parte a excursiei să ne spună o localnică faptul că pădurea a fost culcată la pământ acum câteva luni., de un uragan nemaivăzut în zonă! Nu te poți pune cu stihiile naturii.
La Răscruce am luat o scurtă pauză de hidratare și de făcut poze, apoi am plecat spre vârful Gropșoarele. Cam 25 de minute am făcut până în acest vârf, iar drumul a fost mai putin solicitant din punct de vedere fizic. Aici am stat preț de un sfert de oră și am admirat natura. Drumul urma spre vârful Zăganu, dar noi aveam alte planuri. Am făcut poze și am admirat coloritul superb al naturii, apoi am luat-o catinel înapoi către Răscruce.
De aici drumul urma pe platou spre cabana Vârful Ciucaș, iar indicatoarele arătau 1 oră- 1 oră jumate în funcție de viteza fiecăruia. Aici pe platou am avut privilegiul deosebit să admiram rhododendronii înfloriți. Este sezonul lor și abia începuseră să înflorescă. De obicei înfloresc la sfârșit de mai început de iunie și stau înfloriți doar vreo două săptămâni. Pandemia asta i-a afectat și pe ei și au așteptat ridicarea restricțiilor pentru a înflori și aputea fi admirați de către turiști. Înflorirea acestor flori superbe este punctul maxim de atracție al zonei.
Am mers pe platou, pe șaua Chirușca, am trecut pe lângă o stână și după aproximativ jumătate de oră am dat de un indicator care ne arăta că mai e doar jumătate de oră până la cabana Vârful Ciucaș. Cred că vroia să ne încurajeze.
La depărtare se vedea drumul pe care am urcat spre Răscruce, iar iubitorii muntelui urcau în șir indian. Sincer eu personal nu am mai văzut atât de mulți la un loc. Mi-a plăcut faptul că toți erau deopotrivă iubitori și cunoscători ai muntelui, fiind și echipați corespunzător. O adevărată încântare pentru mine, să văd laolată atâția iubitori ai muntelui, care știu să respecte natura.
Coborârea a început prin jnepeniș, un loc tare drag mie. Coborârea a continuat cu cântec înainte marș, ca-n armată, cine știe!!! La un moment dat am dat de o poieniță și a zis că e momentul să gustăm din merindele pentru picnic, aduse de-acasă. Tot aici era un alt indicator care ne arăta că mai avem tot o jumătate de ora până la cabană. Ooops ăstia fac glume cu noi!!! In fine!
Eu care sunt un mare gurmand, de oboseală abia am reușit să ciugulesc câte ceva. In apropiere începuse ploaia și norii se apropiau de noi amenințător. Am strâns repede și am continuat drumeția spre cabana Vârful Ciucaș. De ploaie am scăpat și în aproximativ jumatate de oră am ajuns la Cabană. Pe drum am avut privilegiu să ne întâlnim și cu cumătra vulpe. Stătea fără teamă la numai vreo cinci metri de noi, așa că am putut-o poza în voie. Bonus la cabană am întâlnit o altă vulpe. Cu pandemia asta se pare că animalele sălbatice au prins curaj.
La cabana Vârful Ciucaș abia am găsit loc la masă. Berea rece Ciucaș și mâncarea tradițională au fost la loc de cinste. O oră am petrecut la cabană, iar în jurul orei 14 am început coborârea spre cabana Muntele Roșu.
La cabana Vârful Ciucaș se poate ajunge și pe un drum forestier destul de abrupt în ultima lui parte si din cauza aceasta era foarte multă lume. Am coborât cu greu, da ați înțeles bine cu greu, pe acest drum forestier abrupt si foarte alunecos. A mea soție chiar a tras o căzătură, iar eu mi-am pus la maximă încercare toate articulațiile. După alta jumătate de oră a apărut un indicator în care ne spunea că traseul spre cabana Muntele Roșu urmează prin pădure. Bine că m-am luat după soție că altfel dacă urmam drumul forestier ajungeam la DN, la distanță de câțiva kilomeri de locul în care aveam parcată mașina.
Drumul prin padure a fost destul de greoi, cu urcușuri și coborâșuri și abia în jurul orei 15.30 am ajuns la Cabana Muntele Roșu. Pe drum ni s-a mai alăturat o localnică de vreo 66 de ani ce a decis să se rupă de grupul ei din pricină de vârstă. Nu știu cum, dar cert e că se mișca mult mai bine ca mine, bravo ei!
La cabana Muntele Roșu era manifestatie. Dacă dimineața erau maxim 10 mașini în parcare, acum erau deja câteva sute parcate pe mai multe rânduri. Am înjurat ceva până am reușit să scot mașina din parcare, fiind aproape blocat! Deh românii aștia!
A fost o plimbare pe munte extrem de binevenită. Ne-au durut toate cele, dar am fost foarte fericiți și asta-i tot ce contează. Sper să mai repetăm experiența cât mai des! Călătorii frumoase tuturor!
Trimis de robert in 09.06.20 11:41:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL CIUCAȘ.
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
rog: https://www.youtube.com/watch?v=iI9yD9hSp0Q
mersi frumos!
Rog așteptați...
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Ufff... și noi suntem cu rucsacelul la ușă și cu toate că leșin de dor de munte am ales alte plimbărici. M-au băgat în toate boalele știrile astea cu Moș Martin care se plimbă în voie. Dar văd că nu e cazul să mă îngrijorez, cărările de munte sunt ful. Ne-am scos fluierul de munte, cu vocea alungăm pe oricine din jur, așa că în week-end o luăm și noi din loc.
Superbe poze, natura asta o să ne salveze de toate relele.
@robert: Frumoasă escapadă la munte! Ciucașul e ofertant din punct de vedere al traseelor montane, dar și fotogenic. M-am gândit și eu la o scurtă excursie la Muntele roșu în acest weekend de Rusalii având în vedere perioada de înflorire a smârdarului (bujor de munte sau rhododendron). Am renunțat gândindu-mă la aglomerație, dar se pare că oamenii au ieșit în număr mare la plimbare în toate zonele țării, astfel că și în locurile unde am fost era aceeași aglomerație. 
Spui că bujorul era abia înflorit, înseamnă că și în weekendul viitor sunt șanse de a vedea costișele înflorite?
Felicitări pentru excursie și mulțumim pentru frumoasele fotografii.
@robert: Bine ai revenit pe poteci de munte! Frumos Ciucașul, să tot mergi pe acolo. Hai că nu a fost prea greu, frumusețea locurilor a compensat efortul depus. Vezi dacă ai oprit la cabană și ai mancat bine? Ai mers mai greu până la Muntele Roșu
. Am pățit-o și eu o dată. Mai este o porțiune de urcat și cu burta plină nu e prea ușor. Eu am reușit să merg pe Gropșoarele de două ori de când ne-am eliberat, ultima dată ieri, dar pe un traseu mai greu, chiar foarte solicitant la urcare. Floricelele albastre de la P18 si la următoarele sunt gențiene, flori protejate. Am intalnit si ieri foarte multe, sunt foarte frumoase. Felicitări!
@tata123: Din păcate frigul de săptămâna trecută a prins bujorii de munte imbobociți și s-au cam uscat. Am fost ieri, erau infloriți o parte și mulți erau uscați, innegriți de ger. S-ar putea să mai prinzi ceva sâmbătă dacă mergi. Oricum, foarte frumos Ciucașul.
@Aurici: Moș Martin nu atacă, și nu iese in calea oamenilor prin păduri. Lui ii este frică de oameni, și se ascunde. Atacă dacă se sperie, il surpinzi sau este vreo ursoaică care are pui și cumva te-ai apropiat prea mult. De asta e bine să ai un fluier sau să faci gălăgie, ca să te audă și să-și vadă de drum. Eu am cam mers pe munte și nu am văzut niciunul, deși urme erau, chiar proaspete. Cei care ies la cerșit la stradă s-au obișnuit cu oamenii dar cei din pădurile sălbatice se ascund de frică. Drum bun la munte!
@Aurici: e foarte bine să fii prevazator. Si eu am teama asta in special cu gândul la familie! Eu am intalnit ursul. Intr-o noapte in Apuseni a venit la corturi după mâncare. Am facut toti gălăgie si a fugit. Altădată cand am avut un accident pe munte, in salvarea in care eram s-a mai suit un padurar ce se batuse cu ursul. Asa ca trebuie să fii atentă. Trebuie gălăgie ca sa nu se apropie, iar dacă te-ai intalnit cu el trebuie sa te retragi in liniște! Oricum paza bună, trece primejdia rea! Mersi frumos pentru vizită si comentariu!
@tata123: Mulțumesc frumos, pentru vizită si comentariu! Intr-adevăr, muntii Ciucas sunt deosebiti si sunt cumva nemeritat in umbra mult mai celebrilor muntii Bucegi. Eu cred că ai sanse weekendul viitor să vezi rhododendronii infloriti, dar mai mult nu cred. Oricum ar fi merită o incursiune in zonă , din toate punctele de vedere !
Drumetii faine îți doresc!
@Mika: stiu, stiu da le-am descris si io mai funny!
Eu nu mai fusesem la cabana Vârful Ciucas si din ce citisem pe net aflasem de un drum lung, dar usor pe drumul forestier. De aceea ne-am relaxat si ne-am pus burta la cale.
Stiu ca tu esti specialista zonei. Felicitări pentru perseverentă. Ultima oara când am fost in zonă a fost exact acum 30 de ani. Am campat lângă cabana Muntele Roșu, iar noaptea a venit un vânt foarte puternic. Ne-am speriat si am rugat cabanierul sa ne primească inauntru. A cam făcut nazuri pt că eram si cu un pui de mioritic. Am dormit pe mese si când ne-am trezit am murit de rușine. Ursu, că asa il chema pe mioriticul meu făcuse o mare baltă de pipi. Am sters noi cât am putut, dar mirosul se impregnase in podeaua de lemn. Am zbughit-o repede de-acolo! ;-)
Mersi frumos pentru vizită, comentariu si completări!
@robert: Nu sunt chiar o specialistă, doar intâmplarea a făcut să merg des pe acolo in ultimul an. Imi place Ciucașul, este un munte frumos și accesibil. Mai bine că nu ați fost pe forestier, era mai plictisitor. Amuzantă pățania ta. Păcat că nu este deschisă cabana Muntele Roșu.
@robert: Te stiu ambitios! Revenirea ta ti-e pe masura renumelui! Frumoasa excursie, norocosi ca ati avut vreme buna si nu v-a plouat foarte tare.
V-ati bucurat privirile si sufletele cu privelisti de basm! Multumesc mult c-ai impartit cu noi bucuria asta! Deci, esti mai in forma decat credeai tu!
E o nebunie de toate culorile, nu doar de roz! Si e superb! Si voi sunteti!
ai inceput antrenamentul? @Zoazore: hey esti draguța, dar nu-i chiar așa! Am și eu ca toată lumea, limitele mele, pe care încerc să le depășesc. uneori reușesc, alteori ba.
Multumesc frumos pentru vizită și comentariu!
@nrs: cine știe, cunoaște! Răspunsul meu este : și da, și nu. Mă antrenez ca să văd dacă pot continua să visez ori ba!
Grozava excursie! Si eu sunt fan al muntilor Ciucas pe care i-am admirat toata adolescenta mea, dar din pacate in afara sa strabat Zaganul si sa cobor pe la Valea cu Pesti si o alta escapada pe Babes dupa afine, cu Vf Gropsoarele nu ma pot lauda din cauza mamei mele care ne-a silit sa abandonam traseul. Si nu am mai avut ocazia. Cred ca au trecut prea multi ani ca sa reincerc. Si va invidiez un pic pentru ca asa priveliste mai rar. Va doresc si alte experiente, acum ca debutul a fost un succes.
@robert: Bravo! Frumos traseu, frumoase poze, ați prins o zi superbă!
Mi-am adus aminte de traseele tale prin sudul Argentinei cu zăpadă, aici parcă este altfel, este la noi și este tot la fel de frumos! Am mai citit despre acest traseu făcut de Mika dar acum vremea parcă a fost și mai darnică, este iunie!?
Ati spart gheatza! Bravos! De acum sa va ganditi la urmatoarea drumetie. Asta daca nu va prinde leneveala de mers la mare.
Iunie e luna ideala de mers in Ciucas pentru rozul rhododendronului, eu ii zic rosu de la Muntele Rosu care de aici isi trage numele.
Respect pentru munte si pentru cei ca voi care il respectati! Numai de bine! ????
@robert: Din cate am citit si in ecouri ai fost invidiat la greu pentru drumetia ta la munte si recunosc cinstit ca si eu te-am invidiat, insa tot nu as putea sa fac asta, nu numai din cauza de tonaj, asa ca ma multumesc sa ii urmaresc pe ceilalti.
M-am bucurat de asemenea de poza in care se vad "furnicutele"pe carare si daca oamenii ies pe munte asta e un semn bun.
Ai avut o drumetie frumoasa, plina de culoare, felicitari, votat cu mare drag si de ce nu, un repetir.
@teona: mulțumim frumos draga Teona! Sănătoși să fim și sigur vom încerca si alte escapade din acestea! Într-adevar sunt foarte frumoși munții Ciucaș!
Cred ca au trecut prea multi ani ca sa reincerc -- Eu cred că la orice vârstă se poate face o mică plimbare pe munte! Așa că nu renunța din start! ;-) Toate bune!
@mprofeanu: Dada sâmbăta trecută am fost. deci în luna iunie. Munții Ciucaș sunt extrem de frumoși și nu are cum să nu iasă poze așijderea.
Într-adevăr în Patagonia am făcut două trasee pe munte lungi si în condiții vitrege și mă pot lauda că am fost cel mai vârstă din grupul nostru de turiști ce le-a dovedit! Evident așa am prins curaj, să mai încerc si alte trasee lungi, deocamdată de dificultate medie!
Mulțumesc frumos pentru vizită și comentariu!
@Dan&Ema: am spart gheața că prea râdeai de noi!!! Am mai făcut noi trasee în ultimii 25 de ani dar mai scurte. Acum am încercat un traseu de șase ore să văd cum mă mai țin încheieturile și am ieșit întreg și asta-i tot ce contează.
Dada Ciucașul e un munte special, iar rhododendronul e o mare atracție. Să știi că și io m-am gândit că Muntele Roșu vine de la această plantă minunată, pe vremuri nu erau atâtea nuanțe de culori, erau doar cele de bază!
mulțumesc frumos pentru vizită și comentariu!
@mishu: Never say never! La orice vârstă și la orice "tonaj"poți face o asemenea drumetie. Evident poți alege traseele ușoare cu o înclinație foarte redusă. Știi vorba aia : mersul pe jos face piciorul frumos! ;-)
Într-adevăr erau extrem de mulți turiști la o drumeție, iubitori ai muntelui în special pe partea cu vârful Gropșoarele.
Pe partea unde era Cabana Ciucaș lucrurile erau mai împărțite asta din cauza accesului și cu mașina. Erau și montaniarzi adevărați, dar și mulți pantofari ieșiți la munte doar pentru o friptură și o bere, evident echipati necorespunzător! Din acest motiv caut să ajung la munte și în locuri cu acces mai dificil, unde nu se ajunge cu mașina ori telefericul! Asta pentru că iubesc iubitorii de munte!
Mersi frumos pentru vizită și comentariu!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Căutând răcoarea pe Vârful Ciucaș — scris în 12.10.21 de monik-50 din BRAILA - RECOMANDĂ
- Nov.2020 Pe Vârful Gropșoarele prin Culmea Șuvițelor și Culmea Stâncoasă — scris în 29.11.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Pe urmele ursilor in Cheile Cheitei — scris în 18.09.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Pe Creasta Zăganului... again — scris în 24.09.20 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Bujori de munte, gențiene și alte floricele de la Valea Stânii pe Gropșoarele — scris în 13.06.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2020 Stare de alertă pe Vârful Gropșoarele — scris în 18.05.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2019 Vara și Iarna de la Vama Buzăului pe Vârful Ciucaș — scris în 02.05.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată