Și totuși, merită vizitat! Lefkas Town

TIPĂREȘTE

Ori de câte ori ajung în vreuna din insule, încerc să-i descopăr pe lângă plajele frumoase și satele mici și cochete, capitala, centrul, inima; rareori am ratat asta, cred că doar în Creta, nu am ajuns în Heraklion, doar pe autostradă, aeroport și în trecere spre Knossos. În rest am văzut toate orașele-capitală a insulelor în care ne-am plimbat. Unele mi-a plăcut mai mult, altele mai puțin. Așadar în 2013 când am ajuns în Lefkada, insula albă, nu puteam rata orașul mai ales că deja încă de la venire am trecut pe acolo și cumva m-a făcut curioasă. :)), mai ales că auzisem lucruri plăcute până atunci.

Lefkada Town sau Lefkas, este capitala insulei cu același nume și totodată cel mai important oraș, situat chiar în nord-estul insulei. Populația este în jur de 9.000 de locuitori, ocupați în special cu turismul, agricultura, navigatul și pescuitul. De-a lungul timpului cutremurele, 1948,1950,1953, au distrus rând pe rând, părți importante ale orașului, foarte multe clădiri, dar locuitorii au luat-o de fiecare dată de la început, reconstruind ceea ce se putea.

Dacă vorbim despre orașul antic, care se chema Nirikos, el este undeva la cca 6 km mai la sud, datând de undeva din mileniul II Î. Hr. Locația era strategică, ca întotdeauna, favorabilă din punct de vedere geografic, azi, aici se mai pot vedea doar rămășițe de ziduri, ruine ale teatrului, tunuri, un apeduct și niște rămășițe ale cimitirului antic.

Să revenim însă la Lefkas.

Cum putem ajunge aici?

Destul de simplu, cu mașina, insula este legată de continent, printr-un pod, Drapanos. Deasemenea, aeroportul Aktio, de lângă Preveza, pe continent, la 25 km, ușurează și mai mult transportul în ziua de azi. Din Aktio, se traversează un canal subacvatic, de 1600 de metri, biletul 3 euro.

Sigur că se poate ajunge și pe mare, cu feribotul din Zakinthos, Kefalonia sau Corfu.

Orașul este situat în așa fel încât pe trei laturi, marea îi dă „târcoale” și nouă ne încântă privirile, iar portul, la sud-est de centrul orașului, este poate punctul de atracție cel mai frumos. Se spune că este unul din cele mai frumoase și mari porturi ale Greciei, cu o capacitate de ancorare pentru 620 de bărci. Într-adevăr, vă pot spune că este minunat, plimbarea pe faleză este o încântare, am admirat și noi ambarcațiunile, care mai de care, iar norișorii albi și pufoși pe care i-am prins noi în ziua vizitei acolo, a făcut ca totul să pară mai frumos. O mulțime de terase, cafenele, însoțesc linia falezei, iar seara îmi imaginez că este o reală plăcere să privești apusul oglindit în mare. Noi am lăsat mașina undeva la intrare în oraș, în prima parcare întâlnită și am luat-o pe jos, în parte pentru că vroiam să simțim pulsul orașului, pe de altă parte pentru că cel puțin zona centrală mi s-a părut de departe una din cele mai aglomerate, din toate capitalele întâlnite. Chiar și circulația mașinilor mi s-a părut cumva haotică, parcă nerespectând nici un semn de circulație, doar mica înțelegere. :D Am pornit la pas, pe străzile pietruite, înțesate cu multe magazine, am văzut mulți localnici, grăbiți, ocupați cu treburile zilnice, în timp ce alții, mult mai liniștiți, ce-i drept și mai în vârstă, probabil pensionari, stând la câte o cafea, chiar la terasele de pe stradă. Ca să scăpăm pe moment de agitație ne-am îndreptat spre port. Aici, spațiul a devenit brusc mult mai larg, mai generos, mai liniștit și mult mai frumos. Am dat și peste celebra cafenea de pe apă (barca-local). Terase cochete, aranjamente florale, palmieri, leandri parfumați, întregeau decorul.

Casele au o arhitectură tradițională, de piatră sau chiar de lemn, adaptate pentru a rezista la cutremur, cel mult cu un etaj, cu influențe venețiene, balcoane de lemn sau fier forjat și obloane de lemn, colorate, care mai învioreau puțin atmosfera. Cele mai multe sunt acoperite cu tablă, foarte puține cu țiglă. Ajungând în centru, am dat peste hotelurile mai importante, vile și pensiuni drăguțe, iar de jur-împrejur, părculețe cu multe flori, cu bănci și multe statui, invită la un moment de relax. Iar de aici până la celebrul pod arcuit, Rialto, numit așa după „fratele” venețian, nu mai e mult, seara devine locul plimbărilor romantice, toți dorindu-și câte o poză la apusul soarelui. Plimbarea noastră a continuat ușor, tot, pe malul mării, departe de agitația și vacarmul orașului, ajungând astfel la teatrul în aer liber, cu o locație minunată, normal :), pe malul mării, apoi la centrul multicultural, care găzduiește un liceu și Muzeul de arheologie. Pe o străduță laterală, cu case ceva mai frumoase, am ajuns în Marka Square, apoi de aici pe străzile pietonale, cu magazinele comerciale, foarte multe bouticuri, magazine de souveniruri, cofetării, cafenele. M-a impresionat deasemenea, numărul mare de biserici, vechi și foarte vechi, Agios Theotokos, Agios Spyridon, Agioi Anargyroi, Panagia Ton Xenon, Pantocrator. Nu sunt renovate, parcă înadins vor să pară și mai vechi, chiar și prin culoarea lor cenușie. În orice caz, aparte față de bisericile întâlnite până acum în Grecia. Față de bisericile albe, imaculate. E mult spus poate, neglijate, eu cred că face parte din „misterul” locului. Oricum, culoarea zidurilor m-a dus imediat cu gândul la Biserica Neagră din Brașov sau la Domul din Köln.

Despre Muzeului Gramofoanelor am auzit ulterior, doar am văzut, îmi amintesc acum, :) la un magazin cu antichități, câteva exemplare frumoase.

Viața de noapte este activă, tinerii luând cu asalt cluburile și barurile, chiar acolo pe malul mării.

Una peste alta, mi-a plăcut orașul doar parțial, mai mult în partea „vecină” cu marea, centrul mi s-a părut foarte aglomerat și obositor (în nici un caz turistic). Dar totuși vă invit să-l vizitați dacă sunteți pe insulă, mai ales că la doar cca 1km, dacă traversați podul puteți vizita Castelul Agia Mavra, Santa Maura, imediat după partea mobilă.

Castelul a fost construit în 1300, de Ioan, conte de Orsini, primit în dar de la francezi. De-a lungul vremii, suferă distrugeri în urma cutremurelor, a incendiilor sau a invaziilor. Este renovat, însă suferă din nou distrugeri. Numele castelului (nimic sigur încă) pare a fi dat de francezi, după cel al Sainte- Maure de pe valea Loarei. Alții spun că este numit așa în semn de omagiu pentru Agia Mavra, patronul insulei, dar și numele bisericii, construit în sec. al XV-lea în interiorul castelului. Mult mai târziu, când otomanii au cucerit insula, au ocupat și castelul, iar sultanul Baiazid, a comandat construirea unui apeduct și a unui pod peste lagună. Chiar podul era ca un mic orășel, având încorporate cca 360 camere în arcade. Cutremurele însă l-au distrus, azi se spune că sunt doar ceva rămășițe pe fundul lagunei.

Odată cu venirea venețienilor și cu dominația lor, a reînceput construcția castelului, a orașului, întărirea zidurilor, ei au construit și multe din bisericile pe care le vedem azi.

O explozie a unui depozit de muniții în 1888, a dus la distrugeri masive, iar rezultatul este ceea ce a mai rămas azi.

Oricum, pe 3 mai, în fiecare an, castelul e în sărbătoare, se face o slujbă specială, mulți turiști vin atunci, bucurându-se încă o dată și de împrejurimile castelului, lagunele, care sunt gazdă pentru multe specii valoroase de păsări protejate.

Toate informațiile ajutătoare, au fost „culese” de pe net, Greeka.com și Travel with us, Lefkada.

Norișorii albi și pufoși pe care i-am admirat plimbându-ne prin oraș, s-au transformat rapid în nori grei, de ploaie, așa că atunci când am ajuns la castel, noi am văzut totul în gri. :( Ba mai mult de atât se pornise și ploaia, la început ușor, apoi după un tur rapid, prin curtea castelului, ne-am retras în mașină, admirând zidurile castelului doar așa, printre șiroaiele de apă, curgând pe geamuri. Cum nu era chip să se oprească în curând, am făcut cale întoarsă spre Perigialli, acolo unde eram cazați.

O vacanță în frumoasa Lefkada, fără a-i vedea plajele celebre, fără a-i vedea capitala, nu este completă, așadar nu ezitați! Eu vă ajut cu niște poze!

---

VIZUALIZĂRI: 2286 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI