Sfârșit de vară... la început de toamnă în Mamaia

TIPĂREȘTE

Nu am fost niciodată în septembrie pe Litoralul românesc; o singură dată am ajuns în februarie pe plajă și am admirat valurile înspumate, reci, plumburii. Prognoza meteo anunța încă de joi-vineri un sfârșit de săptămână cu temperaturi de vară, poate chiar ultimul în care s-au atins 30 grade în aer pe malul Mării Negre. Decizia e luată în unanimitate: mergem duminică, 18 septembrie, în stațiunea Mamaia.

O dimineață răcoroasă la București ne împinge spre căldura nisipului; ora 05.30 ne prinde pe o autostradă incredibil de liberă (comparând cu traficul aglomerat din luna august), minute în șir nu zărești un autoturism. Soarele răsare mai târziu la început de toamnă, privim discul strălucitor dintr-o parcare de lângă Cernavodă. În depărtare zărim cupolele reactoarelor nucleare – ce contrast! Energie nucleară – puternică, distrugătoare și energie solară – pură, naturală.

După circa două ore și un pic ajungem pe Bulevardul Mamaia unde ne putem alege locul de parcare preferat, doar câteva autoturisme sunt „împrăștiate” de-a lungul șoselei. Analizăm situația și intrăm pe aleea de lângă plajă unde altădată nu puteai arunca un ac – acum liber, locuri de parcare suficiente vis-a-vis de plajă. Ne oprim în dreptul Pasarelei ce înaintează circa 500 m în apa Mării Negre, lângă hotel Victoria. Inaugurată prin 2012 pasarela a devenit un loc căutat pentru plimbări, în larg simți mai bine briza mării. Este un loc unde pescarii caută captura vieții lor (glumesc!) iar doritorii pot face minicroaziere în larg cu vaporașul Tomis.

Deja observăm că la prima oră a dimineții e puțină lume pe pietnonal și plajă, abia după ora 8.30 se mai animează locul. Ne stabilit pe plaja Paradis Holiday, unde am închiriat șezlonguri cu 10 lei/bucata. Băieții deja începuseră să strângă, era ultima zi în care mai aveau deschis atât la bar-autoservire, cât și pe plajă.

Am făcut o plimbare de 3 km dus-întors pe pietonalul Mamaiei până la pasarela care traversează șoseaua către Satul de Vacanță. Într-un cuvânt: dezamăgitor! . Deși mai sunt autoturisme în parcările hotelurilor și turiști care mișună prin stațiune aspectul „perlei Litoralului românesc” la jumătatea lunii septembrie e deplorabilă. Cred că circa 85% din terasele, restaurantele, magazinele, minimarketurile, patiseriile – unități de alimentație publică, divertisment și servicii sunt închise. Unele de cel puțin o săptămână sunt dezafectate total, dezasamblate chiar, cu obloane din material lemnos fixate în ferestre și lacăte mari pe uși. Peste tot zac mormane de lemne, pietre, bunoi de tot felul – parcă stațiunea se pregătește să se mute în alt loc. Pe plaje angajații strâng șezlongurile, spală saltelele și umbrelele pregătindu-le pentru depozitare. Barurile de pe plajă sunt „blindate” cu panouri de osb pentru a face față urgiilor iernii.

Cireașa de pe tort, cum se spune, a fost faptul că am găsit bragă la patiseria de lângă autoservirea Maria. De ani de zile în acel loc găsesc bragă, nu știu dacă mai se face undeva prin Mamaia. Băutură naturală 100%, obținută din fermentația mai multor soiuri de plante cerealiere, cu gust dulce-acrișor este preferata mea atunci când ajung la Mamaia.

M-am întors pe plajă unde am încercat să ne bucurăm de soare, ultraviolete de intensitate mică, o adiere de vânt plăcută, valuri mici la mal, apă încă potrivită pentru baie (cred că vreo 23 grade). Ușor, ușor lumea s-a adunat la plajă, dar puteai alege unde să te așezi, era spațiu la discreție – noi am luat șezlonguri în primul rând :) (nu îmi mai aduc aminte de când nu am mai prins așa ceva – primul rând… ha, ha).

Masa de prânz am luat-o la autoservirea Paradis Holiday, una din puținele unități deschise. Ne-am bucurat că nu o să mâncăm numai biscuiți ori să fugim la supermarket pentru ceva de mâncare. Deși era ultima lor zi au gătit suficiente feluri de mâncare, astfel că am putut mânca o aripioară de pui, cartofi prăjiți, cașcaval pane, pește, etc. Câteva exemple de prețuri: șnițel de pui – 8 lei, cartofi wedges – 5,5 lei, cașcaval pane – 8 lei, somon la grătar – 18 lei, aripioare picante – 8,9 lei, suc 0,5 l – 6 lei și așa mai departe. Am degustat produsele într-un décor drăguț cu vedere spre mare, privirea nefiindu-ne obturată de pădurea de umbrele de soare existente în plin sezon.

După masă am plecat într-o scurtă plimbare și spre zona Cazino Mamaia. Terase celebre (Crema, Melody) sunt închise, restaurantele altădată pline de flori sunt doar spații betonate goale acum, magazine cu lacăt pe ușă; totuși câțiva patroni au mai ținut deschise câteva restaurante, patiserii, vreo două locuri cu clătite, câteva minimarketuri și ceva magazine cu îmbrăcăminte și suveniruri. După amiază zona era destul de animată, am văzut și călători destui la Telegondolă – cred că a fost prima instalație de acest gen adusă în România, cabinele cu 8 locuri oferind o priveliște de ansamblu asupra stațiunii de la o înălțime de 50 m.

Am trecut de corabia piraților (La Galion) – „eșuată” până în sezonul următor și am ocolit incinta fostei Vile Regale din Mamaia construită de arhitectul italian Stoppa la începutul anilor 20, la cererea Reginei Maria. Din păcate starea sa e jalnică (degradarea se observă cu ochiul liber), deși în incintă cânta muzica la un bar și mai multe mașini de epocă erau reunite în curte într-o expoziție retro. Vis-à-vis se află vila cu minaret (numită acum vila Rainbow, care este scoasă la vânzare), operă a aceluiași arhitect italian Stoppa, construită în 1930 pentru Regina Maria după ce aceasta cedase lui Carol al II-lea Vila regală. Minaretul este de fapt turnul de apă al proprietății, care era dotată la vremea respectivă cu instalații tehnice performante (ascensor, centrală electrică, pompă de apă).

M-am învârtit un pic și în jurul Cazinoului Mamaia – clădire ridicată în anii 1935-1935 și destinată turismului balnear: pavilion de băi, cabine de plajă, restaurant, pod de beton cu bar maritim și tobogane. Și aici starea de degradare se observă foarte bine, mai ales acum când terasele și barurile ce „îmbrăcau” fațada dinspre mare au fost închise. Mi-a plăcut aspectul mediteranean al colonadei unde se află camerele hostelului Cazino Sud. Mai multe aspecte istorice puteți citi în articolul ce l-am scris vara trecută despre Mamaia (vezi impresii).

Miniexcursia de o zi a fost relaxantă, o baie în apa Mării Negre la jumătatea lunii septembrie și un pic de leneveală la soare au adus un plus de energie pentru zilele mohorâte de toamnă ca cea de azi. Partea proastă e constituită de imaginea dezolantă a spațiilor închise, de aspectul de shutdown a stațiunii deși încă mai existau turiști (b1.ro/stiri/eveniment/ult ... deo-162408.html), printre care mulți străini. Litoralul românesc se va deschide din nou anul viitor, poate va „crește” într-un an ca altul în zece, poate va fi mai curat și mai decent în prețuri, poate…

---

VIZUALIZĂRI: 2640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI